Internaţionalizare

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

E, fără doar și poate, cel mai vehiculat slogan în învățămîntul superior și în cercetarea științifică în zilele noastre. Și, cum era de așteptat, e un slogan care s-a internaționalizat și se internaționalizează cu repeziciune. Îl regăsim și la casele cele mari. A­cum cîțiva ani, de pildă, britanicii și au suit atît de sus taxele de studii în universitățile lor de top, încît s-au trezit în primejdie să nu mai poată recruta suficienți studenți dintre conaționali. Soluția? Internaționalizarea, de bună seamă. Lărgim ariile de recrutare, lărgim și porțile de intrare pentru cei dispuși să și lărgească, la rîndul lor, băierile pungii. Consecințele n-au întîrziat să se facă simțite.

La noi, sloganul s-a altoit, la fel de pre­vizibil, peste frustrările și complexele autohtone de nație urgisită. In­ter­na­țio­na­li­zarea nu mai e doar un deziderat ale cărui ținte concrete sau mijloace de realizare pot face obiectul reflecției critice, ci a devenit, cum se spune, un must sau, cum se spunea în jargonul interbelic, o „chemare a vremii“. N-o auzi, n-o asculți, vei înceta să exiști. Paradoxal, încărcătura doctrinară a internaționalizării capătă nu o dată coloratură patriotardă: e o datorie obștească să luptăm pentru a aduce România „în rîndul lumii“. Dar nu despre retorica acestui slogan aș vrea să vorbesc, ci despre efectele lui nemijlocite în studiile universitare și în cercetare.

Mă mărginesc deocamdată la cea din urmă. Vrem politici publice care să impulsioneze modestele noastre realizări științifice – evident, fără cheltuieli suplimentare. Să vedem, adică, cum facem ca banul public să ajungă pe cît posibil unde trebuie, unde există șanse de a fi fructificat și unde va da randament: competiție la intrare, evaluarea rezultatelor la ieșire. În ambele, internaționalizarea e elementul-cheie. Pentru evaluarea proiectelor aflate în competiție ne trebuie musai experți de peste hotare, chiar dacă, pentru unele domenii, precum cel căruia îi aparțin, al studiilor de literatură română, cerința asta e oarecum ciudată. Ideea nu e neapărat că experții „lor“ sînt „mai experți“ decît „ai noștri“, ci că, fiind mai puțin conectați la breaslă, au șanse mai mari de imparțialitate. Fie și a­șa. Deși mie sintagma de „expert străin“ continuă să îmi sune bizar, cu atît mai bizar cu cît acesta funcționează, în România, pe cu totul alte tarife decît cele autohtone, că, deh, trebuie să ne aliniem la standardele internaționale, altminteri nu vom fi atractivi!

Piesa de bază a dosarului depus, CV-ul conducătorului de proiect, e judecată după criterii al căror corolar este, iarăși, direct sau indirect, internaționalizarea. Pe scurt, nu e luat în calcul ce ai publicat – oricum, evaluatorii n-ar avea vreme să citească totul, nici măcar în diagonală, pentru fiecare concurent și, chiar dacă ar face-o, opinia lor rămîne, inevitabil, subiectivă. Contează, în schimb, unde ai publicat – în ce reviste de specialitate, la ce e­dituri – și de cîte ori ai fost citat, tot așa, în publicații „acreditate“. Judecătorul suprem îl constituie diverse organisme internaționale, care dau – uneori mai și iau – gir de încredere publicațiilor sau editurilor cu profil științific sau care inventariază și sortează repertoriul colosal al citărilor pentru a măsura în final „impactul“ unui text în comunitatea științifică respectivă.

Dau dreptate celor care, întru apărarea sistemului, îi recunosc cu franchețe hibele de moment, dar îl consideră perfectibil și, în principiu, corect. Că bazele de date pe care le luăm ca punct de referință sînt work in progress cu, încă, multe lacune și dezechilibre, dar că își îmbunătățesc continuu instrumentele și își lărgesc aria de investigare, este incontestabil. Eu mă împac mai greu cu însăși definiția noțiunii de „impact“.

Cunoașterea nu are granițe. Perfect adevărat. Impactul ei însă are. Exemplele filologice răsar fără să fie mult așteptate. Apariția Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic, faimosul DOOM, a venit ca un tsunami peste comunitatea vorbitorilor de română, chiar dacă pentru nevorbitori n-are nici un chichirez să te întrebi dacă e bine să scrii „nici o“ sau „nicio“. O „relectură“ a unui scriitor român – un, să zicem, Bacovia, sau Blaga, sau Blecher, sau Brumaru, sau Beniuc (de se va întîmpla) – poate stîrni ample controverse interne și o apatie pe măsură peste hotare. Discipline umaniste precum filologia sau istoria își au polii lor de interes înrădăcinați în diversitatea culturală pe care o tot preaslăvim în jargonul politic al contemporaneității, dar, atunci cînd vine vorba de „știință“, o dăm uitării. Ce-ați zice însă despre o cercetare solidă a ecosistemului Deltei Dunării? Dar despre un studiu temeinic, pluridisciplinar, privind dinamica orașului în care trăiesc de aproape 60 de ani, contemplîndu-i tribulațiile nevrotice?

Îmi aduc aminte cum, la un moment dat, pentru a face cît de cît dreptate și celor din domeniile umaniste, care publică mai degrabă cărți decît articole științifice, neavînd de altfel la dispoziție decît o rețea de periodice de interes local, Consiliul Național al Cercetării Științifice le-a pus acestora la dispoziție așa-numita „rută alternativă“, prin care trebuia să dovedești cîte exemplare din cărțile pe care le-ai produs se află… în bibliotecile universitare din străinătate. Îmi povestea cineva cum a dat peste un dosar în care, după cifra cu pricina, candidatul insera o observație parantetică, cum că s-ar putea să nu fi fost deja incluse peste tot în cataloagele bibliotecilor, dat fiind că abia le expediase prin poștă. E și asta o formă de internaționalizare. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Amenda primită de o pensionară din Brașov pentru că a plantat flori în grădina blocului. „Este anormal ce se întâmplă”
Poliţia Locală Braşov a dovedit exces de zel în cazul unei femei de 76 de ani care a plantat câteva flori în zona verde a blocului în care locuia, potrivit bzb.ro.
image
Nike și Adidas, bătute de niște fete fâșnețe: invenția unei companii elvețiene fascinează lumea FOTO
Giganții de pe piața încălțărilor de alergare au înregistrat un eșec rar după un maraton major. La Boston, primele trei locuri din clasamentul feminin au fost ocupate de atlete care au purat alte mărci.
image
Joaca de-a vremea. Posibila cauză a inundațiilor catastrofale din Dubai, ploaia artificială VIDEO
Despre „însămânțarea norilor” se vorbește de mult timp, iar tehnica este folosită în multe țări care au probleme mari din cauza secetei. Sunt voci care spun că vremea ciudată din Dubai este legată de ploaia artificială creată acolo pentru a mai îmblânzi vremea.

HIstoria.ro

image
Justiția în România secolului al XIX-lea
Evoluția Ministerului Justiției urmărește, în linii mari, evoluția administrației autohtone, dar și pe cea a societății românești, în ansamblul său.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.