Putem fi tentați să credem că, dacă am scăpat de niște personaje negative de la comenzile guvernului, totul va merge din ce în ce mai bine în România. E bine să fim optimiști și să dea Dumnezeu să fie așa, dar, din păcate, sînt semne că un spirit rău continuă să fie prezent în societatea noastră (cum ar putea lipsi?). L-am exorcizat de acolo de unde era foarte la vedere și părea bine întrupat, dar, așa cum îi e obiceiul, și-a făcut apariția prin alte părți. De fapt, e vorba de străfundurile țării, unde există un rău care zace în stare latentă, asemenea unei bacterii care se activează la răstimpuri, provocînd îmbolnăviri. Un germene înrudit cu ignoranța și obscurantismul.

Două ființe cu nume ciudate pentru noi au stîrnit pentru moment, și fără voia lor, bacteria aceasta din profunzimi: Piumal și Amahinda. Nu, nu sînt nume de draci, sînt însă numele care au provocat dracii din Ditrău, adică au scos la iveală partea întunecată din sufletele acelor săteni care nu-i vor în comunitatea lor. Piumal și Amahinda, cei doi lucrători aduși din Sri Lanka, au ajuns să răscolească sentimentele identitare strămoșești ale secuilor. Aceștia i-au crezut, probabil, imigranți și, mai mult, s-au îngrozit aflînd că doi indivizi de culoare au ajuns, culmea, să le frămînte pîinea lor albă, cea de toate zilele.

Oameni care fac parte dintr-o minoritate etnică și care adeseori acuză majoritatea românească de discriminare au devenit intoleranți față de niște semeni și mai minoritari decît ei, dacă se poate spune așa. Oameni ale căror rude pleacă în Occident să lucreze, cerînd și sperînd să fie tratate acolo omenește, nu pot accepta doi străini care lucrează la o fabrică de pîine din propria lor localitate. Primarul Puskás Elemér recunoaște că și culoarea diferită a pielii poate fi o cauză pentru care comunitatea lor „mai conservativă“ îi respinge pe noii veniți. S-a spus și că venirea srilankezilor n-ar fi fost bine pregătită, că localnicii n-ar fi fost puși la curent din timp și că ar fi fost luați prin surprindere de apariția lor. Poate că patronul trebuia să se gîndească să-i dea mai întîi prin făină?

A existat și „scuza“ că între proprietarul brutăriei și săteni ar fi existat, de fapt, un conflict mocnit de mai multă vreme. Chiar și așa, pretextul venirii unor bieți srilankezi pentru aprinderea acestui conflict pare a fi tot de natura unei înapoieri de-a dreptul medievale.

O altă explicație a fenomenului ar mai fi că secuii din Ditrău sînt conectați la mass-media din Ungaria, cu a sa binecunoscută propagandă antiimigraționistă. Dacă astfel stau lucrurile, înseamnă că prea puțin îi trebuie omului zis modern și civilizat pentru a recădea într-o întunecată xenofobie, ca și cum n-ar fi învățat nimic din toate ororile secolului trecut.

Povestea asta se potrivește incredibil cu aceea a reluării spaimelor și a scandalului legat de cipurile pe care Ministerul de Interne vrea să le insereze în noile cărți de identitate. O altă inepție colectivă de tip medieval pentru a cărei demontare a fost nevoie, ca și rîndul trecut, de un comunicat din partea Patriarhiei. De ce Patriarhia? Pentru că aceia care cred prostia asta sînt, în general, din categoria credincioșilor habotnici. Trebuie amintit că în cazul revoltei secuilor, preotul catolic a fost chiar în fruntea răsculaților.

Dacă punem la socoteală superstițiile mult prea răspîndite legate de strigoi, pisici negre și altele asemenea, ca să nu mai zic de curentul antivaccin sau de manifestațiile din urmă cu cîțiva ani împotriva acceleratorului de particule CERN, din Elveția, pe motiv că ar crea găuri negre, ajungem la o imagine cam îngrijorătoare a lumii în care trăim.

Ca profan, nu-mi dau prea bine seama cît de greu e să nu te închini la idoli, să nu-l confunzi pe Dumnezeu cu altceva, dar, în schimb, nu pot să nu remarc cît de ușor e pentru unele persoane bigote să-l vadă pe dracu’ acolo unde nu e. Cred că și ăsta trebuie să fie un păcat. S‑ar zice că diavolul nu numai că se mută imediat din locul în care crezi că tocmai l-ai prins, așa cum observa filozoful Denis de Rougemont, dar are și prostul obicei de a te face de multe ori să-l vezi acolo unde nu-i.

Foto: wikimedia commons