Că tot venise vorba, săptămîna trecută, de idei proaste. O bună prietenă a avut o idee cumplit de proastă, în vremurile astea vesele, în care ţara noastră sărbătoreşte ieşirea din criză. I s-a năzărit ei că trebuia să nască. I s-a rupt apa, cum se zice, şi a fugit într-un suflet la clinica unde trebuia să primească asistenţa şi îngrijirile necesare în situaţii de-astea. Chestia se întîmpla un pic mai devreme decît sorocul calculat la nişte consultaţii anterioare. Nelinişte, emoţii, telefoane la rude şi la prieteni. În buna tradiţie de la noi, dacă nu mişti din urechi, dacă nu deschizi uşa cu capul, dacă nu eşti simpatic şi generos, nu prea eşti băgat în seamă. Nimeni nu-ţi zice nimic, eşti omul invizibil. În sfîrşit, la cîteva ore după internare, femeia e gata să nască. Vine un domn anestezist şi-i face ceva. Bag sama că o anestezie. Ce păcatele mele era să-i facă?! Considerînd că şi-a bifat activitatea, omul dispare, fără să mai verifice efectul trebii de care se apucase. În scurt timp, anestezia se dovedeşte a fi insuficientă. O moaşă ia problema în mînă şi repară, mă rog, duce la bun sfîrşit ce începuse domnul anestezist. Femeia, în chinurile facerii, aude ce bombăne moaşa. Ceva referitor la domnul cu pricina, care era un pic matol. E vară, ce vreţi?! Lumea e cu mintea la concedii, la terase, la beri, la palavre. Pînă la urmă, naşterea decurge bine. E fată. Copila e sănătoasă şi faină. Tatăl fetiţei mă sună să-mi dea vestea minunată. Printre altele, îmi povesteşte şocat că, în salonul de nou-născuţi, un domn doctor, cică unul foarte bun şi cunoscut, se plimbă, degajat, fumînd.   

În aceeaşi ordine a ideilor proaste, un tînăr prieten are lipsa de inspiraţie, că altfel nu pot să-i spun, să meargă cu prietenii la o partidă de fotbal. Omul uită, vreme de cîteva secunde, că nu e Cristiano Ronaldo, face un pic de exces de zel şi cade, urît, pe mînă. Dureri sinistre, gîlmă ameninţătoare, la încheietură. Ce faci în situaţia asta? Exact. Aţi intuit corect. Dacă revista pe care o citiţi acum ar avea propensiuni tabloide, aţi putea cîştiga o excursie la Nisipurile de Aur sau o maşină de spălat vase. Nefiind însă cazul, o să trebuiască să vă mulţumiţi cu aceleaşi vechi şi demodate satisfacţii spirituale. Ei bine, da, tînărul are ideea proastă de a merge, însoţit de mama sa, la un serviciu de urgenţă. Nu prea era activitate la locul cu pricina. Cum ziceam adineaori, vară, cald, minţile rătăcite prin visări la concedii exotice. Pacientul şi aparţinătorul se aşază, cuminţi, pe o banchetă. Şi stau. Şi stau. Şi, aţi ghicit din nou, stau. Într-un tîrziu, apare un medic de gardă, extrem de drăguţ, amabil, comunicativ. Le spune, cu un zîmbet larg, pe un ton prietenos: „Comandaserăm pizza şi, dacă n-o mîncam repede, se răcea. Spuneţi, vă rog. Ce s-a-ntîmplat?“. 

Cu ceva vreme în urmă, un alt prieten are ideea uluitor de proastă să meargă la o tură de off-road, împreună cu prietena lui pe post de copilot. Toată treaba se întîmpla undeva în Secuime. Din autonomie în autonomie, maşina în care se aflau cei doi se răstoarnă. Nimic grav, chestie normală la genul ăsta de activitate. Partea proastă e că domnişoara se alege din toată treaba asta cu un deget luxat. Ştiu că v-aţi prins. Trebuie să meargă la Urgenţă. Ajung la spital şi se aşază, cuminţi, în aşteptarea unui medic de gardă. Linişte şi pace, ca-n Secuime. N-apare nimeni. La un moment dat, după o lungă aşteptare, se aude larmă afară. Zgomotul creşte, uşa holului de spital e dată de perete şi tot spaţiul se umple cu o trupă de nuntaşi care puseseră de-un caft. Ce nuntă e aia, fără un scandal şi fără o bătaie?! Plus că, în Secuime, mă rog, cel puţin aşa zic legendele, o fluturare de cuţit e la fel de normală ca respiraţia. Ţipete, văicăreli, viermuială pe uşile spitalului. Unii cu mîini şi coaste rupte, alţii cu fălci mutate, ochi umflaţi, nasuri şifonate, sînge pe ţoalele de sărbătoare, panaramă, sau caterincă, aşa cum ar spune un bun vorbitor de română standard. La un moment dat, cineva strigă mai tare decît toată adunarea. E medicul de gardă. Ca prin minune, se face linişte, ca-ntr-o sală de clasă pe timp de teză. Sau de bac, supravegheat cu cameră video. Doctorul zice, ferm, ceva în maghiară. Domnişoara cu degetul luxat întreabă, în şoaptă, un nuntaş: „Nu vă supăraţi, ce-a zis domnul doctor?“. Iar nuntaşul îi răspunde într-o frumoasă limbă oficială: „O zis ke se ridice mînă sus cine a fekut studii superioare, facultate, aşa ceva...“. Singurii care se trezesc cu mîinile pe sus sînt cei doi pasionaţi de off-road. Doctorul deschide uşa unui cabinet şi le spune calm: „Tessék! (Poftiţi!)“. 

Şi încă ceva. Fără nici o legătură cu nimic. În plină campanie de promovare a meciului de box al lui Lucian Bute, o domnişoară reporter de la o televiziune de ştiri anunţă mîndră, triumfătoare, că echipa dumneaei e singura echipă de filmare din România care a reuşit să pătrundă în locul unde se va disputa marele meci de box. Pregătirile sînt pe ultima sută de metri, şi cîţiva cetăţeni muncesc de zor la inscripţionarea ringului. Domnişoara reporter e traversată de fiorul exclusivităţii şi transmite direct de pe ringul pe care se va boxa peste scurtă vreme. În dreapta ei, mare, limpede, inutil, un anunţ scris cu litere de-o şchioapă: „NU VĂ URCAŢI PE RING!“ 

Descoperiţi Grădina Carpaţilor! E, de departe, cea mai frumoasă îndeletnicire de pe lumea asta.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.