Auto-analiza unui denunţător: e raţional să nu dai şpagă?

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

Şerban Marinescu – arhitect, denunţător la DNA. Au avut un contract cu Primăria Rîmnicu Vîlcea, au livrat proiectul. Primarul le-a plătit o treime din sumă, apoi le-a cerut şpagă ca să plătească şi restul. A doua treime venea după ce se înţelegeau, iar a treia după ce primea şpaga. DNA-ul (asistată în acest caz şi de Direcţia Generală Anticorupţie a MAI) a organizat flagrant, l-a înregistrat pe primar cerînd şpaga. Aţi aflat povestea săptămîna trecută. Urmează autoanaliza. Are cuvîntul denunţătorul.

A nu da şpagă din principiu

Interesîndu-mă de problemele astea, citind cartea (Eu votez DNA!), avînd totuşi nişte păreri personale destul de clare despre ce-ar trebui făcut, ce n-ar trebui, bănuiesc că atunci cînd am fost pus în situaţie, eram deja setat că, dacă o să mi se întîmple… Chiar glumisem cu colegii mei după ce am cîştigat proiectul, era prima oară cînd lucram cu administraţia, nu lucrasem niciodată cu statul; am glumit că „aoleo, să vezi“... Toată lumea ne spunea în jur că o să dăm de corupţi; adică nu ai cum să lucrezi cu statul fără să îţi ceară ăştia. Ziceau că o să dai şi la ăla, şi la ăla, şi noi eram destul de speriaţi, nu voiam să dăm, chiar nu voiam. Chiar vorbisem între noi că, dacă o fi să ni se întîmple, n-o să facem asta, chiar o să îi denunţăm. Voi – Monica Macovei, tu, Laura Ştefan – aţi reuşit să creaţi în unii dintre noi încredere în DNA. Asta a contat foarte mult în decizia luată. Faptul că am avut încredere că ăia, acolo, sînt pe bune. Şi mă uitam acum amuzat la colegii mei, care nu erau neapărat pasionaţi de discuţiile despre DNA înainte, cum deveniseră brusc foarte interesaţi de cine e înlocuitorul lui Morar sau Papici. În general nu prea ai încredere în instituţiile statului şi nu prea îţi vine să îţi pui pielea la bătaie bazîndu-te pe ei

„Că doar nu au făcut-o aşa, numai de cinste“

Am urmărit presa atunci, a fost un caz mediatizat. Cel mai frustrant era că găseai informaţii false, interpretate greşit, şi nu poţi să controlezi chestia asta. Era o poveste pe care nicăieri nu o citeam coerent, peste tot era ceva aiurea, ba nu se înţelesese corect, ba era o minciună, ba era o interpretare proastă… Majoritatea, de fapt – adică toate articolele – presupuneau sau încercau să găsească alte motivaţii pentru ce am făcut noi: de ce cineva ar denunţa pe altcineva? E clar: pentru că are alte interese. Nicăieri nu am simţit că ar putea cineva măcar să ia în considerare că cineva a făcut un denunţ pur şi simplu, pentru un act de corupţie cu care nu e de acord (rîdem amîndoi nervos).

Se bănuieşte că e altceva. Că de ce ai făcut, că nu se poate aşa, pur şi simplu, să denunţi din principiu… Undeva e un articol unde se zice explicit: „Că doar nu au făcut-o aşa, numai de cinste.“ Nu credea nimeni asta. Discuţia era numai că de ce am făcut-o, că evident nu se poate să fie doar asta, trebuie să ai un alt motiv, ceva. Bine, şi procurorii ne-au spus asta cînd am vorbit. I-am întrebat dacă lumea mai vine, mai denunţă, şi mi-au zis că nu prea, că ar fi bine să vină mai mulţi. Şi că în general vin din ăştia care s-au certat cumva cu cei implicaţi, adică nu le-a mers afacerea şi s-au certat şi unul îl denunţă pe celălalt. Chiar a glumit cu mine un băiat de la departamentul tehnic de la DNA, a zis: da’ ce, v-a cerut prea mult? (iar rîdem nervos). Adică asta era ideea lui: nu că n-ai fi dat, ai fi dat, da’ nici chiar atît.

