Profesorii, învățătorii și educatorii care-și practică meseriile cu pasiune, răbdare și credință în misiunea pe care o au de îndeplinit sînt eroi. În cea mai profundă semnificație a termenului. Sînt eroii unui război care ține de foarte mulți ani, aici, la noi, și care e departe de a se fi terminat. Eroi sînt cei care au ales să-și ducă pînă la capăt această vocație în medii dificile, făcînd navetă, lucrînd în clădiri aflate în stare proastă, predînd materii ale căror programe de studiu se schimbă după toanele unor incompetenți sau ale unor impostori. Acești oameni care încă mai cred în bine, adevăr și frumos aduc lumina educației și încearcă să șlefuiască zonele mai colțuroase ale caracterelor și personalităților unor elevi care, la rîndul lor, sînt eroi, prin simplul fapt că merg la școală, în pofida dificultăților crunte pe care le întîmpină acasă. Există atîția copii care sînt bătuți, umiliți, chinuiți sau pur și simplu neglijați, abandonați, dar care se încăpățînează să meargă la școală. Profesorii, învățătorii și educatorii buni, fie că sînt în orașe, fie că sînt în sate uitate de lume, sînt ființe care conțin o uriașă doză de umanitate, în ipostaza ei ideală. Sînt o specie aflată în mare pericol. Cît se mai găsesc pe-aici, e bine să știm că ei sînt eroi. Modele adevărate.
Medicii care-și practică profesiunea cu pasiune, răbdare și credință în misiunea pe care o au de îndeplinit sînt eroi. În cea mai profundă semnificație a termenului. Și ei sînt eroii unui război care e departe de a se fi terminat. Au de înfruntat existența pe „feudele” unor „baroni”, au de suportat umilințe, trebuie să reziste în fața tentațiilor pe care sistemul le creează cu nesfîrșită abilitate și trebuie să se păstreze imuni la virusul necruțător al celui mai coroziv dintre cinisme. Medicii buni au de dat piept cu o lume rudimentară, rămasă mult în urmă față de cea a unora dintre semenii noștri de pe acest continent. Lucrează în spitale care pot fi întruchipări ale haosului, tărîmuri aflate sub cîrmuirea unor „lorzi” ai sistemului, pentru care noțiunea de ierarhie a profesiei nu funcționează în acele spații. De funcționat, funcționează ierarhia feudală, sistemul de vasalități, ritualurile năucitoare de punere în scenă a cultului personalității, rămînerea în urmă și deprofesionalizarea, făcute cu pretenția că sînt conservări și așezări în „valorile clasice, universal valabile”. Medicii care-și exercită vocația, respectînd demnitatea pacienților, indiferent cît de dificili pot fi uneori aceștia din urmă, medicii care nu iau șpagă și se preocupă de continua lor profesionalizare sînt eroi. Modele adevărate.
Funcționarii publici care-și practică profesiunile cu pasiune, răbdare și credință în misiunea pe care o au de îndeplinit sînt eroi. În cea mai profundă semnificație a termenului. Sînt eroii unui război care e departe de a se fi terminat. Și ei au de înfruntat existența pe „moșiile” unor „boieri” pe care „domnitorii” îi schimbă în funcție de venirile la putere. Funcționarii publici care-și cunosc profesiile și au conștiințele curate, cei care cred că e ceva nobil în a te pune în slujba semenilor au de suportat ifosele, micimea umană, impostura și ticăloșia dezlănțuite de „boiernași” și „beizadele” pe care vînturile schimbărilor i-au purtat în diferite poziții de decizie. Aceste vietăți feroce, aflate vremelnic în poziții-cheie, cred că se află pe tarlalele lor, dezlănțuind stihiile deciziilor discreționare sau valuri gigantice, iscate de cutremure de prostie devastatoare. Dacă instituțiile se mai țin pe picioare, e pentru că ici și colo se mai găsesc funcționari publici care dreg cumva busuiocul. Uneori, cu sacrificiul propriei sănătăți. Aceștia sînt oamenii care nu semnează la ordin, nu fac plecăciuni în fața noului „stăpîn”, cred în legalitate și în corectitudine, își cunosc meseriile și își păstrează intacte demnitatea și conștiința. Acești oameni sînt eroi. Modele adevărate.
Oamenii de la țară, fermierii, agricultorii, muncitorii, meseriașii și meșterii de toate felurile, fie că sînt prin orașe, fie că sînt prin comune și prin sate, oamenii care-și fac meseriile cu drag și cu credință în lucrul bun care le iese din mîini, oamenii aceștia sînt eroi. În cea mai profundă semnficație a termenului. De cele mai multe ori, lucrurile de calitate pe care le fac sînt dublate și de un bun-simț simplu, luminos, venit din străfundurile ființei. Oamenii care se organizează în grupuri de susținere a semenilor nevoiași, cei care fac tot ce le stă în putință să protejeze natura și ființele neajutorate, cei care le cer socoteală politicienilor și nu-i lasă nici în ruptul capului să facă doar ce-ar vrea ei, oamenii care fac spitale și școli pentru că cei care se găsesc la putere n-au timp de așa ceva, toți aceștia sînt eroi. Așa cum eroi sînt și cei care refuză din instinct primitivismul, răutatea, discriminarea, abuzul, umilirea, tragerea pe sfoară, vrăjeala ticăloasă și îmbrobodirea nemernică. Acești oameni sînt modele adevărate. Sînt eroii unui război care e departe de a se fi terminat.
Războiul acesta e tragerea în jos a oricărei ființe care se ridică. Demnitatea și bunul-simț sînt luminoase, în esențele lor, dar nu sînt deloc ușor de dus în spinare, într-o asemenea lume. Uneori, pentru a le face bine semenilor, trebuie să te alegi chiar și cu oprobriul public. Asta în timp ce pațachinele și maimuțoii defilează în glorie. Dar eroii și modelele nu fac binele pentru a fi recunoscuți ca eroi și modele. De aceea, haideți să nu mai întrebăm ca niște mori stricate: „Unde ne sînt modelele și eroii?”. O facem, uneori, doar din ipocrizie sau din teama că am putea prelua, din greșeală, măcar un pic din poverile lor. Acești oameni există. E suficient să te uiți în jur și să ai chef să-i vezi. Dar, mai ales, să faci orice, cît de mic, pentru a-i ajuta. Sau măcar pentru a nu-i încurca.
Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.
