Dom'le, m-ai dezamăgit!

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

De ceva vreme îi tot recomandam unui prieten o carte. N-a citit-o. Au trecut cîţiva ani de atunci. Cu ceva timp în urmă, ne-am văzut. O citise. Uitase de recomandarea mea. Pur şi simplu, îi picase în mînă şi o citise. Îl întreb dacă i-a tihnit lectura. Îmi răspunde! L-a dezamăgit. De ce l-a dezamăgit?! Pentru că oricum autorul l-a dezamăgit cu ceva vreme în urmă. Acum a luat şi cartea, să vadă ce e de capul ei. E clar. Aşa rămîne. Dezamăgit. Insist să aflu de ce. Şi, pînă la urmă, îmi spune. Pentru că prea se dă instanţă morală, că ştie el tot, c-o fi şi-o păţi, ne spune el chestii, trestii, ne explică cine sîntem, pe cînd el, scriitorul, e de fapt un tip imoral. La rîndul meu, o ţin şi eu langa cu întrebările. Dar de ce e un tip imoral? Ce-a făcut aşa de grav, încît să poată fi calificat în felul ăsta? Ei bine, a stat cu anii la mama dracu’, departe de ţara asta, la boierie şi căldurică, după care se vaită că ce greu i-a fost lui p’acolo. Păi, dacă erai un tip moral, zice prietenul meu, nu stăteai, nene, p’acolo, să te vaiţi de singurătate şi spleen. Căutai un loc mai bun, luptai pentru patrie, în exil, făceai chestii. Îi explic răbdător că scriitorul la care ne refeream făcuse, la vremea lui, toate astea. Scria, de altfel, negru pe alb, chiar şi în cartea proaspăt citită. Hai, mă, lasă-mă cu poveştile astea, îmi spune. Ăsta e praf în ochi. M-a dezamăgit, şi gata. Bun, zic. Spune-mi unul care nu te-a dezamăgit. Nu ştiu, îmi răspunde.

Cunosc, mai aproape sau mai la distanţă, destui oameni care lucrează la companii mari, la multinaţionale, la – cum li se spune acum – „jucători importanţi de pe piaţă“. Au o viaţă mult mai bună decît a multora. Au traversat criza sub o puternică protecţie simbolică, aşa cum visaseră cînd erau mici şi îşi doreau să lucreze undeva „ca-n Vest“. Să fie ca ăia din filme. Să facă chestii interesante. Să se identifice cu brandul la care lucrează şi să se inspire din valorile lui. Să trăiască într-un mediu civilizat, contemporan, salubru, cu reguli, cu disciplină. Să facă parte dintr-o comunitate profesională în care se simt confortabil. Nu în cele din urmă, să cîştige decent, să-şi permită o maşină pe care şi-au dorit-o multă vreme şi să poată zbura pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale planetei, prin concedii. Pentru cei mai mulţi dintre cei pe care îi ştiu, nu e bine. Nu e bine, şi pace. Sînt dezamăgiţi. Şi resemnaţi. Şi îşi urăsc locurile de muncă.

Mergi la teatru. Sală plină. Loc independent, teatru cu un public bine definit, care, presupui, ştie la ce vine. Începe spectacolul. Te mai uiţi, din cînd în cînd, la feţe. Evident, spectacolul nu trebuie să ne placă în egală măsură tuturor. În fond, e absolut normal ca unora să le placă, iar altora nu. Teatrul nu e vreun spaţiu al unanimităţii. Dar nu asta e problema. Mulţi stau cu rîsul în gît. Cu un soi de hăhăială, gata să explodeze din plămîni, printre buze, în arena complicităţii cu actorii. Dar treaba asta nu se întîmplă. E altfel de spectacol. Ar rîde un pic, dar parcă le stă în gît rîsul ăsta. Şi nu se simt confortabil. Pentru că s-au obişnuit cu un alt soi de teatru, mai frivol, mai la îndemînă, care nu te pune în situaţii de-astea. La ieşire, auzi clar: mmm-a cam dezamăgit…

Curg dezamăgirile la adresa intelectualilor care n-au refuzat vizibilitatea în spaţiul public. A devenit o plăcere cotidiană exprimarea seturilor de dezamăgiri în toate direcţiile. Că ăla e aşa, că ălălalt e pe dincolo, că nu-l mai suport pe cutare. Dar cea mai frecventă formulă e din lanul bogat al dezamăgirilor definitive. Cutare m-a dezamăgit. Gata. M-am lămurit ce fel de om e. Toate astea, după ani de miere şi de admiraţii ditirambice, care nu mai încăpeau nici în cele mai generoase hambare ale admiraţiei. Pe urmă a venit reversul medaliei. Vînarea oricărui gest, cîntărirea cu balanţe analitice a oricărui cuvinţel, întoarcerea pe dos, de zeci de ori, a oricărei afirmaţii, solidarizări, luări de poziţie, gînd exprimat în spaţiul public. Dintr-odată, nimic nu mai e bine. Domnul de odinioară, subiectul admiraţiei, a devenit doar un nume de familie, exprimat ca şi cînd ne-am fi tras de curele cu el şi-am fi fumat împreună, în uscătorul blocului, cînd eram mici. Ne-a dezamăgit. Acum ştim cum e de fapt. I-am dibuit adevărata faţă. Şi toată gura, pieptul, burta, mîinile şi picioarele sînt încălzite de o lumină a unei plăceri unice. O erotică a dezamăgirii şi a dării ochilor peste cap sau a fluturărilor de gene, care premerg extazul absolut al formulării eliberatoare. M-a dezamăgit. Mai dă-l şi-n mă-sa. S-au concentrat în cîteva cuvinte toţi anii de suferinţă a admiraţiei. Iubirea de pînă acum se dovedeşte a fi un chin cumplit. Doar exprimarea dezamăgirii ne mai poate scoate din suferinţă.

Normal că nimic pe lumea asta nu e bătut în cuie. Scriitorii, muzicienii, actorii, regizorii, gînditorii au momente de glorie şi momente de alunecare, de oboseală, de slăbiciune, de laşitate, de ipocrizie, de cădere. Punînd atît de puţină bază pe noi înşine, i-am învestit pe unii dintre ei cu tot ce nu puteam face noi. Acum, deseori, avem senzaţia că au şi greşit în locul nostru. Pentru că noi credem că artiştii şi intelectualii trebuie să ne salveze. Ei trebuie să ducă ţara asta într-o direcţie bună, iar noi nu avem decît să stăm ca în autocar, în excursie, să privim peisajul. De la dezvoltarea unei uri pentru propriul loc de muncă în care nu se mai poate vedea nimic interesant, pînă la arderea în efigie a celui pe care l-am idolatrizat pînă nu demult, de la formularea insatisfacţiei faţă de orice, pînă la refugiul automutilant în hipnoza televizorului, circulă un rîu de dezamăgiri. E cea mai comodă formă de a scăpa de propria ruşine, de propriile vinovăţii, inabilităţi şi stîngăcii. E cea mai plăcută modalitate de a scăpa de orice lest al conştiinţei.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.