Meandrele discriminării

Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Iconofobie jpeg

M-am ciocnit deunăzi, pe coridoarele Universității, de tînărul decan al Facultății de Civilizații Europene (facultate înființată, la noi, doar de doi ani, chiar prin demersurile infatigabile ale acestui om inovator, provenit din vechiul corp profesoral al Filozofiei). Decanul se numește Florel Furcă și reprezintă o mare speranță de reformă a întregului mediu academic. Școlit în Franța, Florel și-a asumat, cu entuziasm, stîngismul intelectual din l’Hexagone, devenind ceea ce se cheamă în prezent un progresist. Unul ilustru, desigur. S-a luptat feroce – administrativ, birocratic, diplomatic – să pună bazele noii facultăți, cu speranța mărturisită de a aduce un tip diferit de gîndire în România, țară, vai, atît de captivă în autarhicul ei conservatorism. Lucrurile au mers strună și, în scurtă vreme, Furcă s-a văzut decan al proaspăt deschisei structuri universitare. Lumea vorbea că, la acreditare, convinsese comisia ARACIS-ului să-i accepte viziunea progresistă și, ca atare, Facultatea de Civilizații Europene funcționa după modele educaționale extrem de avansate. De aceea, am fost surprins să-l descopăr acum pe Florel, la intempestiva noastră întîlnire, deprimat și profund dezorientat. Era un personaj de succes și arbora mereu, prin Universitate, zîmbetul celui stăpîn pe situație, cu încredere nețărmurită în propriile abilități. Ce se întîmplase oare?

Nu a așteptat să-l întreb. A părut bucuros că i-am ieșit în cale și m-a abordat foarte direct: „Domnule profesor, dumneavoastră aveți experiența atmosferei universitare americane și știți, prin urmare, ce înseamnă ideologia progresistă, nevoia de emancipare intelectuală. Spuneți-mi, vă rog, unde am greșit! Am crezut că revoluționez educația și iată mă învins în mod inexplicabil. Dacă aveți cinci minute, v-aș relata povestea mea profund paradoxală…“ Cum să n-am timp pentru Mon­sieur Furcă? M-am pus, cuminte, pe ascultat. „Am schimbat complet planurile de învățămînt, prin introducerea unor discipline antropologice și culturale mulate pe mentalitarul actual al progresismului vestic european, precum Corectitudinea politică, momentul sublim de dezvoltare a umanității (predată de o doamnă de la un ONG, cu doctorat în domeniu la Paris), Eu și Celălalt – necesitatea disoluției identității personale în lumea modernă (unde titular sînt eu însumi), Noul limbaj – racilele discriminării din vocabular (făcută de cineva de la dumneavoastră, de la Lingvistică, o domnișoară excelentă, nemulțumită cronic, se-nțelege, de știința lexicală tradițională), Psihologia omului fără nume și fără trecut – o incursiune în mentalul progresist postindustrial (ținută de un psiholog ostracizat de establishment-ul vetust) sau Sexualitatea preșcolarului (predată tot de mine) …“

Florel vorbea cu pasiune, re­vi­go­rîndu-și parcă entuziasmul de odinioară. „Și atîtea, și atîtea altele, domnule profesor! Studenții noștri, deși puțini, se anunțau, pînă de curînd, piscurile reformării civilizației românești, luminile progresului autohton, mai ales că am construit și un cod comportamental extrem de avansat în facultate – am desființat obsoletele apelative de domn, doamnă, domnișoară. Niște monstruozități discriminatorii! Felul de adresare e, la noi, cu persoană. Să nu credeți însă că am permis menționarea funcțiilor ori a numelor, adică persoană decan, persoană prodecan, persoană secretar-șef, persoană profesor, persoană conferențiar, persoană student, persoană Furcă, persoană Curcă, persoană Mimi, persoană Țiți și așa mai departe. Oh, nu! Funcțiile și numele – alte forme subtile de discriminare, aidoma personalității, sexului, statutului social, financiar, marital etc., etc.! Forma de adresare, unanim acceptată în rîndul studenților și al cadrelor didactice, era de persoană liberă a civilizației europene. Am schimbat pînă și sistemul de evaluare. Notele și ierarhiile constituie niște variante pernicioase de discriminare a indivizilor născuți egali. Am creat așadar, pentru aparentele examene (de fapt, niște colocvii prietenești de dezvoltare a orizontului progresist), un referat de admirație.“ Cred că m-am uitat cruciș, întrucît Florel a adăugat explicații.

„Un formular unde profesorul, în fine, amintita persoană liberă, descria, în termeni de prețuire, performanțele (remarcabile) ale fiecărui student. Pentru a evita repetitivitatea, am venit cu o idee care s-a întors împotriva mea. Am cerut diversificarea noțiunilor admirative de la un referat la altul. Nu doream monotonie. Astfel, notabil ajungea uneori respectabil, alteori onorabil. Ce să vedeți? Două fete m-au reclamat la CND pentru discriminare! Cea cu onorabil zicea că notabil o pune, semantic, pe locul al doilea, iar aia cu respectabil susținea că ar fi tratată arogant. Culmea, toți studenții au aderat la petiția lor, iar eu am fost amendat și suspendat din funcția de decan. Cine se cred gagicuțele astea, domnule profesor? Revenim la examene! Le sparg, în pana mea! Sînt bărbat, nu…!“

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.