Noul „deținut politic“ e o specie cît se poate de recentă, apărută în urma glaciațiunii declanșate de impactul unui meteorit de mari dimensiuni, cunoscut sub numele de „Justiția“. E o nouă și sofisticată etapă a evoluției speciilor, o mutație extrem de spectaculoasă, petrecută ca rezultat al uluitoarei puteri de adaptare a vietăților de pe această planetă. În urma cataclismului, stratul de bun-simț respirabil s-a subțiat în așa hal încît toate formele de viață au fost nevoite să traverseze o schimbare dură, o fractură nemaiîntîlnită, o modificare bruscă de paradigmă, care a dus la crearea unei lumi noi. Instinctul acesta de conservare, puterea de a se adapta fulgerător unor schimbări cu totul neșteptate, dar și nivelul foarte avansat al evoluției speciei au făcut ca „deținutul politic“ să traverseze cu bine catastrofa naturală, ba mai mult, să intre triumfător în noua matrice a vieții, întărit și blindat cu calități nebănuite, care-i confirmă definitiv statutul privilegiat între ființe. Acela de supersupraviețuitor.

Fabuloasa putere de adaptare a noului „deținut politic“ te face să vezi lumea din altă perspectivă. Mai întîi, te uiți năucit la felul în care această ființă reușește, cu o nonșalanță complet ieșită din comun, să transforme în derizoriu noțiunea primară de deținut politic. Cu concursul vast al altor specii de răpitori de profesie, a reușit ca într-un interval de timp incredibil de scurt să compromită complet noțiunea originară și s-o transforme în ceva derizoriu, pentru a o reșapa și folosi de proaspătă, în funcție de nevoile sale contemporane. Adevărul e că, dacă vorbești despre supraviețuire, dacă tratezi în termeni duri, din categoria „care pe care“, nu mai stai la povești. Joci la miza cea mai mare. Cum?! S-a dus vremea în care cumpărai indulgențe de la marea preoțime? S-a dus vremea la care cumpărai titluri nobiliare și te scoteai discret, amestecîndu-te în forfota marii aristocrații? Nu e nici o problemă! S-au dus vremurile astea, dar nu s-a dus bănuțul. Vehiculul cu care se călătorește cel mai sigur dintr-o epocă în alta. Nu se pot cumpăra indulgențe, titluri, exceptări de la pedeapsă? Păi… de ce sîntem meșterii supraviețuirii?! Ca să găsim soluții! Cumpărăm povești pentru spațiul public. Cumpărăm instituții de presă. Cumpărăm fraieri cu diplome și cu titluri universitare. Cumpărăm rapsozi contemporani care ne fixează în legendă. Cumpărăm tot ce credeau proștii că nu poate fi cumpărat.

Și, uite-așa, din „prins și dovedit“, devii ce vrei tu, de fapt. Știi bine că democrația e slabă și fragilă, tocmai pentru că încearcă, de tîmpită, să însemne ceva, cît de cît, pentru fiecare ființă de pe suprafața lumii. În îmbulzeala asta, tu, ca meșterul absolut al supraviețuirii, o pîndești la colț de stradă pe fefeleaga asta deprimată, o tragi rapid mai la întuneric și-o violezi de-i sar capacele. După care aprinzi niște reflectoare profi, puse acolo dinainte, și începi să strigi lumea, să vină să vadă cum arată o femeie de moravuri ușoare, o ticăloasă stricată, o denaturată. Contează și cum faci asta. Trebuie să fii cît mai revoltat cu putință. Cît mai familist convins, apărător al valorilor, smerit, trecut pe la Muntele Athos, bun corist de cîntece sacre și – negreșit! – mare iubitor de țară.

Așa se naște ideea fină de haiduc contemporan. De rebel al unei cauze a celor mulți, pe care capitalismul îngrozitor îi joacă-n picioare. Și așa se naște ideea de tip „dat dracului!“, care e „deștept, dă-l în mă-sa!“ și lasă impresia că „ăsta, și cînd pierde, cîștigă!“. Iar principala calitate ca­re‑l face „baștan“ e faptul că „ajută oamenii“, nu-i lasă la necaz, la mîna unui stat slab, debil, gîngav și cu șosetele căzute. Cel care rezolvă tot ce nu pot face alții e el. Supersupraviețuitorul. Și, pentru că se sacrifică în lupta cu „statul ăsta cretin“, luptînd de partea „omului sărman“, la un moment dat, cade victimă a „sistemului ăstuia“, a „înscenărilor ghidonate de-afară“. Și devine „deținut politic“ profesionist. Adică și abuzat, băgat la zdup de pomană, tocmai pentru că „a făcut bine la oameni“, dar și șmecher, pentru că „nu se poate să nu se scoată el, cumva“. E doar eroul nostru. Personajul nostru.

Booon. Nu mai ești la cîrciumă, să lipești bancnote pe frunțile creatoare ale lăutarilor căzuți în transa creativă, producătoare de folclor de tradiție orală contemporană? Ești la închisoare? Nici o problemă. Lipești bancnote pe frunțile unor domni onorabili, din spațiul academic. Tot niște lăutari, dar abisal mai proști și mai netalentați. Nu‑i nimic. Le dăm de lucru și astora. „Știi, bă, să scrii, fraiere?! Ia scrie ceva, să fie științific și cutare. Hai, că ești fomist, da’ te dai mîndru că ai diplomă. O să mînce și gura lu’ matale, dacă nu ești bou…“ Și-așa apar operele de „deținut politic“. Studii științifice, scrise la închisoare, contribuții la înțelepciunea lumii care scurtează pedeapsa. Perfect legal. Perfect în spiritul ăleia violate și arătate lumii ca stricată, ca denaturată. În spiritul ăleia, unde e loc de de toate. De universitari, de doctorate, de cercetare, de scriitori, de gînditori la soarta lumii, de luptători pentru dreptate și valorile neamului, de tot ce e sublim.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.