Make Europe Great Again

Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

N-a rostit nimeni sloganul ăsta încă și foarte probabil nu o va face. Însă, forțată de împrejurări, Uniunea Europeană nu e departe de a-l adopta. Cu toate regulile și cu toată birocrația ei, UE s-a profilat de-a lungul timpului ca o instituție care crede și aplică loial principiile comerțului liber. Într-o lume globalizată, au spus tot timpul reprezentanții blocului comunitar, eliminarea tarifelor și restricțiilor oferă avantaje tuturor părților implicate. Cu cît e mai ușor să vinzi și să cumperi produse și servicii, cu cît barierele sînt mai mici, cu cît granițele contează mai puțin, cu atît beneficiile sînt mai mari. Pentru toate părțile implicate. 

Sigur, asta n-a funcționat tot timpul și n-a funcționat perfect. Dar întotdeauna ținta a fost aceeași. Liber acces la piețe. Ani de-a rîndul, în negocierile între puterile economice ale lumii, în toate formatele posibile, europenii au repetat ritualic mantra comerțului liber, de natură să ofere oportunități noi, să creeze job-uri și prosperitate. Pînă la un punct, firesc și previzibil, n-au fost singuri în retorica aceasta. Peste Atlantic, americanii spuneau același lucru. Ținta principală a acestor discursuri era China. Strategia Beijingului a fost tot timpul orientată către acumularea de tehnologie și know-how din Occident, oferind la schimb un acces limitat pentru companiile vestice pe uriașa piață internă chinezească. 

Fostul securist Ion Mihai Pacepa povestea, într-unul dintre volumele sale dedicate epocii Ceaușescu, cum regimul a cumpărat o licență Renault pentru fabricarea mașinilor Dacia, însă mii de soluții pentru opțiunile mașinii au fost pur și simplu furate de la producătorul francez. Multiplicați asta de milioane de ori și avem o imagine a motorului principal al ascensiunii Chinei. 

Bazată pe furt și etatism autoritarist, ascensiunea Chinei nu mai poate fi negată, iar Occidentul nu poate decît să regrete naivitatea de a crede că dezvoltarea economică va transforma Beijingul într-un partener. Nu e cazul. China este o amenințare, una a cărei umbră este tot mai lungă. 

Asta a determinat Statele Unite ca, încă din timpul mandatelor președintelui Obama, să încerce, mai întîi cu pași mărunți, apoi tot mai hotărît, să își protejeze economia de efectele apariției unui nou jucător major pe piețele mondiale. Ce a însemnat asta? Concret, taxe. Taxe și subvenții menite să protejeze companiile americane de amenințarea dragonului pseudocomunist. Președintele Trump a fost ferm în politica sa economică, pe care pus-o sub umbrela sloganului „America First“ („Mai întîi America“), aplicînd tarife de import de 25% pentru o gamă largă de produse chinezești. Au existat atunci temeri că protecționismul american va duce la un război comercial internațional cu efecte grave asupra tuturor celor implicați. O reacție a existat la Beijing, care a impus tarife retaliatorii unor produse americane. Efectul însă nu a fost acela de care se temeau analiștii. Companiile vizate direct au avut de suferit, însă nu a existat un efect de replicare mai departe în lanțul economic. 

Mai prudentă, Europa a ales calea pe care o alege mereu. Aceea a negocierilor. Însă China n-a dat semne că e dispusă la prea multe compromisuri. Europa s-a văzut în situația de a-și accepta multiplele dependențe (producție de bunuri, piață de desfacere uriașă chiar dacă cu acces limitat).  

Între timp, Donald Trump nu mai este la Casa Albă, locul său fiind luat de Joe Biden. Un președinte care a promis că va repara relațiile reci cu aliații europeni în numele unei comunități de valori și interese semnificativ mai importantă decît orice diferend bilateral. În teorie – și în practică –, așa s-a întîmplat pînă la un punct. Iar punctul acela a fost Legea pentru reducerea inflației pe care președintele a reușit să o treacă prin Congres, înainte de alegerile parțiale din această toamnă. Actul normativ oferă subvenții și scutiri de taxe de 369 de miliarde de dolari companiilor care investesc în economia americană. Condiția? Să producă în America. Izolaționismul mai degrabă retoric al lui Trump primește, în acest fel, o injecție cu steroizi ale cărei efecte se vor simți foarte puternic în restul lumii. Și mai ales în Europa, care vede deja cum privirile multinaționalelor se îndreaptă către generoasa ofertă americană. Asta înseamnă mai puține investiții, mai puțină competitivitate a europenilor, mai puțină cercetare și dezvoltare de produse noi în interiorul blocului comunitar. 

Europa se vede astfel faultată de principalul său aliat și partener în arena internațională. Dacă din partea Chinei nu sînt așteptări, dinspre SUA europenii sperau măcar la un pic de înțelegere. 

Vizita la Washington, de zilele trecute, a președintelui Franței, Emmanuel Macron, a stat sub semnul acestei urgențe. Cînd nu e preocupat să maseze orgoliul Rusiei, liderul francez își aduce aminte că vine din business și își mai exersează pragmatismul. Cu ochii pe starea economiei și pe un al doilea mandat, e puțin probabil să se lase fermecat de argumentele franceze/europene. Mici compromisuri sînt posibile, unul major – nu. 

În doar cîțiva ani am trecut de la „mai multă globalizare” la „mai puțină globalizare”. În vremea comunismului se spunea că izolaționiști sînt cei care merg drept cînd partidul o cotește. Uniunea Europeană verifică zilele astea adevărul acestei butade.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.