Petrecere pe mare

2 septembrie 2015
Reacţii omeneşti jpeg

Festivitatea de premiere a regatei se încheia cu muzică. Un tip cu un pîntec mic şi rotunjor, pălărie neagră şi costum verde, ca un greiere, se pregătea să cînte la buzuki. Eram la o masă cîţiva oameni de vîrste diferite. Nu ne cunoşteam între noi decît, cel mult, cîte doi. Ne aşteptau însă 24 de ore de mers în comun. Era ceva nou pentru cei mai mulţi dintre noi. Gîndul mi-a mers la îmbarcarea pe baleniera Pequod. Nu urma să avem de-a face nici cu marile oceane, nici cu Ahab şi nici multe şanse să ne întîlnim cu Moby Dick. Drumul nostru avea să treacă prin largul arhicunoscutelor Neptun, Costineşti sau Eforie şi avea drept punct de întoarcere portul de agrement Tomis. Dar ideea primei îmbarcări pe un velier adevărat poate oricînd să răscolească senzaţii atavice. 

Deocamdată însă, masa era pe teren ferm şi plină cu tot felul de bunătăţi aduse de doi indivizi cu ştiinţa petrecerii timpului. Unul înalt şi slab, cu un trup elastic şi pantaloni roz, să-i zicem Costică, celălalt mai îndesat, mucalit şi aparent mai greoi, să-i zicem Mitică. Amîndoi cam pe la vreo 50 de ani, păreau să n-aibă vreo problemă nici cu banii, nici cu viaţa. Scoteau dintr-un borcănel de metal nişte icre roşii şi mari, cum nu mai văzusem, şi ne îmbiau şi pe noi să le gustăm. Erau, vezi bine, de la magazinul unui cumătru, care numai el ştia ce-s icrele adevărate. Pîinea era şi ea o specialitate, aleasă cu grijă pentru împrejurări deosebite. Salamul de mistreţ fusese cumpărat de la singurul magazin din Bucureşti valabil la acest capitol. Despre dulceaţa acrişoară a castraveciorilor cornişon, puşi la murat de nu ştiu ce mătuşică, mi-e şi greu să mai pomenesc. Lada cu cele şase sticle de vin bun, cărată cu efort din parcare, începea să pară dintr-odată total insuficientă. Ora de îmbarcare trecuse. Festivitatea cu regata se prelungea, iar încercările de a se scuza ale instructorului nostru mai rău stîrneau cîrcotelile celor doi. „Păi, ce organizare mai e şi asta, noi am venit aici exact cînd ne-ai spus. Băi Costică, ce zici, mai mergem cu ăştia? Adă cutia cu table, că e de stat.“ Aveau şi o asemenea cutie, de dimensiuni maxime.  „Auzi, bă Mitică, eu nu înţeleg sportul ăsta. Cînd am venit aici mă aşteptam să văd numai fete dintr-alea înalte, cu picioare lungi, ca la televizor. Şi dacă mă uit mai bine în jur, văd numai mămici cu plozi, zău aşa. Fii atent că sînt vreo douăzeci, fără glumă. Iar alea care nu sînt mămici, după cum vezi şi tu, sînt gravide. Am numărat pe puţin şapte. Ce fel de sport e ăsta?“ „Trebuie să-ţi explic eu, Gogule? Păi, astea fac copiii cînd le sînt bărbaţii pe mare. Au tot timpul din lume, că ăia vin încet, în volte. Înţelegi? Velierele astea cică merg foarte încet. Apropo, ştii de ce englezii sînt cei mai buni navigatori?“ „Nu.“ „Păi, numai dacă te uiţi la femeile alea ale lor şi dacă mai ştii şi cum gătesc, îţi dai seama de ce li se duceau bărbaţii pe mare. Ia zi, instructore, comandante, cît facem de aci pînă la Constanţa?“ „Depinde de vînt. Vreo şase-şapte ore. Pune o medie de patru noduri, nu mai mult.“ „Cum vine asta, Gogule? Eşti nebun? Păi, de ce nu băgăm motorul?“ „Fiindcă asta e practica cu vele. Şi chiar dacă băgăm motorul, nu cîştigăm mai nimic, motoarele astea nu sînt de viteză, ci mai mult de manevră.“ „Păi, ce-i asta, frate, nici cît bicicleta? În Deltă, noi avem bărci de-alea de sute de cai şi turăm motoarele la maximum, nu ca aici, unde ziceţi mereu că se strică dacă le daţi mai tare. Nu înţeleg, ce căcărează mai e şi asta? Hai, Gogule, să plecăm, am greşit locul. Mergem la Iaki cu taxiul şi comandăm o cameră plină. Ha, ha!“ „Pînă una-alta, Mitică, ia mai toarnă un şpriţ aici.“ „Văd că sînteţi bine pregătiţi“, a observat instructorul, uitîndu-se pe masă. „Ba nuuu… Nu sîntem deloc pregătiţi, uite că şi vinul se termină acuşi. Să ne vezi cînd mergem în Deltă, la pescuit. Asta e o improvizaţie, aşa, un mizilic, ca să nu vomităm pe mare. Hai, bă, să mai luăm o ladă de vin de aici de la restaurant, că ne uscăm pe dinăuntru dacă ne suim aşa pe barcă. Trebuie întotdeauna să existe un echilibru între umiditatea exterioară şi cea interioară. Păi, nu?“ „Hai totuşi să mergem cu ei, dar poate ne opriţi la prima staţie. Care e primul port?“ „Constanţa, păi nu aşa scria şi în program?“ „Ce Constanţa, Gogule, noi vrem să facem o aroganţă. Opreşte-ne la Eforie, că-i mai aproape.“ Instructorul îi privea din ce în ce mai îngrijorat. Nu era clar cît glumeau şi cît nu. Oamenii ăştia trebuiau să facă parte din echipă, să stea de cart, să tragă de fungi şi de şcote, să învîrtească manivelele la cabestan. „Pahare avem pe barcă, instructore?“ „Da, avem unele de plastic.“ „Căcat! Ciocnim cu plastic? Du-te, Mitică, şi împrumută nişte pahare de la restaurant. Spune-le că le dăm înapoi cînd ne întoarcem.“ „Se pot sparge, călcăm pe ele“, a obiectat instructorul. „Ei, draci, s-or sparge unu’-două, le dă jos vîntul, înţeleg. Da’ le plătim şi mai bine călcăm pe cioburi decît să ciocnim cu plastic. Mitică, ia, bre, şi tirbuşonul de la restaurant.“ 

Greierele a început să cînte la buzuki şi întreaga marină s-a umplut de acorduri mediteraneene. „Mitică, ce-ai zice să-l închiriem pe omul ăsta, să ne cînte pe barcă cît mergem? Cred că dacă-i dăm o sută de euro e destul, ce zici? El să cînte, că uite, le zice bine din buzuka aia a lui, şi noi să bem şi să jucăm table. Facem campionat pe barcă.“ „Să mori tu? Hai să facem aroganţa asta.“ 

Cînd s-a anunţat îmbarcarea, pe cer apăruse o lună mare şi prietenoasă. Ne-am luat fiecare sacul şi am pornit-o de-a lungul pontonului. În cele din urmă, cei doi, un fel de Cotescu şi Caragiu din

transpuşi în anii noştri, au venit cu noi. Au luat şi vinul, şi paharele de sticlă, şi tirbuşonul, şi tablele. Cu omul cu buzuki n-au mai apucat să vorbească. S-au consolat de pierdere, zicînd că oricum ăla mai mult ar fi vomitat pe mare decît ar fi cîntat şi că e mai frumos să auzi doar vîntul şi valurile. Ne-am împărţit carturile înfriguraţi. Nu prea ştiam ce ne aştepta. Nimeni nu ne putea garanta sută la sută că pe undeva, prin largul capului Tuzla, nu ne pîndea chiar Moby Dick. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.