Luminile rafinăriei

Publicat în Dilema Veche nr. 884 din 18 - 24 martie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Două locuri mă impresionau, mai ales pe întuneric, în vremea cînd eram copil și mă plimbam cu bunicul de mînă prin Cîmpina natală. Unul era lacul de formă oarecum ovală, pe malul căruia era un restaurant. Bunica îmi spusese că acolo se înecaseră mulți oameni, mai ales bețivii care ieșeau amețiți din local. Desigur, ea glumea, măcar pe jumătate, dar mie îmi rămăsese întipărită în minte această idee groaznică. Priveam luciul întunecat al apei în care se oglindeau luminile restaurantului, cam ca în pictura lui Van Gogh Noapte înstelată pe Ron, și mă temeam să nu cumva să disting pe acolo vreun cap de bețiv pe cale să se înece, horcăind după ajutor. Mă intrigau și conductele care intrau atunci în lac, lungi ca picioarele unui păianjen, ceea ce, bineînțeles, nu făcea decît să-mi sporească angoasele. Însă acea oglindă întunecată a apei în care se afundau țevile, mai ales cînd nu erau nici un fel de valuri, îmi semăna și a smoală. Îmi părea o suprafață de o consistență incertă, care ascundea adîncimi insondabile, o adevărată limită a unui tărîm cu care n-aș fi vrut să am de-a face.

Abia de curînd am aflat că lacul are într-adevăr o faimă sinistră și că, legat de el, circulă tot felul de legende, care mai de care mai înfricoșătoare. Una zice că, înainte de fiecare înec, lacul vuiește, ceea ce, după spusele unora, ar însemna că cere o viață.

Mic fiind, probabil că-mi trăgeam bunicul de mînă să plecăm cît mai repede de acolo. În apropiere era însă cel de-al doilea loc special, magic. Astăzi, dacă mă gîndesc bine, îmi dau seama că astfel de plimbări nocturne, prin acea zonă îndepărtată a orașului, nu se puteau întîmpla decît extrem de rar, dar poate tocmai de aceea nu le-am uitat. Amintirea lor e marcată de un fel de încețoșare, pricinuită nu de trecerea timpului, ci mai degrabă de memoria exactă a viziunii mele de atunci. Imaginea aceea nu prea clară a unui copil nedumirit bine asupra unor lucruri pe care le vede. Care era cel de-al doilea loc? Ei bine, un fel de balaur colosal, un aparat complicat și enigmatic, ceva ce numai adulții puteau construi și înțelege: rafinăria.

Dincolo de masivul zid de cărămidă puteam zări mulțimea de coșuri, turnuri de tablă, cazane și tuburi îmbîrligate, scărițe și ceasuri, toate luminate de miliarde de beculețe, mai ceva decît pomul de Crăciun. Era ca un misterios castel metalic, enorm, labirintic și tulburător. Chiar mai teribil decît o locomotivă cu aburi, fiindcă văzusem una pe linia ferată din apropiere, trăgînd după ea o mulțime de vagoane-cisternă și bunicul îmi spusese că tocmai ieșise din burta rafinăriei. Carevasăzică, rafinăria putea înghiți fără probleme un tren întreg cu locomotivă cu tot. Unde mai pui că în acel întreg univers de mațe metalice erau locuri pe unde ieșea fum sau pufăiau aburi. De jur împrejur mirosea a petrol sau a gazolină, iar eu inspiram cu voluptate acea aromă seducătoare. Cred că bunicul îmi spunea că nu e sănătos, dar ce știa el, eu adoram și mirosul de smoală cu care se reparau străzile, și pe cel de păcură cu care se stropeau ulițele neasfaltate, și pe cel de petrosin cu care se spălau podelele de lemn.

Cîțiva ani mai tîrziu, am aflat că străbunicul unui bun prieten de-al meu a fost chemat la un moment dat să repare o piesă importantă din rafinărie, pentru că doar el mai știa cum fusese montată. M-am mirat, pentru că nu-mi imaginasem că un sistem tehnic atît de spectaculos putea avea nevoie de asemenea reparații „subiective”. Adică funcționarea acelui monstru mecanico-chimic, ce părea autonom și perfect, putea depinde de experiența unui singur om, a unui om anume. Era un ins mititel, făcut din carne și oase, care știa pe unde să gîdile dihania de metal cît un oraș ca s-o repună în funcțiune.

Dacă lacul mă înfiora pur și simplu, rafinăria, pe lîngă teamă, îmi impunea și admirație. Eram încîntat să descopăr că există pe lume așa ceva, că pot fi martor la misterioasa ei desfășurare. Dar ce mi-a venit să scriu despre asta tocmai acum? Lacul e la locul lui și, bineînțeles, nu mă mai sperie. Restaurantul de pe mal continuă și el să fie tot acolo, renovat și cu un nume nou, de-a dreptul distractiv: New Lac. Rafinăria, însă, tocmai a intrat în faliment. De vreo zece ani nu mai pufăie și nu mai miroase. A împlinit 126 de ani de existență. În prima parte a secolului trecut a jucat un rol esențial în dezvoltarea orașului. Devenise inima Cîmpinei. A primit vizita kaiserului Wilhelm al II-lea și pe cea a generalului Mackensen. Și-a revenit din distrugerile aproape complete provocate de fiecare dintre cele două războaie mondiale. A supraviețuit comunismului fără nici un fel de investiții și a trecut cu bine și prin tumultuoasa perioadă post-comunistă. Dar iată că pînă și rafinăriile dau faliment. A cumpărat-o o firmă despre care se presupune că o va vinde pe bucăți. Adică s-ar putea ca, în curînd, în locul spectaculosului balaur metalic, atins acum de rugină, să apară un mare mall sau vreun cartier rezidențial.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.