Răul bun

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
Răul bun jpeg

În urmă cu cîțiva ani, am fost rugat de editorii operelor complete ale lui William Shakespeare în România să particip la această integrală cu un studiu critic despre piesa Timon din Atena. Alegerea lor nu m-a bucurat peste măsură. Aș fi preferat să scriu despre una dintre marile tragedii – Hamlet, Othello, Regele Lear sau Macbeth – care nu încetează să mă fascineze ori de cîte ori mă întorc la ele. Timon… (cu un text alambicat și inegal, ce nici nu-i aparține măcar, complet, lui Shakespeare!) mi se revelase, încă din studenție, drept o construcție de flancul al doilea între capodoperele Marelui Will. Am recitit totuși aventurile nobilului atenian, care își cheltuiește întreaga avere, exersînd o bizară generozitate pe multitudinea de prieteni și băgători de seamă. Cînd, previzibil, ajunge la ananghie, toți îl părăsesc fără remușcări. Ca atare, eroul alunecă în cealaltă extremă. Începe să urască, absolut înverșunat, umanitatea. Vă veți mira, dar, abia acum, la deplina maturitate, personajul m-a „prins“ în mod subit. Am avut sentimentul că-l „pricep“, în sfîrșit, pe Timon. Mesajul lui Shakespeare nu se dorește deloc complicat, nefiind nevoie, desigur, de intervale epocale pentru a-l descifra. Cred însă că problema explorată de dramaturg are o componentă spirituală mai adîncă și, de aici, ezitările mele inițiale. Nu pare suficient să-l „proiectezi“ pe Timon hermeneutic, livresc-teoretic, ci trebuie să l „trăiești“ nemijlocit, pentru a empatiza cu soarta lui. Or, asta vine odată cu trecerea anilor și, implict, cu inevitabila experiență de viață.

Aristocratul din Atena iese dintr-o foarte serioasă tradiție filozofică „locală“, așa-zicînd, de care Shakespeare nu avea cum să fie străin. În celebrul lui „dialog“ Phaidon sau Despre suflet, Platon ne redă ultimele învățături ale lui Socrate către discipolii săi înainte de moarte. Între acestea, colateral, apare și problema mizantropiei, adică a „urii față de oameni“ (de la greceștile misos – „ură“ și anthropos – „om“). Teoreticianul maieuticii vede sentimentul respectiv ca rezultat al unei generalizări periculoase. Individul trădat de apropiat (sau apropiați), spune Socrate, va dezvolta (firesc, din punct de vedere emoțional, nefiresc, din perspectivă rațională) o antipatie pentru toate exemplarele umane întîlnite ulterior. Pînă și Aristotel (care nu a apreciat deloc Phaidon), în Politica, atinge problema mizantropiei cumva similar. Omul, în postura lui, aproape obligatorie, de „animal social“ (zoon politikon), dezvăluie abateri de la instinctul normal al „asocierii“ și „colectivității“, atunci cînd semenii îi provoacă dezamăgiri. Reacția sa, în asemenea cazuri, va fi atipică – de izolare, de excesivă căutare a intimității. Starea dezamăgitului degenerează spre una de respingere a comunității și, în situațiile grave, de pătimașă antipatizare a ei. Mizantropia descrie deci o ruptură (practic) ireversibilă între subiect (mizantropul în cauză) și obiect (lumea înconjurătoare). Gîndirea segregaționistă creionează înclinații multiplicatoare: într-o singură ipostază existențială, mizantropul se pretinde capabil să citească misterul universului ontologic.

Sincer să fiu, generalizarea nu mi se pare nelegitimă în acest caz (risc, știu, să blasfemiez impozanta tradiție filozofică socratico-aristotelică). Aș nuanța puțin numai punctul de pornire. Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine. Aceasta rămîne, admit, tot o formă de abstractizare, dar una mai onestă și, de aceea, mai obiectivă. Cum altfel decît empiric să mă dumiresc în subtilitățile vieții? Empirismul înseamnă interacțiune directă între eu și celălalt, unde eul funcționează ca unitate de măsură și evaluare. Prin sine, îi descoperi pe toți. În monografia pe care i-a dedicat-o lui Samuel Johnson, James Boswell menționează că scriitorul ar fi zis, la un moment dat, următoarele cuvinte: „Urăsc oamenii, pentru că mă consider cel mai bun dintre ei, iar eu știu cît de rău sînt.“ / „I hate mankind, for I think myself the best of them, and I know how bad I am.“ Ce definiție remarcabilă a mizantropiei! Ura pentru semeni nu are justificare, într-adevăr, decît în varianta urii de sine. Prin imperfecțiunea proprie, experimentezi, incontestabil, imperfecțiunea alterității. Am putea fi chiar și mai rafinat-nuanțați aici: prin răul din tine, descoperi, in nuce, răul din lume, iar tu pe acesta îl urăști de fapt. Trebuie să acceptăm asta, întrucît pe tine însuți nu te poți urî structural, ci doar circumstanțial. În caz contrar, ți-ai anihila instinctul de conservare. Îți detești, cel mult, comportamentele exterioare și nu substanța identitară. Tot așa, ajungi „să urăști“ malignitatea exteriorității în semeni și nu interioritatea lor de esență.

Aș deduce, prin urmare, că mizantropia constituie un instrument fundamental de cunoaștere și, totodată, asumată principial, o șansă la (auto)îmbunătățirea morală. Prin intermediul ei, fixezi, cu succes, reperele unei lumi mai bune și mai oneste. Ca să nu mai vorbim de faptul că noul univers ar putea fi chiar și mai coerent. Mizantropul autentic este, de aceea, un personaj etic. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.