Spre necunoscut

Publicat în Dilema Veche nr. 835 din 20 - 26 februarie 2020
Invizibilii jpeg

„Uite“, le zic alor mei, „în mai putem merge împreună la Praga. E aproape, nu zbori mult, n-aveți cum să obosiți rău, o să vedem aia și ailaltă, o să facem și o să dregem…“ Mă fac că am uitat că nu demult am alergat cu unul dintre ei prin spitale, unde a fost întors, pipăit, înțepat și conectat să primească zemurile limpezi ale unor perfuzii burtoase. Pic-pic-pic, dureros de încet a primit în carne B-uri, vitamine, minerale, niște suc de viață care i-a mai adus ceva culoare în obraji. În stativul ăla cineva înfipsese o mică icoană de hîrtie cu Maica Domnului, fecioară. Niște speranță.

Mă fac că nu văd că ăluilalt au început să-i tremure mîinile, că uită întîmplările recente și că amestecă trecutul într‑un soi de malaxor din care ies aceleași povești, dar cu personaje inversate. Iese o lume absurdă, în care viii se amestecă uneori cu morții. „Cum să îmi coasă străbunica Pakize rochii? Nici nu mă născusem cînd ea murea!“ Dar trecem peste apele astea tulburi, schimbăm vorba, ne simplificăm viața, a fost un deranjament de moment, sperăm, o mică alunecare, un accident de memorie, ha-ha, se mai întîmplă.

Ne facem planurile astea de călătorie la masă. Sîntem cu toții la ai mei, ei sînt părinții unor copii care au crescut și îmbătrînesc la rîndul lor. Fantazăm pe deasupra puiului la cuptor (Cine vrea picior? Cine vrea piept?) și a cartofilor crocanți, aurii. Mesele de duminică nu și-au pierdut gustul de duminică, se sprijină pe niște repere solide de gusturi și mirosuri care pentru fiecare înseamnă acasă: movilița de orez alb, parfumat, bob cu bob, gogoșele mici, neîndulcite, numai bune de muiat în sosul unei cinstite tocane cu cartofi, plăcintele crețe cu brînză – toate cu un nomenclator tătăresc pe care îl știau și prietenii mei români. „Ia spune «ulkum»“, îi ziceam unuia dintre ei și mă amuza teribil că nu-i iese acel „k“ gutural, glotal și omul pronunța cu „c“ dulce oricît de tare s-ar fi străduit.

Ne-am entuziasmat, așadar, cu toții că o să mergem la Praga, că o să-i batem cu pasul străzile, că ajungem la micul cimitir evreiesc din centru pe care mi-l aminteam cu pietrele lui strîmbe scăldate în soare, că o să tăiem Vltava în lung și-n lat pe poduri. „Luăm noi bilete“, le-am zis, la despărțire.

Peste nici două ore mă sună mama. „Știi, zice, m-a luat valul. N-o să putem veni, mi-e frică să nu pățim ceva acolo, nici pe jos nu mai putem merge așa mult, uită-te la taică-tu ce fragil e. (Întotdeauna taică-miu e cel fragil, el uită, el nu aude, el îmbătrînește rapid.) Lasă, mergeți voi, nu vreau să vă încurcăm, avem medicamente de luat, motanul cu cine rămîne, florile neudate, casa necăutată, nu vrem să fim povară“, și așa mai departe, și așa mai departe.

„Să știi că mă uit în oglindă“, îmi spunea tot ea altădată, „și nu-mi vine să cred cînd mă văd. Sufletul meu are tot 20 de ani, dar zace în cușca asta de oase bătrîne, e oribil. Iar cel mai mare regret e că n-am putut călători mai mult.“

Înțeleg, mă străduiesc să înțeleg și mă gîndesc cum o să fie cînd mi-o veni vremea. Bătrînețea aia senină și înțeleaptă, schema asta din basme și povestiri fără nuanțe nu are sens, nu există. O să‑i enervez și eu pe ăilalți, din spate, cînd o să cobor pas cu pas, picior pus lîngă picior, scările aglomerate de la metrou. O să fiu balast în autobuze căutînd un loc liber. O să am idiosincrazii, ticuri, o să păstrez lucruri inutile în casă. O să fiu nervoasă, țîfnoasă și nu o să am răbdare și nici prea multă înțelegere pentru că mă doare al naibii un șold, articulațiile care au rămas fără gelatină pe ele, pentru că trupul meu hîrîie și scîrțîie, iar lumea se mișcă prea repede, dincolo de înțelegerea mea, dincolo de ăia 20 de ani pe care simt că-i am, la care am dreptul.

Poate că așa o să înțeleagă și restul lumii că urcatul unor scări e reflex inconștient la ei, iar la mine e calcul geometric complex. Poate așa o să înțeleagă țîfna și oboseala mea. Cum naiba ai putea să fii altfel cînd ajungi să te uiți permanent la un soare imens, roșu, apus pe jumătate, care se afundă mult prea repede după orizont, în timp ce din spate nu mai răsare nimic? Nici lună, nici stele. Nada, zero. Praga e în vise. Lasă, îmi arătați pozele.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.