Poveste fără sfîrșit

Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Comunismul se aplică din nou jpeg

Niște oameni destul de obișnuiți cu muntele, dar care nu mai făcuseră de multă vreme vreo excursie, spuneau că s-au hotărît să-și reia obiceiul. Și-au luat echipamente noi, la modă: bocanci, pantaloni, geci ușoare. Numai la noul tip de băț „de trekking” renunțaseră. Povestitorul spunea că, după ce au studiat prin magazinele de specialitate diverse modele, telescopice, cu amortizor, cu mîner din plastic sau din piele, cu garanție, au ajuns la concluzia că sînt prea scumpe și prea fragile. Tot un băț din lemn găsit prin pădure li se părea mai potrivit. Un toiag în care să se sprijine și cu care, la nevoie, să se poată apăra și de cîinii ciobănești.

Au ales un traseu nici prea scurt, nici prea lung, nici prea dificil, nici prea ușor. La experiența lor li se părea jenant să aleagă unul prea simplu, dar nici nu aveau curajul să se aventureze pe vreun drum excesiv de greu. Era în niște munți mai neumblați, dar nu chiar foarte depărtați sau sălbatici. E plină țara de asemenea munți „neturistici”, însă cu peisaje și poteci frumoase. Și-au luat cu ei hărțile acelea vechi, de încredere, din colecția „Munții noștri“, dar aveau și telefoane mobile cu GPS, Internet și Google Maps.

Spre surpriza lor, au descoperit că la marginea orașului, acolo unde pornea traseul, exista un marcaj bine întreținut. Trebuia să ajungă la un vîrf (cu vreo mie de metri mai sus decît cota orașului) și apoi, după un scurt drum de creastă, urma să coboare pe o vale care ajungea înapoi, în același oraș. Își făcuseră socoteala că întreaga plimbare le-ar fi luat în total vreo șase ore, cu pauze cu tot.

Marcajul cel proaspăt le spunea că pînă la vîrf aveau de mers trei ore, trei ore și jumătate. Au început să urce. Era destul de greu, nu mai aveau antrenamentul de altădată. După vreo oră de mers au întîlnit un cioban fără oi, iar doamna din grup, căci era și o doamnă cu ei, l-a întrebat cît mai e pînă în culme. „Un ceas”, a răspuns ciobanul laconic, făcînd cu mîna un semn care indica o ușoară curbură a traseului. Știau că ciobanii au alte standarde și că timpul adevărat avea să fie mai lung. O oră era o durată prea optimistă. Imediat, de altfel, povesteau că au dat de un alt marcaj, într-o poiană, pe care scria că pînă la vîrf mai erau două ore și trei sferturi. Deci erau oarecum „în grafic” și, în orice caz, nu mergeau mai repede decît prevedeau marcajele. Cu ani în urmă reușeau să depășească toți timpii. Unde scria „2 h”, ei făceau o oră și jumătate, unde scria „4 h”, ei făceau puțin peste trei. Iar după Revoluție constataseră un fel de relaxare a marcajelor, parcă deveniseră potrivite cu drumeții tot mai nepregătiți și mai lenți. Descopereau însă acum că nu mai era cazul. După încă vreo oră de efort, în plină pădure de brad, la o răscruce de poteci, au găsit un alt marcaj. Pe săgeata cu semnul scria că pînă la vîrf mai erau încă două ore. Să fi fost ceva greșit? Întîrzierea față de marcaje creștea. Semnal la mobile nu mai aveau, ca să verifice, iar pe hărțile vechi nu mai distingeau nimic precis.

După o pauză de hidratare și în care și-au împărțit și niște tablete de ciocolată, au pornit mai departe. Au mai mers vreo oră gîfîind și tot oprindu-se să-și regleze respirația, pînă cînd au dat peste o altă tăbliță. Merseseră mai mult de trei ore de jos, ceea ce după estimările inițiale însemna că ar fi trebuit să fie foarte aproape. Dar tăblița indicatoare îi contrazicea. Timpul pînă la vîrf: „1½ h”.  Era de-a dreptul descurajant. Totul devenea relativ. Matematician fiind, povestitorul spunea că drumul lor „tindea asimptotic” la culmea muntelui, adică se tot apropiau, dar nu mai ajungeau. Curbura indicată de cioban cu mîna să fi fost un gest mult mai profund decît bănuiseră? Intraseră într-o buclă temporală?

Din motive obiective, povestea s-a întrerupt aici. Nu știu dacă și cum au mai ajuns excursioniștii pe culme și nici cum s-au întors acasă. De nu i-aș fi auzit totuși povestind, aș fi zis că i-au ajuns din urmă bătrînețile, acolo, pe munte.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.