Între cunoştinţele noastre, părerile au fost foarte împărţite. Majoritatea prietenilor apropiaţi au zis că da, OK, e ce trebuia făcut. Într-un cerc mai larg, alţi colegi arhitecţi, reacţiile au fost: da, bravo, dar cumva, eu n-aş fi făcut asta. Am avut multe reacţii de genul acesta: sincer, uite, eu nu m-aş fi băgat să fac ca voi. Dar nici nu îţi spun ce ar fi făcut. Problema e că nici nu ai alternativă. Adică îţi spune că nu s-ar fi băgat, dar ce ai fi făcut? Te-ai fi băgat în actul de corupţie? Nici asta nu îţi spune clar. Dar noi nu am ales să fim băgaţi în povestea asta, am fost puşi în situaţia de a plăti sau a refuza să plătim.

Un tip pe care abia îl cunoşti îţi propune să trucaţi o licitaţie…

Eu am interpretat aşa: ei fac asta la ordinea zilei, cu toată lumea, într-un mod în care nu îţi mai iei nici o precauţie. Nu îmi dau seama cum au interpretat ei, că noi am fi nişte tineri proiectanţi care îşi doresc foarte mult să reuşească, bănuiesc, şi ăştia sigur or să… Mă gîndeam, înainte, că faza asta cu corupţia asta e o chestie de cointeresare, adica eu îţi dau ţie, tu îmi dai mie. Că toată lumea e cumva implicată şi sînt cointeresaţi ca schema cu corupţia să meargă. Aşa mă gîndeam eu. Dar îmi ziceam că dacă eu am ajuns aici pe calea cea mai curată posibil, printr-un concurs, n-am nici o nevoie de nimeni, chiar am sperat că mie nu o să mi se întîmple, că nu au nici un motiv să vină la mine să-mi ceară, n-au nici un motiv să mă cointereseze în chestia asta, dar uite că… Eu aşa credeam că va fi: dacă nu m-am băgat cu ei de la început, nefiind în schema asta, adică ajungînd acolo pe merit şi fără ajutorul nimănui, nu au de ce să îmi ceară.

Teoria rational choice: te-ai gîndit că dădeai ăia 10%, rămîneai prieten cu omul ăsta, urma încă o licitaţie…

M-am gîndit că rational choice (alegere raţională), pentru mine, este să nu fac asta. Eu cred despre mine ca m-aş descurca mult mai bine într-un sistem cinstit. Este în interesul meu direct, profesional, material să am un sistem cinstit în care să pot să concurez pe bune, decît un sistem de corupţie. Adică nu mă simt în stare să mă descurc într-un sistem de corupţie, aşa că mi se pare că interesul meu ăsta ar fi. Chiar interesul direct, nu neapărat idealist. Practic, plec de la ideea că nu aş vrea să îmi cîştig viaţa în corupţie. Nu aş vrea să fac asta. Aşa că, luînd-o pe asta de bună, alegerea raţională e să prefer să fie un sistem cinstit.

Noi sîntem un grup de prieteni în care se discută multă politică, sîntem pasionaţi de chestia asta, tot timpul la o bere, zici, îţi dai cu părerea. Nu sîntem de acord cu corupţia. Şi dacă dai şpagă, după aia ce faci, toată viaţa nu mai poţi să… (rîde). Cum poţi să susţii nişte idei şi apoi să faci chestia asta? Şi cred că e loc, sper, chiar cred asta, deşi poate nu este adevărat, dar eu cred că sistemul merge şi înspre bine, se întîmplă nişte lucruri bune, cumva se face loc să poţi să faci şi fără corupţie, să faci şi corect. Asta cred acum.

Ieşirea din situaţie: n-au dat şpagă, şi au rămas şi cu banii

Ultima treime din bani a venit după arestarea primarului. DNA a făcut o cerere la Primărie ca Primăria să plătească. Odată arestat, primarul fusese suspendat. S-a desemnat un nou primar interimar, unul dintre viceprimari. DNA dă o hîrtie prin care spune că procesul în sine, investigaţia lor, nu ar trebui să întîrzie plata, adică plata nu face parte din investigaţie. Adică să dea drumul la bani.

De ce nu se pot obişnui unii oameni cu ideea să dea şpagă?

Asta a fost povestea lui Şerban Marinescu. Primul episod, de săptămîna trecută, a avut mare succes şi a fost viralizat pe net. Asta mă bucură. Oamenii au empatizat cu denunţătorul. Au văzut povestea unui dosar DNA din punctul de vedere al unui om care refuză şpaga. Fragmentele de mai sus sînt cuvintele lui Şerban, împins oarecum de mine să mediteze la cazul său. L-am întrebat dacă se gîndeşte că ar fi fost mai bine pentru afacerea de arhitectură să intre în reţea. E convins că alegerea raţională e să nu. I-am spus deschis că mă îndoiesc. Că, din păcate, pare că încă alegerea raţională în România e să dai şpagă: intri în sistem, afacerea merge. I-am spus că mie personal nu are nimeni tupeu să-mi ceară şpagă, doar sînt „ăla cu «Votez DNA»“. Dar că ştiu că asta mă exclude de la combinaţii. Şi totuşi, Şerban a avut o replică ce răstoarnă calculul propus de mine: „Nu mă simt în stare să mă descurc într-un sistem de corupţie.“ Pînă la urmă, e vorba despre disonanţă cognitivă. Poate că Şerban Marinescu ar fi făcut afaceri mai bănoase apoi, dacă dădea şpaga asta. Dar nu s-ar fi simţit bine cu el însuşi. Şi nici cu prietenii de bere. E remarcabil şi cum spune: „Cred despre mine că m-aş descurca mult mai bine într-un sistem cinstit.“ Pînă la urmă, noi, ăştia care nu intrăm în combinaţii, facem o alegere arogantă, întemeiată pe o imagine de sine: ce iese din mîna mea este bun pentru că e făcut de mine, are o valoare în sine, nu e muncă făcută ca să fie bifată, care ar fi acceptată oricum, pentru că e pe şpagă. Şpaga omoară valoarea şi egalizează imaginile de sine. Corupţia egalizează valorile în jos: nu contează ce munceşti, dacă e pe şpagă merge oricum. Este raţional să dai şpagă? Nu, dacă îţi ştii valoarea. Dacă dai şpagă, îţi vei petrece restul vieţii egalizîndu-te în jos, vei avea nevoie să te convingi că toţi dăm şpagă, că aşa e sistemul, că nu ai făcut decît să te adaptezi, că nu aveai de ce să fii tu altfel decît ceilalţi. Cu alte cuvinte, te vei autoconvinge că ai făcut ce trebuie. Se numeşte disonanţă cognitivă şi transformă oamenii în nişte acrituri cinice. 

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

cropat traian savu foto linkedin jpg
Chirurg român de excepție, mort în Franța într-un teribil accident cu bicicleta
Traian Savu, chirurg român stabilit în Franța, a murit într-un accident de bicicletă. Vehiculul său a rămas blocat într-o șină de tramvai, iar doctorul a fost proiectat pe carosabil izbindu-se cu capul de asfalt.
nastya youtube jpg
Averile fabuloase ale celor mai bogați copii de pe Internet
Unii dintre cei mai bogați și mai cunoscuți copii de pe Internet câștigă atât de mult, încât pot spune că au viitorul asigurat.
Babele de pe Muntele Kremenț au fost avariate de bombardamentele rusești. Foto: Julian Simmonds via Yahoo News.
Babele de pe Muntele Kremenț, victime ale bombardamentelor rusești din Izium
Timp de aproape o mie de ani, babele de pe Muntele Kremenț au vegheat orașul ucrainean Izium.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.