Templul coral din Tulcea
Dacă intrai într-o cafenea din Tulcea pe la 1900, vedeai, ca şi Nicolae Iorga, „o tărcată expoziţie etnografică“ şi asta pentru „că se înşirau pe scaune, unele lîngă altele, căciuli bulgăreşti, căciuli mocăneşti, pălării ţărăneşti, pălării orăşeneşti, fesuri turceşti, turbane tătăreşti şi hainele corespunzătoare“. Acelaşi amestec de naţii şi pe străzi, căci oraşul a cunoscut odinioară 14 mahalale ale neamurilor, fiecare cu casele şi bisericile lor. Ce a mai rămas din ele în prezent? …După norocul fiecăreia. Unele s-au păstrat în totalitate ca areal, dar cu modificările modernităţii, peste altele, în schimb, se întind acum bulevarde sau blocuri noi.
În comunitatea evreiască, de pildă: prin 1899 erau cca 1903 evrei, cam 10% din populaţia Tulcei. În timpurile acelea, Tulcea era un oraş prosper, cu numeroase consulate străine, activitate portuară intensă, aşa că era loc de un comerţ bunicel. Majoritatea evreilor se ocupa cu negustoria, dar erau şi buni şi apreciaţi cizmari, croitori, tinichigii. Prăvăliile comercianţilor evrei se găseau mai ales în centru şi în sectorul vechi comercial numit „Coloanele turceşti“ (despre care am detaliat într-un articol anterior). Cum vechiul oraş era la dispoziţia apelor Dunării, evreii îşi stabilesc cartierul pe deal (Dealul Babadagului), în partea de sud a oraşului. Pe la 1930 erau aici peste o sută de proprietăţi evreieşti, case de locuit, dar şi prăvălii. Comunitatea deţinea trei sinagogi, şcoală pentru studiul Torei (Talmud Tora), Mikve Teara, o casă de bătrîni, o baie rituală şi organizaţii cultural-sioniste: cluburile Macabi şi Lumina.
Una dintre cele mai impozante case din oraş era cea a comerciantului evreu Avram Ellman – considerat cel mai înstărit comerciant din Tulcea în momentul alipirii Dobrogei la România. Dovadă că de la balconul casei sale a fost primită defilarea armatei române în ziua de 14 noiembrie 1878 – ziua integrării Dobrogei în hotarele României – şi tot aici şi-a aflat găzduire însuşi regele Carol I, prezent la Tulcea în octombrie 1879.
Cu toată fala şi importanţa sa, casa Ellman a fost demolată în 1970 laolaltă cu cea mai mare parte din cartierul israelit, căci nenorocul a făcut ca acesta să stea în calea desăvîrşirii „creaţiei urbanistice socialiste“ pentru oraşul Tulcea – Bulevardul Babadag.
S-au păstrat prea puţine din zestrea edilitară a comunităţii evreieşti. Templul Coral din Strada Babadagului, iar prin spatele blocurilor – cîteva case stinghere: Goffman, Rosman, Schuffer. Mai la periferie – două cimitire, dintre care unul de importanţă istorică, cu pietre funerare valoroase. Acestea sînt singurele care mai dau mărturie despre prezenţa numeroasă de altădată a evreilor în Tulcea.
Construit în 1888 (după unii în 1901) şi aflat în prezent în stare avansată de degradare, templul este deosebit prin arhitectura lui, nemaiîntîlnită la alte sinagogi din România: o clădire impunătoare, cu o faţadă simetrică şi două turnuri robuste. Impresionant este şi interiorul prin Aron-Kodeş-ul amplu (Arca Sfîntă în care se păstrează sulurile Torei) şi prin candelabrele şi mozaicul de pe podea, de aceeaşi vîrstă cu sinagoga. Ultimul rabin, Isac Iţhac, a oficiat în Şil-ul din Tulcea pînă în 1954. Pentru că populaţia evreiască s-a împuţinat, chiar şi cu rabin venit din Galaţi sau Bucureşti, sulurile Tora sînt scoase tot mai rar, întrucît e nevoie de prezenţa a cel puţin zece bărbaţi. Ultima căsătorie evreiască s-a ţinut în Templul Coral în 1977, iar penultima – tocmai în 1958, aşa că tulcenii (evrei, dar în special ne-evrei) au participat în număr impresionant la ceremonie, templul devenind neîncăpător. A fost poate ultima dată cînd sinagoga a cunoscut atîta lume, pentru că în prezent comunitatea mai numără doar 28 de persoane.
Lidia Vişan este coordonatoarea proiectului „Redescoperă-ţi Oraşul!“ al Centrului EU divers din Tulcea.