Publicul

Publicat în Dilema Veche nr. 882 din 4 - 10 martie 2021
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Într-un articol recent (cel din nr. 880 al revistei noastre), dl Andrei Pleșu creiona portretul de grup al publicului alcătuit din „categoria nespecialistului pasionat, cultivat și inteligent”. Specialiștii nu mai pot fi „public” pentru specialitatea lor, căci ei sînt actorii. Însă nespecialiștii pasionați se constituie în „public” și pentru ei „merită să fie scrise toate cărțile lumii”, căci „ei sînt sarea culturii”, mai spune dl Pleșu.

Întîmplarea a făcut că am citit articolul fondatorului nostru imediat după ce am primit cel mai recent număr (cel din 2019) al revistei anuale Études byzantines et post-byzantines, editată de Societatea Română de Studii Bizantine. Études byzantines... este o publicație academică scrisă, validată și circulată între specialiști. Acest număr, realizat în onoarea lui Peter R.L. Brown, cuprinde peste 300 de pagini scrise de 16 specialiști din Statele Unite, Israel, Austria, Marea Britanie, Italia, Rusia și România, și este intitulat „Faith and Community around the Mediterranean”. Toate contribuțiile sînt în limba engleză. În încheiere, revista publică un interviu pe care animatorul acestui număr, Petre Guran, îl ia celui onorat. Profesorul Peter Brown, astăzi în vîrstă de 85 de ani, este unul dintre cei mai importanți cercetători ai antichității tîrzii și ai Evului Mediu timpuriu, un savant în adevăratul sens al cuvîntului și un autor influent în lumea ideilor „tari” (adică nu în lumea Facebook și altele asemenea). Încă din anii ’60-’70 ai veacului trecut, Peter Brown a adus un suflu nou în specialitatea sa, evidențiind relația dintre creștinism și istorie în toate dimensiunile ei (politică, economică, socială) într-un fel nou. Era o vreme (nu sînt sigur că a trecut) în care studiul creștinismului era segregat. Teologii, în cetatea lor, se ocupau exclusiv de dogme și de evoluțiile instituțiilor creștine. Istoria era lăsată într-un fundal îndepărtat, ca un decor vag, cu rolul unic de a marca mai degrabă calendaristic evoluțiile creștinismului. În altă cetate, istoricii (inclusiv istoricii religiilor) se ocupau de istoria lumii și a omului, iar creștinismul era doar o religie ca oricare alta, fără mare importanță în sine, dar importantă numai în cuplaj cu altele, un fel de ingredient care împreună cu alte o mie dă culoarea epocilor. În acest context academic și intelectual, Peter Brown a lucrat recunoscînd rolul privilegiat al creștinismului în spațiul european extins și punîndu-l în dialog direct, frontal, cu istoria însăși. În plus, Peter Brown este admirabil și pentru că, spre deosebire de mai toți savanții pe care îi cunosc, el însuși repune în discuție, nuanțează sau chiar reformulează cercetări ale sale de mai înainte. Brown are tăria intelectuală și morală de a deschide un dialog intens, uneori chiar contradictoriu, cu propria operă, ceea ce-l face mereu interesant.

Cum sînt un pasionat de studii bizantine și un cititor indisciplinat al lui Peter Brown, am parcurs revista și am fost încîntat. Cum sînt un nespecialist, nu am, firește, nimic important de spus în legătură cu cercetările publicate în revistă. Dar cred că ar fi ceva important de spus cu privire la relația dintre revistele de specialitate și public. Acel public la care se referea dl Andrei Pleșu.

Publicul este o formă superioară de organizare a mulțimii; dacă mulțimea este o adunare de oameni care se ține împreună prin contact fizic, printr-un adeziv al apropierii, publicul este o adunare de oameni care se ține împreună prin informație, prin idee, prin – iată – hrănirea aceleiași pasiuni, spune undeva Gabriel Tarde și cred că distincția dintre mulțime și public e de reținut. Publicul românesc redevine tot mai mult mulțime, retrogradează cumva sub vremurile pe care le trăim. În lumea Facebook, publicul pentru care merita să scrii toate cărțile lumii nu se mai distinge. Nu sînt sigur dacă mai există sau nu. Îmi spun, totuși, că dacă eu și această revistă din mîna mea existăm, acest public nu a dispărut. Poate că, în vremuri potrivnice, el nu mai este atît de vizibil.

