Tangouri, crăpelnițe și portocale

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
Dragoste şi răzbunare jpeg

- dezordinea simbolică (XII) -

Un bun prieten mi-a povestit cum a reuşit să ocupe, la un moment dat, prin 1972, locul de frunte în ierarhia grupului său de prieteni. Reuşise ceva cu totul extraordinar. Prinsese o excursie în Franţa, la Paris, şi reuşise să vadă patru filme legendare. Performanţa asta cuprindea însă mult mai multe elemente cu totul ieşite din comun în anii aceia. În primul rînd, simplul fapt de a putea să scoţi nasul măcar un pic, să călătoreşti în lumea capitalistă, în spaţiul „exploatării omului de către om“, era o uriaşă izbîndă personală pentru orice român. E drept, era finalul perioadei de relaxare inaugurate de primii ani ai „Epocii Ceauşescu“, dar tot o mare performanţă se chema, atunci cînd aveai şansa să pleci undeva, „afară“, în Occident. În al doilea rînd, era uluitor că se întorsese. În al treilea rînd însă, ceea ce conta cel mai mult pentru grupul de prieteni din care făcea parte era faptul că proaspătul întors din excursie văzuse patru filme importante, lucru care îl ridica pe un piedestal foarte greu de egalat la vremea aceea. 

Omul era student la Psihologie, la Cluj, şi se înscrisese pe o listă, pentru o excursie în ţările nordice. În anii aceia şi mult timp după, circulau din plin, la noi, marile legende care spuneau că femeile nordice erau disperate după superbii bărbaţi meridionali din România. Poveştile, care mai adevărate, care mai fanteziste, istoriseau epopeice amoruri de pe litoralul românesc, unde danezele, finlandezele, suedezele şi norvegiencele dădeau năvală, salivînd abundent, doar la gîndul că vor putea atinge minunatele trupuri de bărbaţi daco-romani, care puteau oferi Nirvane de neuitat zdravenelor blonde, neglijate în patriile lor de către foştii vikingi, emasculaţi, resemnaţi, alunecaţi în alcool şi depresie. Pieptoasa invazie blondă generase nenumărate poveşti, care mai de care mai eroice, un spaţiu fabulator în care realitatea, atîta cîtă era, se amesteca entuziast cu mituri priapice care hrăneau din plin aspiraţiile şi imaginaţia jucăuşă a colţului nostru de lume. Dacă efervescenţa şi apetenţa sexuală a turistelor nordice erau atît de homerice, atunci cînd veneau în vacanţă în România, păi asta însemna că, la ele acasă, cererea de servicii sexuale calificate şi prestate cu responsabilitate trebuie să fi fost gigantică. De aici şi înghesuiala pe cele cîteva locuri pe care celebrul Birou de Turism pentru Tineret le punea la bătaie, pentru o excursie în ţările nordice. 

Prietenul despre care povestesc nu prea avea mari speranţe să obţină ceva, pentru că figura pe acea listă ca a optsprezecea rezervă pentru un loc eligibil. Plictisit, a trecut într-o zi pe la BTT, într-o doară, să vadă care mai era situaţia. A constatat resemnat că n-avea nici o şansă să vadă aurora boreală din ochii unei blonde suedeze, dornice de înălţare spirituală, şi a dat să plece. Dar funcţionarul de la birou a ţinut să-i spună că ar mai fi fost şi alte posibilităţi de a merge într-o excursie, unde nu era chiar aşa înghesuială pe locuri. O excursie în ţările din nordul Africii. De exemplu, două săptămîni, în Maroc, plus o săptămînă la Paris. Şi aşa a rămas. Aşa a început povestea unei săptămîni pariziene, cu patru vizionări de filme mari, care aveau să-l transforme pe cel care le văzuse în vedeta grupului de prieteni din care făcea parte. 

La Paris, omul a văzut Portocala mecanică, de Stanley Kubrick, Marea Crăpelniţă, de Marco Ferreri, Ultimul Tango la Paris, de Bernardo Bertolucci, şi Tot ce aţi dorit să ştiţi despre sex, de Woody Allen. Odată întors acasă, a fost privit ca un soi de erou, ca un personaj cu aură prometeică, un ales care văzuse cu ochii lui, în lumea liberă, marile filme ale momentului. Nimic altceva nu mai prezenta nici o importanţă. Nici ce văzuse în Maroc, nici măcar impresiile pariziene. Tot ceea ce conta era faptul enorm că văzuse ceva imposibil de văzut dincoace de graniţa paradisului comunist.  

Toate echilibrele de forţe din grupul său de prieteni s-au prăbuşit dintr-odată. El devenise centrul atenţiei, indiferent de situaţie. Nu pentru că fusese la Paris, nu pentru că ajunsese şi în Maroc, nu pentru că se întorsese, ci pentru că văzuse marile filme ale acelor ani, despre care aici se ştia de la Europa Liberă sau de pe la posturile de radio străine, din revistele şi din poveştile pe care le aduceau cu ei cei foarte puţini care aveau şansa de a călători. Iar întîlnirile cu prietenii, vreme de peste un an, au căpătat, de multe ori, aerul ritualic al relatării, cu răbdare, a fiecărui film. Peliculele erau proiectate pe ecranul imaginaţiei fiecărui participant la discuţie, prin povestirea celui care le văzuse. Şi fiecare amintire a unui detaliu făcea ca mecanismul vizionării repetate să funcţioneze, aproape aşa cum s-ar fi întîmplat în realitate, dacă grupul de prieteni ar fi fost un public, în faţa unui ecran adevărat, pe care se proiecta un film. Străvechiul mecanism producător de fascinaţie şi participare, al poveştii relatate de un povestitor, funcţiona acum şi dincolo de graniţele dintre arte. Puteai să vezi un film, ascultînd o poveste şi şlefuind, de nenumărate ori, orice detaliu care apărea odată cu fiecare repovestire, devenită, la rîndul ei, o… nouă vizionare. Inutil de amintit faptul că valoarea atribuită filmelor în sine, în absenţa lor fizică, se transfera în bună parte şi asupra povestitorului, care devenea, pentru o vreme, nu doar „proiectorul“ poveştii, ci şi unicul păstrător al valorilor pe care aceasta le conţinea. Asta îi asigura, pentru o bună bucată de vreme, statutul de cel mai important şi cel mai preţios membru al grupului. Într-un fel, în el erau închise patru filme mari, patru motive de evadare imaginară, patru lumi posibile la care se putea aspira în serile de poveşti, şi dincolo de ele. 

(va urma) 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.