Cu ochii pe cer

Publicat în Dilema Veche nr. 848 din 9 - 15 iulie 2020
Invizibilii jpeg

Prima oară cînd le-am observat a fost în copilărie. În verile albe, prăbușite sub soarele și praful dobrogean din satul tătăresc al bunică-mii, le-am auzit și le-am văzut. Niște săgeți negre, perfect trasate de pensula cuiva, niște accente ascuțite desenate fin, dintr-o singură mișcare, de cine știe ce caligraf, tăiau iute și bezmetic aerul, aproape întotdeauna preocupate, întotdeauna prea iuți în zbor pentru ochiul leneș de om. Abia odată înșirate pe sîrmele de telegraf – abac viu –, le-am văzut gușulițele roșii-cărămizii, burticica albă peste care un frac negru tăiat impecabil lucea în toate tonurile fantastice în care poate luci un penaj negru: metal oxidat verde închis, albastru cobalt, cafeniuri dulci de caramel. Și apoi cîntecul – cîteva ciripeli repezi urmate de un cîrîit indescriptibil, un motoraș de tinichea, soneria unui ceas vechi cu arcurile sărite, cam așa ceva.

Rîndunelele. Prima mea dragoste care m-a făcut să mă uit mai atent sus, în aer. Am ridicat ochii de la găinile la care mă uitam cu orele (acolo e altă iubire pe care o pot explica altă dată) și m-am îndrăgostit definitiv de bijuteriile astea mai vii ca viața. Le-am văzut cuiburile rotunde, agățate sub streșini, crescute acolo ca niște ciuperci din noroi, salivă, paie și pene. Le-am văzut căpețelele puilor, tremurătoare, nesigure, cu guri imense, din cauciuc galben, întotdeauna nesătule, și le-am iubit.

Apoi le-am uitat pentru că am crescut și am avut altă treabă prin oraș. Treaba era intensă și complicată, era extraordinar de mult de trăit, ochii mei s-au fixat pe jos în cîrciumi, în hrube aglomerate, în cărți obligatoriu de citit, în farfurii cu mîncare proastă, de oraș golit la patru dimineața – cartofi prăjiți sleiți, felii de pizza cauciucate, șaorme imposibile. M-am uitat cu anii în bombeurile pantofilor celor cu care am împărțit vagoanele de metrou, în ecranele telefoanelor, în Kindle, în gol, la reclamele întotdeauna stupide, de un optimism de familie generică, la oamenii ăia de pe Shutterstock, m-am întrebat întotdeauna cine naiba sînt domnii și doamnele fericite care zîmbesc cu dinții albi lîngă niște copii blonzi de plastic în pozele alea înrămate din care se vinde doar rama. În fine. Ochii mei au stat jos, sau cel mult pînă la înălțimea ochilor tăi.

Rîndunele nu văd la București. Cel puțin aici, unde sînt acum, oricît le-aș căuta, oricît de dor mi-ar fi de ele, sînt de negăsit. Pentru că am început să ridic ochii acum niște ani, odată cu primele cîntece imposibile de mierlă în zorii de primăvară pe care am început să-i prind acasă cu mintea limpede, dar infinit mai tristă. Am început să mă trezesc special ca să le mai aud. O dată și încă o dată. Mi-e imposibil de descris bucuria profundă care mă cuprindea, zîmbetul larg care mi se întindea pe toată fața la auzul acelor triluri dantelate care coboară și urcă, se opresc brusc și izbucnesc iar cu toată forța, vitalitatea și chemarea pătimașă din ciocurile aurii ale acestor păsări modeste. Am deschis mai bine ochii și am văzut în orașul ăsta imposibil pițigoi cît un pumnuc de copil, verzulii și albaștri. O ciocănitoare în castanul vecinului. Pescăruși, ciori, vrăbii, guguștiuci și porumbei care uguiesc vara, sub geam. Și reginele peste toate – drepnelele. Rîndunicile mele de oraș, ceva mai mari, dar la fel de spectaculoase. Le auzi chiuind înalt, pe cer, le vezi zburînd periculos și cotind brusc în mare viteză, cîte trei-patru-cinci ba foarte sus, ba mult mai jos, imposibil de ținut locului, imposibil de libere.

Un Franzen non-ficțiune mi-a arătat apoi cît de serioasă poate fi treaba asta cu observatul păsărilor. Chiar în oraș. M-am dus și m-am reîntors în delta noastră Văcărești, am un monoclu pentru începători, îmi doresc un binoclu mai profesionist, sînt cu ochii pe cer și în frunzele copacilor; pe streșini, în aer, pe antene, peste cincige-uri, mai sus de tenișii mei și de ochii tăi e viață.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.