Klaus Rex

Parlamentul European urma să aibă marți o dezbatere despre refuzul Austriei de a vota în favoarea aderării României și Bulgariei la Spațiul Schengen. Președintele Austriei regretă conduita Guvernului țării sale la Consiliul Justiție și Afaceri Interne. Comisarul european pentru afaceri interne Ylva Johansson își afirmă la rîndu-i nemulțumirea…

Nenumărate astfel de declarații și gesturi care însă nu compensează nimic. Pansamente inutile pentru o umilință absurd de mare pe care România o suferă sub conducerea președintelui Klaus Iohannis. Președinte care a coborît de pe Facebook doar de nevoie și s-a declarat „dezamăgit și supărat” de votul Austriei. 

„Dezamăgit și supărat” este noul „atenție și îngrijorare”, un clișeu inutil emis de mașina de platitudini care alimentează cu conținut mandatul unui șef de stat care insistă să facă din inadecvare principala trăsătură a unei instituții vitale a statului. 

Deranjat permanent de întrebări, de orice fel de întrebări care nu îi subliniază în subtext importanța sau chiar măreția, Klaus Iohannis refuză să se privească în oglindă. Undeva în adîncul conștiinței sale știe că, dacă o face, există un risc să vadă peretele din spatele său. Spațiul dintre perete și oglindă e gol. Experții în paranormal și spiritiștii ar putea să bănuiască acolo fantoma unui președinte. Cei mai mulți dintre români nu sînt nici una, nici alta. 

Mai mult, dl Iohannis se uită în jur și vede în minionii de care s-a înconjurat bărbați și femei de stat de o anvergură pe care România aproape nu o merită. Cu Lucian Bode pe post de Metternich de Sălaj, apărător al monarhiei leneșe care guvernează azi România de la Cotroceni, viitorul țării e pe mîini bune. Pardon, nespălate. 

Nici vorbă de asumare a răspunderii la vreunul dintre oamenii președintelui. Fantoma nu cere eficiență, ci loialitate. Pe care o primește necondiționat, aproape toți datorîndu-și relevanța grației monarhului. Se lasă folosiți ca niște drone fără liber-arbitru și nu îndrăznesc să se supere prea tare cînd Klaus Rex renunță la ei. Asta e probabil și explicația pentru care,după umilința de la JAI, n-am văzut nici o demisie sau măcar niște scuze. Cum ar putea Nicolae Ciucă sau Lucian Bode să dea semne de conștiință fără să pună sub semnul întrebării activitatea alesului de la Cotroceni? N-ar putea. 

Dacă Bode, Ciucă, Bogdan sau Gorghiu se vor întoarce în irelevanță, asta se va întîmpla doar cînd președintele va dispune. Pînă atunci vor lupta în tranșeele ridicolului ca supuși loiali și recunoscători. 

Îi vedem între timp contorsionîndu-se și făcînd eforturi majore pentru a muta întreaga greutate a eșecului la Viena. Austriecii ăia răi sînt de vină. Nici o vorbă despre românii cei buni ai președintelui care trebuiau să se întoarcă cu un rezultat pozitiv după mai bine de zece ani de așteptare.  „You had one job”, cum zice mema aia sarcastică. 

Faptul că și-au găsit în cancelarul Nehammer un adversar confortabil e și el cumva relevant. Nehammer, ca și acuzatorii lui români, e un pitic politic, încăpățînat și inadecvat, care reușește cumva să provoace pagube serioase țării pe care ar trebui să o servească. 

Canalizarea furiei românilor spre Austria e încă o operațiune de protejare a lui Klaus Rex. Nu vreau să se înțeleagă asta ca o critică a îndemnurilor la boicot în general. Boicotul e, pînă la urmă, o formă de acțiune civică legitimă și accesibilă oricui. Vreau însă să punem la îndoială orice îndemn care urmărește să ne întoarcă privirea în altă parte decît în curtea noastră atunci cînd acesta vine din partea unor apropiați ai președintelui. 

Chiar dacă, prin cine știe ce minune, România ar fi primită azi în Schengen, cicatricea umilinței de săptămîna trecută de la Bruxelles va rămîne pentru multă vreme în amintire. Adăugați aici și insulta neasumării pentru un cocktail numai bun de scepticism românesc cu privire la afacerile europene. O să ne mirăm cînd o să îl vedem în sondaje, o să ne mirăm și mai tare cînd o să îl vedem la lucru în Parlament. 

Nu știu cum își va aminti istoria mandatele lui Klaus Iohannis, dar recentul volum al lui Daniel Morar, fostul șef de la DNA și judecător la Curtea Constituțională, e un început bun al evaluării. Din primele fragmente publicate în presă redescoperim țîfna prezidențială în deplina-i splendoare. La fel de neplăcută în privat ca în public. Protocol ridicol care învelește o acțiune politică ce nu are aproape nici o legătură cu imaginea de pro-european eficient și convins pe care s-a chinuit atîta vreme să o construiască. Nu, Klaus Iohannis nu e anti-european. E neutru-european. Klaus Iohannis e pro-Klaus Iohannis. Și atît. Guvernele sale, mandatele sale și zgomotul gol al gongului care îi anunță prezența. 

Din cînd în cînd, presa apropiată Cotrocenilor ne mai anunță că președintele României e vizat pentru ocuparea unor înalte funcții la nivel internațional. Așa o fi. Paltonul poate fi aruncat pe capota BMW-ului și la Bruxelles. Respectul sepepiștilor, șambelanilorși chelnerilor e important. Restul sînt detalii.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