Vladimir Putin se micșorează

Publicat în Dilema Veche nr. 963 din 22 septembrie – 28 septembrie 2022
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Nu îmi aduc aminte de nimeni care, cu șase luni în urmă, să fi prevăzut corect situația complicată în care se află Rusia acum. Încă ocupă aproximativ 100.000 de kilometri pătrați din teritoriul ucrainean, dar răspunsul ucrainean e suficient de ferm cît să dea naștere unor glume care spun că rușii avansează glorios în direcția opusă celei pe care și-au propus-o. Însă, dacă despre Ucraina se vorbește foarte mult, atenția observatorilor externi e mai puțin concentrată pe ceea ce se întîmplă în restul fostului spațiu sovietic, cel asupra căruia umbra Moscovei s-a întins aproape nestingherită în ultimii 30 de ani. Și se întîmplă multe.

Azerbaidjan-Armenia. Conflictul militar dintre cele două state a început odată cu destrămarea URSS, iar obiectul lui îl constituie provincia Nagorno-Karabah. Pînă în 2020, armenii au ocupat acest teritoriu și au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-i schimba componența etnică. Anterior dispariției sovietelor, între cele două a existat o tensiune permanentă presărată de-a lungul secolului 20 cu pogromuri, deportări și asasinate. Politica armeană de omogenizare etnică a avut succes, iar în ultimii 30 de ani, cu Rusia aproape, armenii au reușit să păstreze și teritoriile ocupate. În 2020, Azerbaidjanul, cu sprijin fățiș din partea Turciei, a decis că a sosit vremea să recupereze Karabahul. Nu l-a recuperat pe tot, însă din războiul de acum doi ani Armenia a ieșit pierzătoare. Conflictul a înghețat temporar grație unei intervenții rusești care a constat atît în mediere, cît și în trimiterea de trupe de menținere a păcii. Aceste trupe rusești sînt probabil și motivul pentru, de curînd, atunci cînd azerii au decis să verifice capacitatea armenilor de a se apăra, au ales să bombardeze bucăți de teritoriu armean și nu, ca de obicei, ținte din Karabahul încă sub ocupația Erevanului. Măcinată de conflicte interne și vădit inferioară militar, Armenia e aproape ignorată de Rusia zilele acestea și își plînge pe toate vocile amarul istoric. Probabil acesta e și motivul pentru care de mii de armeni au întîmpinat-o zilele trecute cu entuziasmul disperării pe președinta Camerei Reprezentanților a Statelor Unite, Nancy Pelosi. Însă, dincolo de declarații empatice de sprijin, e puțin probabil ca Washington-ul să intervină foarte ferm într-un conflict care n-a fost niciodată cu adevărat pe agenda sa. 30 de ani de dependență de Rusia au dus Armenia într-un loc în care ecoul este singurul răspuns pentru orice strigăt de ajutor. 

Kîrgîzstan-Tadjikistan. La ora la care scriu acest text, agențiile internaționale de presă anunțau că aproximativ 100 de oameni au murit și alte zeci de mii și-au părăsit locuințele în urma schimburilor de focuri dintre armatele celor două state. Kîrgîzstanul și Tadjikistanul împart o graniță de aproape 1.000 de kilometri, desenată arbitrar de sovietici și păstrată în bună măsură după independență, ceea ce a dus la separarea unor comunități și limitarea accesului la resurse naturale dintre care cea mai importantă este, probabil, apa. Mici conflicte la frontieră au existat permanent între cele două (peste 70 în ultimii 17 ani), însă amploarea ciocnirilor din ultimele zile depășește cu mult stadiul de înjurături peste gard. Ca și în cazul Armeniei, Kîrgîzstanul mai slab s-a trezit în situația de a-și vedea inamicul atacînd ținte din afara zonei de graniță contestate. Rusia are baze militare în ambele state și a făcut apel la calm. Însă intensitatea ciocnirilor arată că cel puțin unul dintre guvernele implicate, cel al Tadjikistanului, capătă suficientă încredere în propriile forțe pentru a nu asculta decît parțial sfaturile venite de la Moscova 

Kazahstan, Moldova, Georgia. În ianuarie, regimul kazah făcea apel la trupele ruse pentru a opri manifestații publice care riscau să dărîme guvernul. De atunci însă, președintele Kassym-Jomart Tokayev pare să fi dezvoltat un nou hobby: acela de a-i da cu tifla lui Vladimir Putin în diverse contexte. Mai întîi a anunțat că nu va recunoaște republicile-fantomă create de Rusia pe teritoriul Ucrainei. Apoi și-a declarat disponibilitatea de a ajuta la refacerea stocurilor energetice ale Occidentului (rezultatul a fost că rușii au oprit terminalul petrolier de la Novorosisk, îngreunînd exporturile Kazahstanului). Mai mult decît atît, Kazahstanul e un exemplu rar de fostă republică sovietică ce a decis să adere, formal cel puțin, la sancțiunile occidentale împotriva Moscovei. De unde atîta curaj? Simplu, din slăbiciunea dovedită de regimul de la Kremlin și din garanțiile de securitate ale Chinei. Altfel spus, în Asia Centrală nu mai e doar un șerif. A fost unul, acum sînt trei. Rusia trebuie să își împartă influența asupra zonei cu China și Turcia.

În Caucaz, în Georgia mai precis, are loc o stranie dezbatere despre „deschiderea unui al doilea front” împotriva Rusiei. O declarație a șefului partidului de guvernămînt de la Tbilisi privind acest subiect a provocat dezbateri intense doar ca să fie ulterior retrasă și abandonată. Însă acest incident subliniază încă o dată faptul că „pacea rusească” nu mai există. Georgia a fost terenul de joacă pe care rușii au exersat invazia Ucrainei în 2008. Atunci Georgia a pierdut, iar pe teritoriul său continuă să existe două republici, Osetia de Sud și Abhazia, nerecunoscute de nimeni în afara Rusiei. 

În privința Moldovei, politica radical pro-occidentală a Maiei Sandu e subliniată ori de cîte ori e posibil. Chiar dacă conflictul înghețat din Transnistria își așteaptă încă rezolvarea, poziția Moldovei e, poate pentru prima oară de la independență, una mai bună decît a oricărui stat fost sovietic. Candidată la aderarea la UE alături de Ucraina și beneficiind de o deschidere din partea Occidentului infinit mai mare decît oricînd altcîndva în trecut, Moldova pare să aibă, pentru prima oară într-o generație, o șansă reală de a întoarce spatele Rusiei pentru totdeauna. Sigur, dacă privim la ultimele evenimente de la Chișinău putem observa că există rezistență și meciul nu e cîștigat. Dar n-a fost niciodată mai bine. 

Reducerea influenței rusești asupra acestor state e evidentă și binevenită. Ce fac ele cu autonomia de care se bucură acum e o discuție separată pentru altă dată. Ce e cert este că Vladimir Putin își pierde din aura de monarh absolutist capabil să decidă ce e mai bine pentru aceste popoare. Criticat voalat sau deschis de parteneri de vreme bună (Modi al Indiei, Xi Jinping al Chinei), ignorat de guverne ce altădată nu îi ieșeau din cuvînt, Putin trage după sine și reputația Rusiei, și a rușilor. Visul său imperial devine tot mai improbabil și, pe alocuri, ridicol. Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Rusi mobilizati FOTO Profimedia jpg
Primele decese ale unor ruși mobilizați: „Infarct, sinucidere, ciroză hepatică”
Cel puțin șase ruși mobilizați au murit din diverse cauze, după ce au fost recrutați, a atras atenția activistul pentru drepturile omului Pavel Cikov, conform publicației de presă independentă MediaZona.
Materiale de construcție achiziționate cu CEC-uri fără acoperire
Firmă jefuită în stil mare de propriii angajați. Prejudiciul depășește 700.000 de lei
Cinci bărbați au fost reținuți de polițiști, fiind suspectați că au furat materiale de construcție de la firma la care lucrau și le-au vândut la prețuri mai mici decât cele de producție.
Dmitrii Peskov kremlin.ru
Kremlinul vrea „consultări” pentru a stabili frontierele regiunilor anexate în Ucraina
Kremlinul a declarat că favorizează o „abordare echilibrată” a problemei armelor nucleare, nu bazată pe emoţii, după ce un aliat-cheie al preşedintelui Vladimir Putin a cerut în weekend ca Rusia să folosească o „armă nucleară de mică putere” în Ucraina

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia