Răul de înălțime

Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Răul de înălțime jpeg

Idiotul, de Feodor Mihailovici Dostoievski. Un roman din topul absolut al hiturilor literaturii universale, în viziunea scenică a lituanianului Eimuntas Nekroˇsius, unul dintre cei mai la modă regizori de teatru din ultimii douăzeci-treizeci de ani. Un spectacol care durează cinci ore, prezentat în deschiderea Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Aş face mai degrabă un deserviciu spectacolului, dacă m-aş apuca să povestesc despre cum îl vede Nekroˇsius pe Prinţul Mîşkin. Pentru cei care au avut norocul să prindă un loc în sală, o repovestire n-ar însemna mare lucru, iar pentru cei care n-au avut această şansă, sau pentru cei care n-au rezistat de-a lungul celor cinci ore, ar fi complet inutil. Sper însă că ar putea naşte un anume interes o poveste despre o modalitate de a face şi de a înţelege spectacolul teatral. 

Eimuntas Nekrosius, fondatorul Teatrului Meno fortas de la Vilnius, îşi direcţionează actorii spre o luare în posesie a textului literar, devenit scenariu dramatic. Spre deosebire de felul în care sîntem obişnuiţi, pe aici, pe la noi, să vedem un actor care spune un text, actorii trupei lui Nekroˇsius par să-şi fi însuşit atît de profund ceea ce au de spus în spectacol, încît ai senzaţia că ei înşişi sînt autorii a ceea ce se spune pe scenă. Totul conduce spre o imagine generală a reprezentaţiei care te trimite direct la convingerea că textul e ca o ţară aflată sub ocupaţia definitivă a actorilor. Orice înşiruire de cuvinte, orice gest, mişcare, imagine scenică devine subiectul unui act de guvernare profund responsabilă. Într-o asemenea situaţie, cu conştiinţa puterii instalate asupra textului, actorii stăpînesc un teritoriu în care te simţi incredibil de sigur, trăind o senzaţie extrem de rară, în care ţi se pare că nu se poate întîmpla nimic în afara a ceea ce s-a plănuit. O siguranţă care te determină să te livrezi spectacolului propus, fără să ai măcar intenţia punerii vreunei condiţii. Deşi orice frază e însoţită de o mişcare coregrafică şi, teoretic, verosimilitatea spunerii ar trebui să fie alterată, perfecţiunea execuţiei e atît de supraumană, încît regulile obişnuite de a accepta o realitate fabricată devin lipsite de valoare. Spiritul de conservare – al controlului realităţii în faţa ficţiunii – adoarme imediat, născînd un soi de încredere fără limite, o uşurinţă nemaivăzută de a te da pe mîna unor artişti. În fond, da, e foarte simplu – oamenii aceia au învăţat şi deprins textul în cele mai delicate fibre şi nervuri ale sale. La fel au făcut şi cu indicaţiile regizorului. Însă nu e numai atît. Ei înşişi se livrează lumii pe care o propune spectacolul, într-un mod atît de profund, încît aproape că nu ai cum să nu faci şi tu la fel. La urma urmei, un actor de mare clasă nu e cel care îţi întinde o mînă, pentru a te trage după el, ci cel care pleacă într-o direcţie, atît de convingător, încît simţi că trebuie să-l urmezi. Şi chiar dacă nu o faci, păstrîndu-te prudent la mantinela observaţiei estetice, chiar şi acolo ţi s-a pregătit ceva. Deliciile fabricaţiei spectaculare sînt aranjate cristalin, într-o adevărată obscenitate a discreţiei, unde chiar şi contemplarea mijloacelor de a zămisli seducţia te conduce tot spre o acceptare a vrăjii.  Textul literar prinde un soi de viaţă unică, o succesiune suverană de cuvinte, muzică, dans şi imagine scenică, o alcătuire perfect asamblată, care nu mai lasă loc de altceva, nu mai permite alternativă, creîndu-ţi, fie şi pe moment, senzaţia că numai aşa se poate vedea acest text. Ba mai mult decît atît, că numai aşa se poate vedea, în general, orice. E drept, această înstăpînire estetică poate să şi deranjeze. Unii pot fi animaţi de convingeri de libertate şi neatîrnare în raport cu o instituire atît de dictatorială a unei lumi făcute de nişte artişti păstoriţi de un guru al teatrului contemporan. Această ofensivă de proporţii a seducţiei poate fi primită cu reticenţă, din partea cuiva care nu acceptă genul acesta de „afrodisiac“. Însă licoarea propusă e, pînă la urmă, atît de savant preparată în gusturi, arome şi culoare, încît parcă e ditamai păcatul să n-o deguşti. E un alt fel de a vedea teatrul. Un lucru la mare înălţime, în stratosfera definiţiei acestei arte, ca loc de întîlnire a celorlalte. Pentru că spectacolul lituanienilor de la Meno fortas exact aşa arată, ca un loc privilegiat, de întrepătrundere a tuturor artelor. Iar felul în care vorbesc şi se mişcă în scenă actorii lui Nekroˇsius te face să crezi că nu există spaţiu pentru aceşti oameni, că-şi pot subordona, fără probleme, orice dimensiune. Pe de altă parte, e foarte important să amintesc faptul că toată această dirijare obsesivă, tot acest control al detaliului infinitezimal, toată această dictatură a regizorului-guru nu arată ca o lucrare făcută de nişte oameni aflaţi sub fascinaţia biciului necruţător al creatorului. Sînt absolut vizibile bucuria şi siguranţa actorilor de a se mişca la frontiera dintre emoţiile individuale şi asumarea unei responsabilităţi. O responsabilitate evidentă, venită din acceptarea reală a propriilor opţiuni artistice şi din respectul pentru un asemenea tip de teatru.  Curajul acestui spectacol de cinci ore depăşeşte nivelul excentricităţilor ieftine şi al sfidării nerăbdărilor contemporane ale spectatorului bolnav de sintaxa televizorului. Dincolo de felul atît de convingător în care spune povestea din Idiotul lui Dostoievski, mizanscena lui Nekroˇsius e o declaraţie culturală senină, o expresie admirabilă a unei aroganţe sublime, de a intra în joc cu limitele absolute ale efemerităţii spectacolului teatral. Bineînţeles, nu e deloc singurul fel de a face teatru de calitate. Dar e un lucru la mare altitudine, într-o zonă unde răul de înălţime se transformă într-un fel de extaz foarte greu de obţinut prin alte mijloace.
Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.