Teoria Universală

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

Nu e vorba chiar despre teoria conspiraţiei universale, aşa cum poate mulţi iubitori de scenarii şi-ar închipui şi nici chiar despre filmul

, proaspăt recompensat cu un Oscar pentru cel mai bun actor, Eddie Redmayne, în rolul omului de ştiinţă Stephen Hawking. Dar este vorba despre cartea lui Stephen Hawking, publicată la începutul deceniului trecut –

– tradusă la editura Humanitas în 2014 cu titlul Teoria Universală, prin al cărei „univers“ aş vrea să zăbovesc puţin. 

Visul multor mari fizicieni din epoca actuală ar fi descoperirea (sau crearea) unei teorii integrale, care să includă şi să explice de la un capăt la altul legile universului, atît la scară macro cît şi la scară micro. Să explice adică, în acelaşi timp, şi lumea stelelor şi a galaxiilor, dar şi pe cea a atomilor şi a particulelor subatomice.  Necazul e că, pe măsură ce ştiinţa omenească avansează, creşte şi numărul problemelor nerezolvate. La fiecare mare descoperire, odată cu speranţa unei descifrări complete, se ivesc şi noi necunoscute care par să complice şi mai mult înţelegerea noastră. În condiţiile acestea, e greu de crezut că visul fizicienilor se va îndeplini – cu alte cuvinte, că Dumnezeu le va permite să-i descopere întregul mecanism al creaţiei. De altfel, deşi e o sumă de prelegeri despre istoria universului aşa cum ne-o imaginăm astăzi şi cum a văzut-o omenirea de-a lungul timpului, despre Big Bang-ul originar, despre găurile negre (care „nu sînt atît de negre“), despre direcţia timpului sau despre frontierele universului, cartea lui Stephen Hawking ajunge, de fapt, la Dumnezeu. Fizicianul observă că şi dacă s-ar descoperi că există o singură teorie unificată posibilă, un set de reguli şi ecuaţii care să explice funcţionarea întregului univers, aceasta nu ar epuiza întrebările. Fiindcă, în acest caz, ne-am pune problema: „Ce anume însufleţeşte ecuaţiile şi creează un univers pe care acestea îl descriu?“ 

Savantul ajunge şi la esenţa esenţelor: „De ce s-ar strădui universul să existe? Este teoria unificată atît de puternică încît să dicteze propria ei existenţă? Sau are nevoie de un creator? Şi, în acest caz, are El vreo altă influenţă asupra universului, în afară de faptul că e răspunzător de existenţa acestuia? Dar pe El cine l-a creat?“ Probabil că sînt întrebări pe care, într-un fel sau altul, ni le punem mulţi dintre noi (sau măcar unii). Ele par inerente „materiei“ care a ajuns să aibă conştiinţă proprie. Dar Stephen Hawking n-a ajuns la ele pe vreo scurtătură intuitivă obişnuită. El şi le pune după o viaţă de observare a funcţionării universului, după ce a intrat în bucătăria cercetării şi a studiat nenumărate „amănunte“. Iar unele asemenea „amănunte“ sînt la fel de uluitoare ca şi întrebările supreme. De exemplu, dacă acceptăm observaţiile şi teoriile actuale bazate pe aceste observaţii: „(…) de ce universul e atît de uniform la scară mare – de ce arată la fel în toate punctele din spaţiu şi în toate direcţiile?“ 

Regăsim la Hawking şi una din problemele pe care le ridica şi un alt mare fizician cosmolog, Martin Rees, în cartea intitulată Doar şase numere , şi anume: „De ce universul şi-a început expansiunea cu o rată atît de apropiată de cea critică, prin care să evite recolapsarea?“ S-a calculat că dacă această rată ar fi fost mai mică fie şi cu o sutime de milionime de miliardime, universul ar fi recolapsat sub acţiunea gravităţii. În schimb, dacă rata ar fi fost mai mare cu aceeaşi infimă cantitate, universul ar fi devenit practic gol. (Martin Rees demonstra în cartea sa existenţa a şase rapoarte din structura micro şi macro-cosmosului, dintre care, dacă doar unul singur ar fi avut o infinitezimală abatere, n-ar mai fi fost posibilă apariţia stelelor şi a vieţii.) 

Hawking vorbeşte în cartea sa şi despre „singularitatea“ de la care a început universul şi despre găurile negre (cu păr sau fără păr) de care a fost preocupat în mod special. El ştie că va primi premiul Nobel dacă, în timpul vieţii sale, se va descoperi o gaură neagră primordială (din prima fază a universului), dar e conştient că şansele de reuşită, cu tehnologia actuală, sînt infime (poate că vom rămîne doar cu L’Origine du monde a lui Courbet).

Celebrul fizician îşi pune o serie de întrebări şi despre limitele universului. Emite ipoteza că acesta ar putea să fie finit, fără să aibă însă o frontieră sau o margine, tot aşa cum pe Pămînt, finit fiind el, oricît ai merge nu vei întîlni niciodată o margine. Aşa, ne mai împăcăm, poate, cu ideea infinitului, pe care mintea umană n-o prea concepe. Mai greu de suportat sînt problemele pe care Hawking şi le pune în legătură cu timpul. Sensul în care curge timpul, explică el, este acelaşi în care universul se dilată şi acelaşi în care dezordinea (entropia) creşte. Este, de asemenea, sensul care pe noi ne face să ne amintim trecutul şi nu viitorul. Uăleu! 

Mi-aduc aminte că una din grozăviile spaţiului-timp, asupra căreia însă Hawking nu insistă în această carte, mi s-a părut a fi demonstraţia potrivit căreia, cu cît priveşti mai departe în univers (la mai mulţi ani-lumină distanţă), cu atît vezi mai departe în trecut. E o relaţie care parcă te face să crezi că totul nu e decît o iluzie, o mare şmecherie. Şi ştiinţa pură pare să aibă partea ei de ficţiune. Sper că nu v-am ameţit de tot.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Povestea care sparge tiparele în Japonia tradiționalistă. Cum a devenit o însoțitoare de bord prima femeie la conducerea Japan Airlines
Numirea în ianuarie a lui Mitsuko Tottori la conducerea Japan Airlines (JAL) a provocat un adevărat șoc în lumea afacerilor din această țară. Nu numai că Tottori era prima femeie aflată la conducerea companiei aeriene, dar își începuse cariera ca membru al echipajului de cabină.
image
„Era doar o chestiune de timp”: Eminem îl ucide pe alter ego-ul Slim Shady în noul album VIDEO
Unul dintre marile alter ego-uri din pop ar putea avea un sfârșit macabru, Eminem anunțând primul său album de după cel din 2020, intitulat „The Death of Slim Shady (Coup de Grâce)”, relatează The Guardian.
image
Dispariția misterioasă a fiicei de 16 ani a unor magnați americani ai tehnologiei. Când a fost văzută ultima dată VIDEO
Mint Butterfield, fiica unor cunoscuți antreprenori din lumea tehnologiei, a dispărut în weekend. Tânăra de 16 ani a fost zărită pentru ultima dată duminică seara, în Bolinas, California, la nord de San Francisco.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.