Una dintre cele mai importante figuri din jurul lui Constantin Brâncoveanu a fost Marele Ban al Olteniei, Cornea Brăiloiu. Născut în Vădeni/Gorj într-o veche familie boierească ai cărei membri s-au regăsit, generaţie după generaţie, în elita politică a ţării, Cornea Brăiloiu a ocupat dregătorii importante, devenind Mare Ban al Olteniei în 1695. Referirile istorice la Cornea Brăiloiu ni-l arată ca pe un strălucit diplomat, angrenat în negocieri importante cu Imperiul Habsburgic şi cu Imperiul Otoman. Cornea Brăiloiu era, de altfel, rudă prin alianţă cu domnitorul, avînd un fiu căsătorit cu o nepoată a lui Constantin Brâncoveanu.

Conacul de la Vădeni/Tîrgu Jiu a fost construit de către Cornea Brăiloiu în jurul anului 1700, fiind considerat astăzi cel mai vechi monument de arhitectură civilă din Oltenia. Este format dintr-un etaj ce cuprinde zece săli, ridicat pe un beci înalt, frumos boltit. 

Elementele de arhitectură asemănătoare cu cele ale palatului de la Potlogi (loggia şi foişorul central – specifice palatelor brâncoveneşti, dar şi compunerea faţadelor), precum şi legăturile de rudenie ale banului Brăiloiu cu domnitorul Constantin Brâncoveanu conduc la presupunerea că meşterii ce au lucrat la Potlogi au ridicat şi conacul Brăiloiu. Dintre urmaşii Marelui Ban care au stăpînit moşia după moartea acestuia, nici unul nu a lăsat urme remarcabile asupra conacului. 

În 1866, conacul a intrat în proprietatea lui Dumitru Pleniceanu. Acesta a executat ample lucrări de reparaţii, în timpul cărora a adus şi importante modificări construcţiei. Ulterior, prin testamentul său din 1906, Dumitru Pleniceanu a lăsat Eforiei Şcoalelor conacul, cu condiţia ca Eforia să utilizeze clădirea pentru a înfiinţa o şcoală de meserii. Astfel, din 1911 pînă în 1975, conacul a adăpostit, pe rînd: o şcoală de meserii, o şcoală agricolă, o şcoală pentru copii cu handicap – după care a fost preluat de către Muzeul Judeţean, în scopul restaurării. O primă încercare de restaurare a fost oprită înainte de a fi dat rezultate vizibile. 

O a doua încercare de restaurare a început în 1987, cînd s-a decis transformarea conacului în Casă de oaspeţi a PCR. Această etapă de lucrări a fost consistentă, fiind aproape încheiată în decembrie 1989. Din păcate, în haosul instituţional de după Revoluţie, lucrările au fost stopate, iar casa a trecut prin scriptele cîtorva instituţii, pentru ca, în final, să intre în patrimoniul Primăriei Tîrgu Jiu. Odată cu oprirea lucrărilor, şantierul a fost lăsat neprotejat şi, în furia distructivă a acelor ani, conacul abia restaurat s-a transformat într-o ruină sinistră. În zece ani, s-a furat tot ce putea fi transportat, inclusiv decoraţiuni din piatră, ce rezistaseră trei secole şi ar mai fi rezistat încă. 

În 2005, Primăria a trecut monumentul în administraţia Mitropoliei Olteniei, cu scopul realizării unui centru de restaurare şi conservare de artă bisericească. În 2007 au început alte lucrări, într-o nouă încercare de restaurare a monumentului – lucrări care au continuat în ritm susţinut pînă în 2010. Se părea că, în sfîrşit, a venit vremea ca frumosul conac brâncovenesc să-şi regăsească splendoarea. S-a refăcut în totalitate învelitoarea, s-au refăcut zidăriile, decoraţiunile din piatră (prin copierea migăloasă a delicatelor capiteluri, a trafoarelor şi a coloanelor răsucite din piatră); s-a lucrat la finisaje. Mai era atît de puţin pînă ce s-ar fi putut spune: „gata“... şi lucrările au fost din nou suspendate din lipsă de fonduri. 

Ce fatalitate pîndeşte casa Marelui Ban, astfel încît orice încercare de restaurare a ei se poticneşte în cîte o criză? Nu putem decît să sperăm că totuşi se vor găsi bani pentru încheierea lucrărilor. Ar fi trist ca, în cîţiva ani, să vedem din nou un schelet de ziduri aproape prăbuşite, în locul elegantului conac de la Vădeni. 

Ina Funeţan este arhitect.