Complexul arheologic Porolissum
Judeţul Sălaj, aşezat în partea de nord-vest a României, în zona de trecere dintre Carpaţii Occidentali şi Orientali, e cunoscut pentru vestigiile dacice, dar şi romane.
Obiectivul cel mai important este Complexul arheologic Porolissum. L-am rugat pe cercetătorul ştiinţific dr. arheolog Horea Pop, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, să ne spună ce reprezintă acesta din punct de vedere istoric şi turistic: „Complexul arheologic daco-roman Porolissum se află în hotarele mai multor sate, azi suburbii ale muncipiului Zalău. Castrul se afla, de fapt, pe teritoriul satului Jac, dar pentru că accesul spre el, şi în general spre complexul daco-roman, s-a făcut şi se face prin Moigrad, pentru că pe aici s-au construit drumuri de acces moderne, s-a încetăţenit identificarea Porolissumului cu Moigradul. Turistul care vine la Porolissum, dinspre municipiul Zalău, trece obligatoriu prin localitatea Ortelec. Aceasta, la rîndul său, este plină de istorie, biserica veche fiind ridicată pe locul unei fortificaţii din pămînt şi lemn, amenajate în secolele XI şi XIII. Intrarea în trecătoarea Poarta Meseşeană se face la capătul Ortelecului.
La Porolissum, care ascunde urmele vechii localităţi romane, se ajunge apoi traversînd satul Moigrad. După o pantă abruptă, pe un drum îngust, mărginit de garduri vii, ni se dezvăluie platouri şi terase întinse cu păşuni şi ruine conservate sau subterane, pe o suprafaţă de peste 200 ha.
Intrarea în complexul arheologic se face acum exact pe locul intrării în oraşul roman de acum peste 1800 de ani, unde era amenajată prin faţa vămii. Aici a funcţionat postul vamal de la Porolissum. Este prima construcţie de acest fel cunoscută în întreg Imperiul Roman. Ea se găsea la intrarea în oraşul propriu-zis, oficiul vamal de la Porolissum fiind, practic, unul de frontieră. Funcţionarii vamali erau sclavi care şi-au lăsat numele imortalizate pe monumente din piatră descoperite în clădire de către arheologi.
Urmînd ductul drumului roman, cea dintîi clădire romană civilă, care poate fi vizitată, este templul zeului Liber Pater şi, mai apoi, al zeului oriental Bel. Pînă la Porta Praetoria, pe partea stîngă a drumului, se pot vizita alte patru-cinci clădiri, care aveau diferite destinaţii: comerciale (prăvălii, taverna), locuinţe.
Construit din piatră, pietriş de rîu sau blocuri masive de piatră aşezate pe o fundaţie solidă, drumul roman a reprezentat unul din elementele de bază în organizarea Imperiului Roman. Bogata şi densa reţea de drumuri construite de către romani asigura o rapidă circulaţie a trupelor, a oamenilor, înlesnind legături comerciale şi culturale între provinciile Imperiului.
Castrul de pe vîrful dealului Pomăt are un plan patrulater, pe fiecare latură aflîndu-se cîte o poartă, cu o altă denumire. Porta praetoria constituia calea de acces cea mai importantă în castru, ea fiind, de fapt, intrarea rezervată oficialilor. Este acum punctul de atracţie maximă pentru turişti.
De la fiecare poartă pornesc drumuri spre centrul castrului. În locul în care aceste drumuri se întîlnesc, se află clădirea comandamentului (principia). Acesta este cel mai mare castru pentru trupe auxiliare din Provincia Dacia. Din acest punct pot fi vizitate porţile laterale Sinistra şi Dextra. În spatele comandamentului poate fi urmat ductul Viei Decumana, spre poarta cu acelaşi nume.
Amfiteatrul roman este cea mai mare clădire publică cunoscută în Dacia romană, cu o capacitate de aproximativ 5500 de spectatori.
În incinta amfiteatrului aveau loc lupte de gladiatori, acrobaţii, jocuri scenice mitologice ş.a.
Tot acest traseu însumează în jur de 1,5 km parcurşi pe jos, într-un spaţiu deschis, cu vizibilitate spre peisajul din preajma Munţilor Meseş.“
Mircea Groza este expert în turism, director la Complexul Severus din Zalău.
Foto: ghidvideoturistic.ro