Opt miliarde

Potrivit Organizației Națiunilor Unite, populația lumii a ajuns la opt miliarde de oameni. Ultimul miliard a fost atins în doar 11 ani, dar vor trece, potrivit estimărilor, alți 15 înainte de a se atinge următorul astfel de reper. Pentru comparație, a fost nevoie de mai bine de o sută de ani ca numărul total al oamenilor să ajungă de la un miliard la două. Se întîmpla în vremuri în care speranța de viață era mult mai mică decît astăzi. Cifrele despre care discutăm acum sînt un efect direct al progresului accelerat al societăților noastre în ultimii 200 de ani. 

Estimări diverse venind de la ONU și centre de cercetare spun că populația va atinge un maxim de aproximativ zecemiliarde apoi va stagna sau va începe să scadă. Diferențe sînt doar în privința momentului. Națiunile Unite cred că momentul de vîrf va fi atins cîndva în jurul anului 2080, în timp ce Institutul pentru Măsurători și Evaluare a Sănătății din Washington crede că asta se va întîmpla mai devreme. 

Evoluția cifrelor este influențată în bună măsură de schimbările culturale și de educație în interiorul populațiilor cu cele mai mari rate de creștere. Un exemplu în acest sens este Bangladesh, unde se nășteau în anii ’80, în medie, șase copii într-o familie. În present, numărul este mai mic de doi. Rata de înlocuire a unei populații este de 2,1 nașteri pentru fiecare deces. Explicația, în Bangladesh și nu numai, stă în accesul femeilor bengaleze la educație pentru sănătate și un acces mai bun pe piața muncii. 

Un rol important în evoluția populației mondiale îl are avansul în medicină. Descoperirea în ultimele decenii a unui tratament pentru HIV, spre exemplu, a dat peste cap toate estimările anterioare care vedeau în acest virus un factor major de încetinire a creșterii populației în unele regiuni ale globului. Date fiind sumele uriașe care se cheltuiesc pe cercetare medicală, se poate spera ca într-un viitor previzibil să se găsească remedii și pentru alte boli astăzi incurabile. 

Atingerea unei cifre record – mai mult o convenție decît o observație precisă – nu e neapărat motiv de optimism. Cea mai mare rată de creștere a populației se înregistrează în state care cu greu fac față din punct de vedere social și economic în condițiile actuale. Calculele arată că jumătate din următorul miliard de oameni se vor naște în doar opt țări, majoritatea africane (Congo, Etiopia, Nigeria ș.a.). 

Nu e clar cum se vor descurca aceste state în condițiile în care infrastructurile lor nu reușesc în prezent să răspundă nevoilor actuale ale populației. Adăugați aici și schimbările climatice care pun presiuni suplimentare pe guvernele lumii și obținem o fotografie a unui viitor în care actualele tulburări sociale și războaie încep să semene cu un soi de avanpremieră a unei catastrofe de dimensiuni inimaginabile. 

Schimbările climatice afectează în mod disproporționat sudul global, însă efectele lor, cuplate cu exasperarea oamenilor în fața unor guverne inepte sau criminale, vor fi simțite pe toată planeta. Populații întregi vor încerca să plece în căutarea unor condiții de viață mai bune, iar destinația este evidentă. De altfel, emigrația s-a transformat în ultimii ani într-unul dintre principalele subiecte politice în democrațiile occidentale. Brexit are ca explicație parțială tentativa de a opri valurile de imigranți, marea discuție americană legată de granița de sud decide deja alegeri locale și naționale, în timp ce Uniunea Europeană se foiește stînjenită în fața întrebărilor legate de solidaritate și empatie față de disperații care își riscă viața la traversarea Mediteranei. Costurile administrării acestei situații sînt deja majore fără ca din practică să se fi desprins pe undeva un model demn de urmat. Ignorarea problemei dă naștere mișcărilor suveraniste alergice la democrație, un tratament de mînă forte anulează principiile de care statele occidentale fac atîta caz în comunicarea publică. O dilemă care n-are în prezent decît răspunsuri parțiale. 

Incapacitatea de a realiza amploarea problemelor e de natură să le adîncească. Preocupat să își protejeze bunăstarea actuală, Occidentul lasă generațiilor viitoare sarcina de a găsi soluții. 

Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat. Viitoarele generații de francezi, români, canadieni sau portughezi vor fi mai reduse ca număr, vor avea mai puține resurse de creștere, iar presiunile la care vor fi supuse vor fi sensibil mai mari. 

Resurse de creștere are doar teama că lumea, așa cum este astăzi, nu va arăta la fel. Nu va veni probabil nici o apocalipsă, dar dacă copiii care se nasc azi vor privi în urmă pentru a constata că prezentul nostru era ceea ce și-ar fi dorit și pentru ei, atunci generațiile de azi au ratat magistral.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