În orice caz, ce vreau să spun este că reviste precum Études byzantines et post-byzantines sînt decisive în formarea și prezervarea unui public. În toate disciplinele umaniste, dar cred că și în altele, nespecialiștii sînt ținuți aproape de domeniul pasiunii lor nu prin publicistica de popularizare, ci prin cea de specialitate. Pentru a se hrăni, pasiunea are nevoie de mai mult decît simpla informare în termenii culturii generale.

Pentru nespecialistul pasionat, pentru diletantul (de la italienescul diletto), pentru amatorul (de la italienescul amare/amato) studiilor bizantine, întîlnirea cu revista de care vă vorbesc este o bucurie din care trage multe foloase, cel mai important fiind acela că-și ține pasiunea vie. Dar circuitul revistelor de specialitate este strîmt și ele devin, în fapt, intruvabile. Așa că marea șansă a nespecialistului pasionat rămîne Internetul. Printre foarte puținele beneficii ale transmiterii ad infinitum a informațiilor prin lumea virtuală ar trebui să fie, teoretic, și acesta: prezervarea și dezvoltarea publicului. Totuși, din cîte îmi dau seama, victoria deplină a Internetului asupra omenirii nu a dus deloc la lărgirea și împrospătarea publicului, ci, dimpotrivă, a dus la lărgirea masei ignorante și la creșterea agresivității ei. Decît să aducă nespecialiștii pasionați împreună, Internetul s-a dovedit a fi mult mai bun în strîngerea proștilor și ignoranților în rețea, ceea ce le-a dezvăluit imediat că formează o majoritate solidă în orice chestiune și, cu asta, le-a dat conștiința puterii lor. În loc să hrănească publicul, Internetul a dat mușchi mulțimii.

Nu în ultimul rînd, mă uimește prostul renume pe care îl au amatorii și diletanții în România. Publicul pentru care merită scrise toate cărțile lumii este, la noi, disprețuit. Și dacă observi atent, fenomenul este îngrijorător căci publicul este disprețuit și hărțuit tocmai de mulțime. Spre deosebire de toate limbile latine, dar și de unele nelatine, în limba română vorbită azi amatorismul și diletantismul sînt peiorative, sinonime perfecte pentru incompetență, prostie, ba chiar pentru impostură. Mă mir cum de o țară a aproximărilor largi, a pogorămintelor și a îngăduitorului „merge și-așa” este atît de intransigentă cu amatorii și diletanții! În fine, nu e singurul și nici neapărat primul lucru care să ne mire privindu-ne.

Unul din semnele de însănătoșire a societății românești va fi cînd mulțimile de azi se vor reconverti în public. Urmăriți și sperați!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Calculele Coaliției. Independentul Cătălin Cîrstoiu la Capitală, împărțire politică la sectoare
Lunga căutare a Coaliției pentru un candidat care să-l învingă pe Nicușor Dan a luat sfârșit. Iar până la urmă, PSD și PNL par să se fi oprit la un independent, medicul Cătălin Cîrstoiu, favorit în rândul Puterii pentru intrarea în cursa pentru Capitală.
image
Destinul crud al Arynei Sabalenka, al cărei iubit a murit azi-noapte. Și-a pierdut și tatăl, la aceeași vârstă
O veste-șoc a lovit-o pe jucătoarea din Belarus, chiar înainte de debutul în turneul de la Miami.
image
Româncă obligată de justiție să își trimită copiii în plasament în Marea Britanie
Curtea de Apel București a hotărât ca o mamă din județul Vaslui să-și trimită copiii în plasament în Marea Britanie. Femeia este acuzată de răpire internațională de minori de către serviciile sociale din Newham, Londra, care au sesizat autoritățile române.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.