E fascism, dacă vreți. Dar unul de grădină, incipient. O buruiană care crește prin grădinile noastre, dar pe care, deocamdată cel puțin, știm cum să o ținem sub control.
În timp ce conversația globală era dominată de beatificarea lui Lionel Messi sau de necazurile amuzant-costisitoare ale lui Elon Musk, pămîntul a continuat să se învîrtă, iar istoria să adauge la index noi tragedii.
Din cînd în cînd, presa apropiată Cotrocenilor ne mai anunță că președintele României e vizat pentru ocuparea unor înalte funcții la nivel internațional.
Interzis la televizor și în cinematografe, Winnie the Pooh a supraviețuit zombificat în carcasa lui Xi Jinping și acum, bătrîn și răzbunător, vrea să cucerească lumea.
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Doamna Truss s-a convertit tîrziu la cultul Brexit-ului, dar acum vorbește de pe poziții radicale, declarîndu-se pregătită să treacă prin Parlament legislația necesară pentru suprascrierea protocolului cu Uniunea Europeană.
Pînă cînd tribunalele internaționale vor decide responsabilități legate de crimele de război rusești, consecințele lor trebuie să ajungă la cei care le-au făcut posibile.
„Avem nevoie de victorie.“ Chiar și în fața unei tragedii personale, Dughin găsește resursele pentru a mai alimenta un pic frenezia pro-război a rușilor. E cumva naturală întrebarea dacă restul lumii nu a cheltuit fără rost cele cîteva secunde de empatie în fața imaginilor amintite mai sus.
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
Procesul de exorcizare la care a fost supus a fost organizat de propriul partid sub forma unui vot de încredere care a adunat susținerea a aproape 40% din parlamentarii conservatori.
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Teama că s-ar supăra cineva de la Moscova are ca premisă, neplăcută din punctul meu de vedere, ideea că normalitatea se mai poate întoarce vreodată în relațiile lumii civilizate cu Rusia.
