Lucruri simple

Publicat în Dilema Veche nr. 720 din 7-13 decembrie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Anul 2012 a rămas pentru mine unul de tristă amintire: referendumul de demitere a lui Băsescu, pe arena politică, cu prilejul căruia s-a ajuns pînă la a nu mai recunoaște apartenența la statul român a cetățenilor aflați în afara granițelor, iar în arena mai mică, dar la fel de agitată a Universității din București, plagiatul grosolan al lui Victor Viorel Ponta, premier al României la timpul respectiv.

2012 a fost însă, pentru mine, și anul celui mai fecund dialog politic, purtat pe e-mail cu unul dintre colegii pe care îi apreciez și simpatizez în mod deosebit, intrat subit în publicistică drept apărător al stîngii românești. A fost un dialog fecund, spun, pentru că am încercat amîndoi să ne definim pozițiile, care nu erau nici pe departe ireconciliabile.

În ce mă privește, sînt și foarte probabil voi rămîne un „om de dreapta“, pentru că am sentimentul că, după ieșirea zbuciumată, încă nefinalizată, din comunism, România are nevoie de un climat care să stimuleze oamenii capabili, întreprinzători și tenaci, doritori să-și ia destinul în propriile lor mîini. Asta e cam tot, dar nu chiar totul. Pentru că România are nevoie, în egală măsură, pentru a-și asigura un viitor, ca actualii copii să poată deveni acei oameni despre care vorbeam, să poată să-și dea propria măsură atunci cînd ajung la maturitate. Înzestrările native sînt, cred, cel mult o premisă. Restul e modul în care personalitatea, caracterul și abilitățile fiecăruia ajung să se contureze pînă la vîrsta adultă. Restul e, așadar, educația – în care învățămîntul, cu modestele lui capacități de a influența destinele, joacă, totuși, un rol determinant. Mi-a fost și continuă să îmi fie groază de imensa segregație care dăinuie în învățămîntul românesc, de sutele de mii de copii care, pentru că nu au avut norocul să se nască într-o familie mai așezată, nu vor avea niciodată șansa să arate ce ar fi putut să devină. Da, sînt un „om de dreapta“ pentru societatea de adulți și un stîn-gist impenitent în ce privește soarta celor care încă nu au căpătat dreptul de a-și alege cine și încotro să-i conducă, a celor care depind de împrejurările și de opțiunile altora, a copiilor. Mi se pare că, în ciuda numeroaselor guvernări de stînga, chestiunea accesului la educație nu a fost niciodată serios pusă pe tapet în România, iar asta mă doare și mă revoltă și-mi întărește convingerea că avem neapărată nevoie de o stîngă eficientă și autentică – nu una care să dea pomeni și să „democratizeze“ șansele elevilor prin măsuri aberante precum manualul unic și interzicerea auxiliarelor.

Numai că sînt o sumedenie de lucruri care depășesc, prin natura lor, polarizarea politică. Un plagiat, precum cel al lui Ponta, nu poate fi nici „de dreapta“, nici „de stînga“, indiferent de culoarea sau poziția politică a plagiatorului. Tot așa cum nu putem avea infracțiuni, ci doar infractori de dreapta sau de stînga. Mitocănia, aroganța, cinismul, stupiditatea, incultura, meschinăria, servilismul, gregaritatea și cîte altele nu-și declină apartenența politică. Doar posesorii lor o pot face.

Am văzut recent, la Realitatea TV, un splendid interviu cu Mihai Șora, care, la 101 ani, a socotit de cuviință să iasă în stradă împreună cu protestatarii împotriva deformării legilor Justiției. M-a fascinat limpezimea gîndului și expresivitatea gesticii, coerența și eleganța rostirii, la un om care a depășit un veac de existență. Și, evident, m-a impresionat, ca pe mulți alții, gestul implicării. Poate nu mulți știu, totuși, că Mihai Șora a fost și, bănuiesc, a rămas un „om de stînga“. În anii celui de-al Doilea Război Mondial a participat la rezistența antifascistă în Franța, unde își făcea studiile. Se spune că, după război, ar fi fost expulzat din Franța din pricina simpatiilor pro-comuniste. Cert este că în 1948 revine în țară, unde nu îl așteaptă o situație dintre cele mai favorabile.

Mihai Șora a fost și ministru al Educației – primul după căderea comunismului în România – pentru o jumătate de an (30 decembrie 1989 – 28 iunie 1990). A încercat, din această postură, sub enorma presiune a personalului didactic din sistem, să rezolve chestiunea spinoasă a titularizării și a făcut-o, cred, într-un mod nu tocmai inspirat, dînd cîștig de cauză măsurilor „reparatorii“ și cu caracter social – ani de navetă sau de suplinire, boli, număr de copii etc. Nu știu dacă motivul a fost cel al înclinațiilor „de stînga“ sau pur și simplu temperamentul impresionabil la suferința semenilor. Cu atît mai mult se cuvine să-i fim recunoscători pentru că ne reamintește, cu gîndul și cu gestica unui filozof autentic, de lucruri simple, ce n-ar trebui niciodată uitate: sînt zone ale existenței noastre individuale și comunitare în care dihotomia „dreapta“-„stînga“ își pierde – sau ar trebui să își piardă – complet relevanța. 

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educațional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.