Credința în comunism

Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

Comparația dintre comunism și o mișcare religioasă s-a făcut uneori de-a lungul timpului. Belu Zilber sau Vladimir Tismăneanu sînt doar doi dintre autorii noștri care și-au pus astfel problema. Comunismul s-a insinuat în mințile oamenilor mai profund și pe o scară mai largă decît s-a întîmplat cu ideologia altor regimuri dictatoriale sau ocupații străine. Foarte des s-a făcut observația că, în locurile în care s-a manifestat, comunismul a „spălat pe creier” mase întregi de oameni.

Au existat armate întregi de activiști care credeau (cel puțin la început) și propovăduiau ideile comuniste cu o convingere de tip religios. Făceau prozeliți. Nu trebuie să uităm că ni se  promitea un „viitor luminos”, nici mai mult, nici mai puțin decît un rai pe pămînt. Nu lipseau nici cărțile „sfinte”, precum Capitalul, nici „profeți”, „apostoli” sau „sfinți” precum Marx, Engels, Lenin sau Stalin, ședințele erau ritualice, limbajul credincioșilor comuniști (așa-numita limbă de lemn) era aparte, iar în discursuri, dincolo de formulele consacrate acestui limbaj, se folosea aproape întotdeauna și un accent caracteristic. Asta făcea ca discursul comuniștilor să difere complet de vorbirea firească a oamenilor și să sune ca o incantație specifică unui cult. Tonul acela e încă și astăzi recognoscibil în cuvîntările unor politicieni. Cei care aparținuseră cu tot sufletul acestui „cult” nu s-au putut dezbăra de limbajul cu pricina nici după căderea comunismului (aici, poate că Ion Iliescu e cel mai potrivit exemplu).

„Religia” comunistă trebuia să înlocuiască în mințile oamenilor orice alte idei. Era un sistem complet care mergea pînă la schimbarea adresărilor între oameni, de la domn la tovarăș, și care trebuia impus împotriva oricărei rezistențe. Așa se explică probabil și lupta comuniștilor cu religiile autentice. Era un fel de întrecere la acest capitol între țările comuniste. Regimul lui Enver Hodja declara cu mîndrie, în 1967, că Albania a devenit primul stat ateu din lume. Icoanele sau crucifixurile erau interzise prin lege. În schimb, se impunea venerarea noului simbol care era secera și ciocanul. În România lui Nicolae Ceaușescu se dărîmau biserici, iar cei înregimentați într-un fel sau altul în structurile de partid și de stat nu-și puteau boteza copiii, decît pe ascuns. Nici soldații nu aveau voie să intre (Doamne ferește!) în biserică. În ultimii ani ai comunismului ceaușist de la noi, la radio sau la telvizor, cuvinte ca Dumnezeu ori biserică erau pur și simplu interzise. De prin anii ʼ70, cultul creștin începuse să fie înlocuit nu atît cu ideologia comunistă, cît cu acel cult al personalității, dedicat „marelui cîrmaci” și apoi și soției lui, botezată „academician doctor inginer, savant de renume mondial”. Erau acei conducători care, după vorbele următorului șef al statului (pe care l-am pomenit anterior), „au întinat valorile comunismului”. Mulți vechi membri ai „religiei” de care vorbim nu vedeau cu ochi buni înlocuirea autenticului cult al comunismului cu noul cult al personalității cuplului prezidențial. Pentru ei era un fel de erezie. De prisos să amintesc că numeroasele „erezii”, neconforme cu linia ideologică principală (care linie a oscilat și ea mereu, în funcție de necesitățile politice de moment), au fost pedepsite uneori chiar mai sever decît atitudinile exterioare sistemului, ale „dușmanilor de clasă”.

În ceea ce privește cultul personalității lui Ceaușescu, mi-aduc aminte cum prin anii ʼ80, în drum spre școală, m-am întîlnit cu un profesor mai slobod la gură, care mi-a spus că își băuse cafeaua ascultînd „slujba de dimineață”. L-am privit atent, ca să mă asigur că se referea la ceea ce credeam eu. „Da, mi-a spus zîmbind, păi ce, aia de la radio nu-i o slujbă?” Era 26 ianuarie, ziua de naștere a lui Ceaușescu, cînd în mod special radioul și televiziunea (unice și de stat) transmiteau numai spectacole, coruri și recitaluri de poezie închinate „iubitului conducător”. Să nu uităm acele nesfîrșite emisiuni omagiale, ca niște slujbe religioase. Chiar în acele vremuri realizam că peste ani, după ce totul se va fi terminat, vom ajunge să credem că așa ceva nici n-a fost adevărat. Dacă nu făceai parte din acel sistem „religios”, lucrurile păreau și atunci complet absurde.     

Dar existau și „credincioși” chiar dacă cei convinși în mod absolut erau puțini (și tot mai puțini odată cu uzarea regimului). Aș zice că adevărații comuniști erau niște firi mai degrabă religioase decît atee. Cu siguranță, aveau înclinația de a crede în ceva, de a-și însuși și respecta o dogmă, doar că aleseseră o pseudoreligie. Acum cîțiva ani, nu m-am mirat prea tare să-l aud pe cel care a contribuit esențial (chiar dacă fără voie) la căderea comunismului, Mihail Gorbaciov, făcînd legături de nefăcut între promisiunile socialismului și învățăturile lui Hristos. Pentru unul ca el mi se părea o evoluție plauzibilă.

După 1989, mai ales, am descoperit că, măcar parțial, „omul nou” a fost creat. Au rămas multe urme ale acelei „religii” în mințile tuturor, firește, în proporții foarte diferite. Destui au fost incapabili să-și mai revină la normal, ca niște mutilați mental. Se profilau printre ceilalți ca un fel de membri ai unei secte ciudate. Recent am auzit o tînără preamărind realizările acelui regim, lăudînd viața și societatea de atunci. Mi-am dat seama că prelua ce auzise de la părinți. Dar aceștia nu-i dăduseră informații din realitatea concretă, ci mai degrabă îi transmiseseră credințele lor din acea vreme. Iar de credințe, omul se dezbară greu.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.