Petrolul, ungurii și Europa

Nu le-a fost ușor liderilor europeni să ajungă la un acord cu privire la reducerea importurilor de petrol din Rusia. Au reușit totuși, la sfîrșitul unei lungi runde negocieri ale cărei rezultate au fost prezentate, luni noaptea, de președintele Consiliului European, Charles Michel, ca pe un triumf al unității europene.

E, de fapt, un triumf al compromisului. Ungaria, principalul oponent al ideii, a obținut concesii majore pentru a nu-și exercita dreptul de veto. În interpretarea premierului Viktor Orbán, Budapesta a fost exceptată, iar ungurii vor fi feriți de creșterile de prețuri rezultate din orientarea spre noi surse de import. Ungaria va continua să cumpere petrolul care vine pe ramificația sudică a conductei Drujba. În nord, Germania și Polonia au fost de acord să renunțe voluntar la importuri pînă la finalul acestui an. Asta, a explicat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, înseamnă că 90% din cantitatea de petrol importată de UE din Rusia va deveni istorie pînă la finalul anului.

Ceea ce nu spune dl Orban este că mica sa victorie are un termen de expirare destul de rapid. Premierul Olandei, Mark Rutte, a explicat că problema sancțiunilor va reveni pe agenda următorului summit al liderilor europeni programat să aibă loc la finalul lui iunie.

Procesul greoi prin care s-a ajuns la această decizie arată, dacă mai era nevoie, cît de dificil este să adopți poziția morală corectă în raport cu fascismul rusesc, atunci cînd asta presupune pierderi concrete pentru populațiile europene. Iar lucrul acesta a fost evident în întrebările pe care Charles Michel le-a primit la finalul summit-ului. Una dintre ele a vizat corectitudinea unei decizii care permite unei țări din UE un regim special în timp ce celorlalte li se cer sacrificii. Dl Michel a explicat că Ungaria, țară fără acces la mare, are o problemă specială legată de importurile de petrol. De aceea, se va lucra la îmbunătățirea infrastructurii, astfel încît să poată aduce țiței prin Croația. Nu tocmai convingător, dar președintele Consiliului European era mai mulțumit că nu trebuie să anunțe un eșec, O victorie șchioapă e întotdeauna de preferat.

Ungaria este o țară mică și, cu sau fără importurile sale, economia Rusiei nu va simți vreo schimbare. Mult mai important, în mica dramă de la Bruxelles, a fost semnalul transmis Ucrainei și restului lumii. În cazul în care nu s-ar fi ajuns la o înțelegere, Moscova ar fi instrumentalizat o astfel de știre pe care ar fi prezentat-o ca pe o probă a unui Occident care începe să regrete condamnarea invaziei din Ucraina. De altfel, propaganda rusă împinge pe toate canalele ideea că de pe urma sancțiunilor au de suferit mai mult cei care le impun. Genul acesta de linie de discurs, care mută atenția de la cauza răului, e preluată, conștient sau nu, inclusiv prin discursurile unor personaje publice din România.

Înaintea anunțului de luni noaptea, președintele Volodimir Zelenski al Ucrainei le ceruse liderilor europeni să dea dovadă de unitate pentru că altfel nu fac decît să încurajeze Rusia. „Dacă cineva torpilează o navă, este imposibil ca una sau mai multe cabine să mai spere că vor rămîne pe linia de plutire, atunci cînd toți ceilalți se îneacă”, le-a spus liderul de la Kiev europenilor. Rezultatul a arătat că metafora aceea nu e tocmai valabilă. Ungaria a arătat că poate torpila nava, nava a arătat la rîndul ei că poate pluti încă. Privit din afara Europei, genul acesta de deznodămînt, care permite tuturor să declare victoria, pare cumva tipic. Ucrainenii trebuie să accepte că au Europa de partea lor, dar nu și pe toți europenii.

Iar ucrainenii nu mai au timp. Pledoariile intense ale președintelui Zelenski sînt utile pentru setarea percepției internaționale față de invazie, dar puțin eficiente în fața colosului militar rus. Dezmeticiți ca boxerii din pumni, rușii par să își fi găsit direcția pe front și înaintează încet în estul Ucrainei. Nu avem și nu vom avea probabil imediat un deznodămînt al războiului, dar este cert că rezistența ucraineană face față tot mai greu ofensivei.

De aceea fermitatea Occidentului este esențială. Iar dincolo de pitici de grădină ca Viktor Orbán, ea este încercată mai ales de indicatorii economici. Inflația crește aproape peste tot și asta le dă bătăi de cap tuturor politicienilor, indiferent de orientarea ideologică. Toți se uită discret și spre sondaje. Iar atunci cînd decide sancțiuni graduale, marcate de tot felul de excepții și scutiri, Vestul nu face decît să prelungească drama ucrainenilor și să își testeze propria răbdare. Între Kremlin și capitalele europene se joacă de ceva vreme un soi de joc bizar al așteptării. Fiecare dintre combatanți speră că celălalt va ceda din cauza extenuării. Între ei stă Ucraina, unde se moare în toate modurile pe care ni le putem închipui și încă vreo cîteva despre care o să aflăm, probabil, de la viitoare tribunale internaționale.

Era vreo cale pentru ca spectacolul ușor jenant de la Bruxelles să fie evitat? Probabil că da. Din păcate, după luni întregi de război, opinia dominantă în Europa rămîne aceea că pașii mici vor duce la o victorie mare. De aceea Ungariei i se permite încă să se joace cu nervii tuturor, ca un domn Goe pe care legăturile de familie și politețea te împiedică să îl disciplinezi prea ferm.

Ambiguitatea morală are și ea costuri. Nu va trece mult pînă vom vedea cît de mari vor fi acestea.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ.