10 ore în Transnistria (partea întîi)

Publicat în Dilema Veche nr. 346 din 30 septembrie - 6 octombrie 2010
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Adevărul e că prima mea jumătate de oră în Transnistria am cam dormit. Am scuza că nu se întîmpla nimic. Pur şi simplu, o şosea banală cu nişte garduri mobile, lîngă care stăteau nişte poliţişti. Aceleaşi caschete înalte în stil sovietic, şi aici, şi dincolo, diferă doar culoarea uniformelor. Oamenii par relaxaţi, nici urmă de încruntarea şi ceremonialul cu care se privesc în ochi coreenii de Sud şi cei de Nord (şi mare păcat, Moldova ar putea face obiectiv turistic din graniţa încruntată, cum fac coreenii din Sud). Trecem deci de gardul mobil moldovenesc şi ne oprim în porţiunea a 30 de metri de şosea dintre cele două graniţe. Aici, şoferul nostru parlamentează ceva, se pare că ne face serviciul de a nu mai completa individual formularele de intrare în Transnistria, dar trebuie să dea şpagă. Pînă la urmă, dă şi şpagă, dar şi durează, drept urmare adorm. Cînd mă trezesc, îmi dau seama că plecăm, dar nu am primit paşaportul înapoi. Mă panichez, apoi înţeleg că nimeni nu l-a primit, aşa se întîmplă acolo: paşaportul rămîne la graniţă şi ai 10 ore să te întorci pe unde ai venit. Începe deci excursia noastră contratimp în Transnistria. Sîntem 12 experţi din diverse ţări, duşi într-un proiect al Organizaţiei Idis-Viitorul de la Chişinău, să cunoaştem la faţa locului problema conflictului îngheţat. 

Intrăm imediat în Tighina/Bender şi mă gîndesc că e destul de ilogic să numim chestia asta Transnistria, pentru că are teritoriu şi dincoace de Nistru – aşa cum şi Chişinăul controlează 11 comune de dincolo de fluviu, care au luptat de partea moldovenilor în război. Tighina e un sat mai mare, doar urmele fostei cazemate sovietice ies în evidenţă, iar cînd ajungem la podul de peste Nistru, se văd un fel de tranşee săpate în pămînt, cu camuflaj deasupra. În fine, iată-ne la Tiraspol şi la prima întîlnire. Mergem la un ONG, care are sediul într-un fel de casă de cultură a Armatei. Trecem pe lîngă fotografii de ofiţeri fruntaşi şi o poză mare a lui Dimitri Medvedev şi ajungem la camerele ONG-ului. Multe postere, remarc unul cu tineretul comunist venezuelean şi un calendar mare cu trei figuri şi trei steaguri. Sînt preşedinţii şi steagurile Transnistriei, Abhaziei şi Osetiei. Frăţia separatiştilor pro-ruşi. Ne vedem cu Serghei Shirokov, fost diplomat în Ministerul de Externe al Transnistriei, actualmente ong-ist bun de arătat la străini. Îmi face imediat această impresie de ong-ist oficial, dar mă gîndesc că poate sînt eu părtinitor. Este blond, cu ochi albaştri, vorbeşte doar rusă. Începe, ca aproape toată lumea cu care ne vedem, şi la Chişinău, şi la Tiraspol cu o istorie a conflictului. E un fel de ritual. Cam ştim istoria, oamenii ştiu că o ştim, dar vor să fie siguri că avem şi varianta lor. 

În varianta lui Shirokov, a fost un conflict între capitale. Oamenii din URSS se obişnuiseră să asculte tot ce vine de la centru, din capitală. Chişinăul a încercat să se substituie Moscovei, să dicteze, dar cei din Transnistria nu au vrut să schimbe o capitală pe alta, au rămas cu inima la Moscova. E întrebat dacă s-a schimbat aici ceva, i se spune că la Chişinău s-au schimbat elitele, aici s-a întîmplat? Spune că s-au schimbat foarte multe, dar oamenii din afară nu văd schimbarea. Pe scurt, ţara nu avea instituţii atunci, aşa că a fost nevoie de o Preşedinţie foarte puternică. După ce s-au creat instituţii, au apărut partide, dar „gaspadin Smirnov“ e aşa o „figură strălucitoare“ încît oamenii din afară nu văd că ţara e o democraţie, îl observă numai pe el. Apoi ne descrie pe larg partidele din Transnistria, sînt 10 înregistrate oficial. Nici unul nu vrea reunificarea cu Moldova. Oricum ştiam că nu prea poţi face nimic în Transnistria dacă susţii aşa ceva. La un moment dat, spune că unul dintre partide a încercat să facă opoziţie împotriva lui Smirnov. O spune cu aerul că respectivii au trădat cauza, dar au fost aduşi la ordine. Aşa că singura opoziţie reală este Partidul Comunist. Este întrebat ce crede despre dorinţa Moldovei de a intra în UE. Spune că oamenii nu prea ştiu de aşa ceva acolo, ei vor să se integreze în Rusia. UE nu există, oamenii nu realizează că a ajuns atît de aproape de ei. Apoi spune tranşant: „Principalul acţionar în Moldova este Uniunea Europeană, principalul acţionar în Transnistria este Rusia, dacă ele se vor înţelege se va rezolva conflictul“. Mă gîndesc că măcar de ar fi aşa, măcar să-şi dea seama UE că e principalul acţionar în Moldova. Ca de multe ori, UE e mai prezentă în mintea oamenilor decît se ştie la Bruxelles, nu mă aşteptam să văd asta şi în Transnistria. Ieşim din Casa Armatei, încerc să-mi dau seama dacă colegii norvegieni, americani, polonezi, estonieni au avut aceeaşi senzaţie de ong-ism de vitrină. Sînt chiar mai vehemenţi decît mine, „just bullshit“ zice unul dintre polonezi. Mergem la un institut de sondaje, Elena Bobkova este un fel de prim-sociolog acolo, face sondaje pentru toţi, dar mai ales pe banii ambasadelor occidentale. Vorbeşte doar rusa, pare mult mai deschisă. Asta şi pentru că trebuie să explice ce crede populaţia, nu ce părere are ea personal. Are multe cifre, unele uimitoare. O majoritate solidă dintre transnistreni are o părere bună despre UE, dar crede că Transnistria nu va fi niciodată parte din Uniune. O întrebare în oglindă arată că în Moldova oamenii cred că UE nu acceptă ţara ca membru, pentru că e prea săracă şi pentru că liderii moldoveni nu fac ceea ce trebuie. În Transnistria, oamenii spun că nu pot intra în UE, pentru că europenii nu îi vor acolo, pentru că ei ţin de Rusia. 

Mai spune că 20 de ani de separare au dus la crearea unor societăţi paralele, care ştiu puţine una despre cealaltă. Acolo, oamenii se uită numai la televiziuni ruseşti, toate localităţile au cablu şi nici o televiziune din Moldova, România sau UE nu e preluată. Deşi 90% au votat la referendum să se unească cu Rusia, doar 63% din populaţie a ieşit din Transnistria în ultimii 20 de ani. Mă gîndesc că ei de fapt trăiesc într-o Rusie virtuală, o ştiu doar de la televizor. Şi cum Putin controlează televiziunile, Rusia de la televizor trebuie să fie frumoasă. Ce film ar ieşi să iei un grup de ţărani transnistreni şi să-i plimbi prin Rusia reală! O întreb dacă oamenii au habar cine sînt politicienii de la Chişinău. Foarte puţini – îmi zice. Ştiu de Voronin, poate de Urechean, cei mai vechi. Dar de cei noi – Filat, Chirtoacă – mai rar. Ştiu de Ghimpu, care este duşmanul cu care nu te poţi înţelege, socioloaga face nişte gesturi din care rezultă că şi ea crede că Ghimpu e un nebun de pe altă planetă, apoi adaugă că nu vrea să ne ofenseze, dar asta e părerea ei. Despre Voronin, transnistrenii au o părere mixtă, e tot un duşman, dar unul cu care te-ai putea înţelege. Deşi statisticele arată altceva (iar drumul direct Tiraspol-Chişinău convinge pe oricine că primul e un oraş mort economic, pe cînd Chişinăul se dezvoltă), transnistrenii cred că ei trăiesc mai bine decît cei din Moldova. Interesant e că şi moldovenii cred în sondaje că transnistrenii trăiesc mai bine. Asta e rămăşiţă a reprezentărilor din URSS, cînd zona din stînga Nistrului era mai industrializată şi mai dezvoltată. În plus, moldovenii nu mai produc nici măcar televizoare Alfa, pe cînd metalurgia din Transnistria... Dar asta am aflat-o din altă parte, de la nişte lideri politici care au ţinut să-mi spună mîndri că ei „vorbesc limba lui Ştefan cel Mare“. Dar despre restul orelor petrecute în Transnistria şi fuga spre graniţă, săptămîna viitoare.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.