S-a împlinit sorocul celor trei ani să ne luăm iarăși la trîntă cu frații noștri bulgarii: cine-i cel mai tare la testare? A venit iarăși sorocul să ne amintim că știm cum stă turnul din Pisa, așa că să ne mai lase în pace cu dreptatea lor, că înclinația lor nu se pupă cu înclinațiile noastre. Asta chiar dacă PISA, scris cu majuscule, n-are nimic de a face cu orașul cu turn. E un biet acronim, Programme for International Student Assessment, închipuit de alt acronim, OECD. Că nimeni nu mai vorbește deslușit pe lumea asta.

A venit vremea să mai scoatem din raniță ponositul nostru argument, cum că e cert vreo mînărie la mijloc, altminteri cum să-ți explici că cei mai bine de 200 de olimpici nu ne-au adus un purcoi de puncte? Cu siguranță au fost descalificați pentru cine știe ce chichiță birocratică. Degeaba să mai explici că nu numai la minusuri stăm bine (adică prost), ci și la plusuri sîntem în minus, că elevii care depășesc pragul de excelență sînt, proporțional vorbind, mai puțini decît prin alte părți. Adică ori avem prea puțini olimpici, ori avem mai mulți decît ar fi cazul. Cu Sava, cu Lazăr și cu Mișu înainte, pluton, pe loc repaus!

Vin preasfintele sărbători, vine Crăciunul, vin sarmalele, și presa nu ne lasă să ne tihnească. Iarăși țipă ca din gură de șarpe, că așa, că pe dincolo, că Europa noastră cea de toate – dar absolut toate – zilele. Pentru că altminteri avem, în largul lumii, un onorabil loc 48 dintre vreo 70. Ca-n povestea cu cei doi ciobani care șed pe tăpșan. Șed și cugetă. Iar unul zice, privind în jur: „Maaare-i lumea!“ Și, la o vreme, zice și-al doilea: „D apăi țara!“

N-am văzut niciodată cum se face o testare PISA. Bănuiesc că vin niște domni experți, cu subiectele în plic – sau poate se pun mai dinainte pe net, cum a făcut acum o vreme un ministru la noi cu cele de Bac – pe la niște clase pe alese, că doar n-or merge la toată suflarea școlărească, că-i prea mare deranjul. Ei, aici cred că-i aici. Păi, ar trebui copiii ăia de au fost testați să fie și urecheați, că și-au făcut țara de ocară. Sau poate fac domnii experți testarea prin telefon, cum și mie mi s-a întîmplat în cîteva rînduri, de mă tot întrebau tot soiul de chestii, că nu știam pe unde să scot cămașa. Dar și așa, o urecheală zdravănă tot n-ar strica, că s-au procopsit toți cu celulare. Pînă și ăia din celule au cîte două-trei, chit că-s mai crescuți.

Dup-aia, iarăși, vine puhoiul de întrebări: cin’ să fie de vină? Profesorii, că nu se mai satură de meditații, parc-ar fi yoghini cu toții. Copiii, că-s bezmetici, le arde de toate cele, numai de carte nu. Părinții, că își cocoloșesc odraslele pînă nu mai pot, și la urmă toți vor premiu ntîi cu cununiță. Ăi de au făcut programele școlare, în care au îndesat cu lopata tot ce le-a trecut prin cap. Ăi de au scris manualele astea pline de greșeli, la care pici în nas de somn numai răsfoindu-le, darămite citindu-le. Directorii de școli, că și-au făcut plinul durîndu-i în cot de ce se petrece prin școlile lor. Inspectorii, că au căzut la pace și-au făcut blatul cu directorii. Ăi din minister, care se nvîrt toată ziua în jurul cozii, de te ia cu amețeală numai cînd îi vezi. Ministrul, că d-aia-i ministru, să fie de vină! Partidele, că alea pun oamenii la butoane. Președintele, care se tot laudă că vrea o Românie educată. Păi, să-i educe și pe ăștia de la OECD un pic. Și tot așa.

Scriu rîndurile astea sîmbătă seara, cu gîndul la vacanță, la zăpada care poate va cădea măcar anul ăsta înainte de Noul An. Mîine sînt alegeri, mi-am verificat buletinul, plin de abțibilduri, e totul în regulă. Prin jurul meu lumea se foiește, iese PSD-ul în tandem cu Tăriceanu? Ies Liberalii cu Nicușor Dan cu tot? Eu, unul, sînt gata de vot. N-am citit programele cu care văd că se fălesc toate partidele. Într-o vreme le citeam, cu timpul însă m-am lecuit.

Îmi pun și eu, ca tot omul, dorințe înainte de primenirea anului. Iasă cine-o ieși, numai să așeze un ministru al Educației să poată sta în scaun pînă la capătul mandatului – nu-i deloc lucru mic în România noastră – și să-și facă un program de nu mai mult de 10, hai 20 de rînduri. Să-l putem citi cu toții și să putem ști dacă s-a îndeplinit sau nu. De pildă:

Vrem ca de acum în trei ani să urcăm la PISA cu X poziții.

Vrem ca de acum în trei ani să urcăm cu Y universități pe pozițiile Z în evaluările internaționale.

Vrem să schimbăm titulatura ministerului din Ministerul Electoratului Național Captiv Șovăielnic în MENCȘ. Că sînt și acronimele bune la ceva.

Altminteri, nu aspir ca Turnul Babel al educației noastre să ajungă chiar pînă la Dumnezeu. Nu de alta, dar Lui s-ar putea să nu-i placă ideea. S-au mai văzut niște cazuri. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.