Alte fronturi
Reprezentanții a nouă state est-europene semnau duminica trecută o scrisoare de sprijin pentru Ucraina după ce președintele Rusiei, Vladimir Putin, anunțase anexarea a patru provincii ucrainene. Pe lîngă promisiunea că țările lor nu vor recunoaște niciodată raptul teritorial săvîrșit de ruși, președinții Slovaciei, Cehiei, Estoniei, Lituaniei, Letoniei, Macedoniei de Nord, Muntenegrului, României și Poloniei anunțau și că susțin aderarea Ucrainei la NATO, o direcție în privința căreia, deocamdată cel puțin, statele occidentale se exprimă ambiguu.
Dintre semnatarii scrisorii lipsesc reprezentantul Ungariei (nici o surpriză aici, Budapesta e un soi de Minsk pe Dunăre) și cel al Bulgariei. În cel de-al doilea caz, e foarte probabil că Sofia s-a abținut să fie foarte fermă pentru că în aceeași zi aveau loc alegeri parlamentare, iar discuția despre Ucraina este sensibilă pentru bulgari. Asta în condițiile în care, tradițional, simpatia pentru Rusia a fost mai mare în rîndul populației bulgare decît în alte țări din Est. Ultimul guvern cu mandat deplin al Bulgariei, condus de pro-occidentalul Kiril Petkov, s-a exprimat ferm în favoarea Ucrainei, însă viața sa a fost scurtă. În iunie, la mai puțin de un an de la instalare și de la precedentele alegeri, cabinetul Petkov devenea primul din istoria țării demis prin moțiune de cenzură.
Alegerile de duminică nu au produs un rezultat foarte clar. GERB, partidul fostului premier Boiko Borisov, a ieșit în frunte, însă șansele de alcătuire a unei coaliții stabile sînt relativ reduse. Borisov pierduse guvernarea pe fondul unor scandaluri de corupție și a fost chiar reținut pentru cîteva ore de poliția bulgară, o întîmplare stranie și încă insuficient explicate, petrecută în paralel cu o vizită la Sofia a șefei Parchetului European, Laura Codruța Kövesi. Acum, Borisov este pus în fața unei dileme – dacă încearcă să construiască o coaliție cu partidul minorității turce, Mișcarea pentru Drepturi și Libertăți, atunci riscă să devină iar ținta manifestațiilor de stradă, așa cum s-a întîmplat în trecut. Asta pentru că o parte dintre acuzațiile de corupție care îl vizează au în vedere legături cu lideri și apropiați ai MDL. O tentativă de guvernare împreună cu pro-occidentalii lui Petkov le-ar provoca acestora din urmă pagube ce vor fi probabil imposibil de reparat. De altfel, Petkov a respins ferm o astfel de idee.
În noul Parlament bulgar va fi prezent cu un scor respectabil și „Renașterea”, un partid pro-rusesc de extremă dreapta. Orice asociere cu această formațiune e de natură să provoace nedumerire oriunde la vest de Bulgaria. Nici Petkov, al cărui partid s-a clasat pe locul doi, și nici Borisov nu își doresc așa ceva. Pentru Borisov, o colaborare cu „Renașterea“ ar fi fatală din punct de vedere politic, într-un moment în care face eforturi să se prezinte ca garant al îndepărtării de Rusia. În astfel de momente, liderul GERB regretă probabil cel mai mult imaginile din trecut în care îi dăruia un cățel președintelui Putin, iar acesta îl asigura că Rusia e cel mai mare prieten al Bulgariei.
Desemnarea viitorului premier al Bulgariei este o prerogativă care revine președintelui Rumen Radev. Fost pilot militar, Radev este încă un personaj din politica bulgară care ezită cînd vine vorba despre Rusia. El este cel a cărui semnătură ar fi putut apărea la finalul documentului amintit mai devreme, însă a preferat să se abțină.
Sînt șanse serioase ca nici de data asta politicienii bulgari să nu reușească să îi prezinte președintelui o variantă de coaliție solidă, iar acesta va fi obligat să convoace alegeri anticipate. Din nou. Ar fi a patra oară în doi ani de zile, o situație fără precedent la sud de Dunăre.
Dincolo de bizantinisme politice locale, situația din Bulgaria arată că războiul din Ucraina se poartă și pe fronturi externe. Cu fiecare zi care trece, marcată de inflație și de alte necazuri economice, sarcina celor care trebuie să explice de ce agresiunea rusească trebuie respinsă ferm devine tot mai dificilă. E greu, pînă la urmă, să îi spui cetățeanului bulgar, sau din oricare altă parte a Europei, că trebuie să facă sacrificii în numele unui ideal democratic și în favoarea unui popor cu care n-are probabil nici un fel de legătură. Presupunerea că Rusia a pierdut din imaginea pozitivă pe care o avea în ochii unora dintre europeni e valabilă, însă doar pînă la un punct. Întotdeauna se găsesc oportuniști care știu, pot și vor să profite de crize. Și sînt suficient de cinici cît să nu calculeze altceva decît cîștiguri meschine și pe termen scurt.
Despre solidaritatea Occidentului în fața agresiunii ruse s-a scris foarte mult și, ori de cîte ori sînt alegeri sau schimbări de guverne în Europa, ea este pusă la îndoială. Cîtă vreme războiul nu se va fi încheiat, întrebarea asta va reveni și va reveni tot mai apăsat. Și orice ezitare ajută Rusia. Imaginea Occidentului în ochii elitei politice ruse e aceea a unui sistem mult prea preocupat de propriul confort ca să poată rezista în condiții adverse. Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ
