Întrebarea logică ar fi: atunci de ce să votezi? O să explic. Alegerile parlamentare din 2016 și scrutinul care tocmai s-a desfășurat ne-au arătat că prezența scăzută la vot poate avea unele efecte nedorite. În general, cetățenii sînt niște oameni rezonabili. Marea majoritate a lor au concepții moderate, nu sînt neapărat foarte interesați de politică, dar, evident, își doresc o viață mai bună, o țară mai prosperă și mai curată. Unii dintre ei, de fapt chiar foarte mulți, după cum s-a văzut la ultimele runde de alegeri parlamentare, au ajuns să considere că votul lor nu e important sau că nu schimbă nimic. Unora nu le place nici un partid, altora li se pare că întreaga clasă politică e coruptă și incompetentă, că nu merită nici măcar efortul lor de a se deplasa la secția de votare. Există și dezamăgiți, dar și indiferenți, care abia dacă știu cînd e ziua de alegeri. În fine, probabil că sînt multe cauze pentru care oamenii nu votează. Duminica trecută, acestor cauze multiple li s-a adăugat și teama majoră de posibila infectare cu SARS-CoV-2, astfel încît peste două treimi dintre cei cu drept de vot au absentat de la urne.

Au votat însă cei cu opinii mai puternice, iar printre opiniile puternice se numără și cele pe care le-am putea numi „excentrice”. Au votat cei care fac parte din nucleele tari ale partidelor tradiționale, cei direct interesați de cine vine la putere, cei cu o conștiință civică mai ridicată, dar și cei care caută cu disperare o alternativă antisistem, sătui de toată politica și viața de pînă acum. Așadar, participarea la vot a fost de esență tare, asemeni unui espresso. Dar un espresso atît de scurt încît apare riscul de a nu mai găsi în el toate componentele necesare unei cafele bune.

Cu cît mai puțini oameni votează, cu atît rezultatul riscă să fie mai distorsionat față de interesele generale ale societății. Cînd o parte mai mare din electorat își exprimă preferințele, e de presupus că tendințele dure se mai diluează pentru că, după mulți ani de pace și în lipsa unor accidente istorice majore, e foarte normal să credem că, așa cum spuneam, cei mai mulți oameni au mai degrabă niște opinii politice rezonabile. Însă la ultimele runde de alegeri parlamentare au votat puțini. În 2016 ne-am trezit cu o majoritate parlamentară și un guvern care nu dădeau doi bani pe democrație și pe statul de drept, cu niște oameni periculoși în fruntea țării, iar după alegerile de duminica trecută ne-am ales cu un partid cel puțin straniu, apărut pe locul al patrulea. Nu înseamnă neapărat că, dacă ar fi ieșit mai multă lume la vot, lucrurile ar fi stat mult diferit. Totuși, în mod logic, riscurile ar fi fost mai mici, tendințele generale și democrația mai bine exprimate și, bineînțeles, rezultatele mai legitime.

Trăim într-o cultură a nemulțumirii și a neîncrederii, iar asta se vede și în absenteismul la vot. Auzim frecvent ideea că votul ar fi degeaba și o vorbă pe cît de populară, pe atît de nefericită: „Pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămînem tot ca proștii”. Chiar dacă există și ceva real în formula asta, problema e că ea exprimă o viziune fatalistă de principiu și ignoră orice fel de nuanțe. Mentalitatea populară pare a nu asimila decît foarte greu ideea că trăim totuși mai bine, că înainte era mai rău. Accentul se pune aproape întotdeauna pe ce e încă rău (și continuă să fie foarte multe rele) și aproape niciodată pe ce s-a schimbat în bine. Binele trece mai puțin observat, se uită de el, e ca aerul și ca libertatea, nu-l conștientizezi decît cînd lipsește. Din perspectiva asta, dacă totul e rău și din orice se poate crea un motiv de lamentare, nici votul nu are de adus nimic bun. Și atunci, la ce bun efortul de a mai merge la urne?

Într-o astfel de societate și într-un astfel de moment, ca să fim mai în ton cu mentalitățile, am putea pune lucrurile altfel. Sigur, votul nu produce nimic bun, cel mult îi aduce la putere pe alții care sînt la fel ca ăilalți. Sau aduce doar un pachet de mălai. Fie și așa. Dar li s-ar putea explica oamenilor că dacă nu votează s-ar putea să vină unii mult mai răi. Votul întreține o situație. E ca o garnitură care trebuie din cînd în cînd schimbată la un robinet, nu pentru că face apa mai bună, ci pentru ca să nu te trezești cu o inundație. Nu sîntem în situația să votăm un partid sau un om pentru că ne dă o încredere absolută în viitor, pentru că are un program despre care să ne putem închipui că ne va duce pe culmi de civilizație și progres (nici nu-i de dorit așa un fenomen). Dar poate că sîntem în situația să votăm ceva mai modest (doar să-i votăm pe unii, că nu-i luăm și de soți, cum zicea cineva), pentru ca să nu ne trezim cu ceva mai rău. Adică, revenind la titlu, nu votezi ca să-ți fie mai bine, ci doar ca să nu-ți fie mai rău.