Undeva, în inima Olteniei, între dealuri încărcate de livezi şi de păşuni bogate, se găseşte o aşezare scoborîtă din poveştile bătrînilor. Legenda spune că, demult, foarte obosit, Timpul s-a oprit pe meleagurile astea şi a adormit. Oamenii nu l-au băgat în seamă prea tare. Au zis că e un bătrîn drumeţ şi au pus pe el o păturică, să nu răcească. Mulţumit de somnul bun şi înduioşat de feţele blînde ale oamenilor, Timpul s-a hotărît să nu împovăreze locurile acelea cu greutatea anilor. Şi, plimbîndu-şi mîna peste cerul comunei, a făcut în aşa fel încît vremea să fie mai îngăduitoare cu acele locuri decît cu altele. Mulţumit de ispravă, şi-a urnit picioarele atît de obosite, şi a plecat în treaba lui. De atunci, semnele vremii arată că orice clipă trece mai greu pe acolo, şi nu cade ca picătura în ochiul de apă, stîrnind cercuri care se pierd spre maluri, ci cam ca mierea care nu se grăbeşte niciodată, şi curge doar în legea ei.
Poate că ăsta o fi motivul absenţei apei potabile şi a canalizării în comuna Fărcăşeşti. O să ziceţi că, din cauza scurgerii mai lente a vremii, nu s-a ajuns încă la reţeaua publică de apă, pentru că, pe sub casele oamenilor, încă e plin de conducte care pompează, din negura timpului, miere. Sau vin, bere, cidru, ţuică, fresh de portocale ori, Doamne fereşte, absint. Nici vorbă. Pe sub casele localnicilor nu viermuieşte nici o reţea de ţevi. Timpul a fost el, cîndva, drăguţ cu oamenii acestor locuri, dar n-a luat în calcul faptul că, la un moment dat, or să apară nişte invenţii printre care se numără apa potabilă şi canalizarea. Aşa se face că mulţi dintre locuitorii acestor meleaguri de legendă, în mileniul al treilea, îşi exersează bicepşii din greu, la fîntînă, scoţînd găleţi după găleţi din inima pămîntului. Apoi se culcă rupţi de oboseală şi dorm duşi, visînd minuni, bizarerii, utopii, cum ar fi să tragi apa la o toaletă care se găseşte în casă, nu ascunsă romantic în ceaţa dimineţii, prin fundul curţii.
Şi, pentru că sîntem în România, locul unde poveştile izvorăsc de te miri unde, la tot pasul, istorioara merge mai departe, pînă în zilele noastre. Zilele astea lipsite de chipul blajin al vremurilor de odinioară. Cum-necum, totuşi, binecuvîntarea Bătrînului din legendă se vede, pe bune, şi azi. Comuna Fărcăşeşti e o aşezare bogată, cu buget local crescut în ultimii ani ca flăcăul din basm. Comuna s-a ales cu cîteva exploatări miniere, care au uşuit de la locurilor lor nişte sute de familii, dar au îngreunat cu ceva bănet vistieria Primăriei. Fostul primar n-a rezistat la vederea acestui peisaj bogat ca peştera lui Ali Baba. Prin urmare, acum, e bine-mersi, arestat. Însă cel care i-a urmat s-a dovedit a fi un vrednic urmaş postmodern al haiducilor din poveşti, al vitejilor justiţiari care luau de la bogaţi şi dădeau la săraci.
În cazul de faţă, bogatul de la care se ia e chiar bugetul local, despre care tocmai vă spusei adineaori că e un pic supraponderal. Comuna Fărcăşeşti depăşeşte cu mult nivelul de solidaritate al Comunei din Paris, al Falansterului de la Scăieni şi al modelului din ţările scandinave. În comuna gorjeană, cînd te naşti, primeşti de la Dom’ Primar pempărşi, şerveţele umede, set de biberoane, pudră de talc, adică toate cele necesare pentru a te simţi mai curat, mai uscat.
Motivaţia acestui gest superb e următoarea – „pentru prevenirea abandonului imediat după naştere şi formarea abilităţilor parentale“. Doamne, cum ar plînge toţi primarii din comunele limitrofe municipiilor Oslo şi Stockholm, la auzul acestor formulări măiastre. Ehe, şi asta încă nu-i nimic. De exemplu, e foarte mişto să fii pensionar la Fărcăşeşti. „Cei care au venituri sub 600 lei vor primi pachete cu alimente şi vor beneficia de excursii împreună cu preoţii din comună la mănăstirile din judeţ: Tismana, Lainici.“ Iar tinerii, ah, tinerii din această comună binecuvîntată… Pentru ei, domnul primar a pregătit un proiect de hotărîre – cei care îşi întemeiază pentru prima dată o familie vor primi gratuit din partea Consiliului Local aparatură electrocasnică: fier de călcat, cuptor cu microunde, aspirator şi set pat cu pilotă. „Comuna Fărcăşeşti este îmbătrînită, iar noi trebuie să facem tot ce putem pentru a atrage tinerii“, a spus edilul localităţii.
Iar soloul fuzat al acestei piese heavy metal ajunge la apogeu, atunci cînd, cu permisiunea dumneavoastră, citez de pe site-ul publicaţiei Pandurul – „gazetă pe sufletul norodului“: „Ajutoare se dau şi pentru tinerii care împlinesc 18 ani constînd într-un laptop, atît de necesar unui tînăr. Pentru şcolari a fost gîndit un pachet care să împingă elevii spre dorinţa de a învăţa. Se vor acorda burse şcolare celor mai buni elevi la învăţătură, la sfîrşitul fiecărui semestru, din clasele V-VIII. Mai exact, primii trei elevi din fiecare clasă primesc lunar din partea Primăriei burse în valoare de 150, 100 şi 50 de lei. De asemenea, de Dragobete, pe 24 februarie 2012, 200 de elevi vor fi duşi la teatru, unde actorii Teatrului Dramatic «Elvira Godeanu» din Tg. Jiu vor pregăti special pentru copii piesa Baltagul. Pe lîngă aceste măsuri, primarul a anunţat că şi-a îndreptat privirea şi spre tinerii care au absolvit studiile universitare de lungă şi scurtă durată cu diplomă de licenţă şi care nu au un loc de muncă. Lor li se va oferi un stimulent de 1000 de lei, o singură dată. Pachetul social include şi ajutoarele de înmormîntare în valoare de 1000 de lei pentru fiecare caz în parte, dar şi deconturi pînă la 1500 de lei pentru persoanele cu handicap şi cele care au suferit intervenţii chirurgicale şi care au mare nevoie de recuperări medicale“.
Dom’ Primar, ca să fie treaba oablă, daţi şi un digestiv, o sticlă de Unicum, să zicem, pentru fiecare locuitor de la Fărcăşeşti, care rîgîie mulţumit după o masă copioasă.
Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.
