Circulaţia aromelor

Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

Regizorul Cristi Puiu nu s-a dus să-şi ridice premiile Gopo pentru filmul Aurora. Iar casa lui de producţie, Mandragora, a retras încă de la preselecţie producţiile proprii care ar fi trebuit să intre în atenţia juriului. Un juriu care a mers mai departe însă, luînd în calcul şi filmele care refuzau înscrierea. Cristi Puiu acceptă sintagma „industria românească de film“ ca pe o glumă amară şi consideră că astfel de gale sînt un soi de tichie de mărgăritar sau o formă de fanfaronadă. Unii îl înjură pe chestia asta. Alţii cred că face pe nebunul şi ţine morţiş să fie antipatic, doar ca să aibă o poziţie recognoscibilă în peisaj. După cum există şi unii care se solidarizează, mai mult sau mai puţin tacit, dar musai vizibil, cu opiniile critice ale lui Cristi Puiu, doar ca să decoreze cu ceva credibil nişte mici fronde planificate acasă, în bucătărie. Ce s-o mai lungim?! Totul e în legea noastră. Orice e suspect. Totul e necurat sau are o vină ascunsă. Şi toţi afirmăm, unii despre alţii, că sîntem nişte frustraţi care pierd orice tren posibil. Nişte incompetenţi care joacă, uneori extrem de convingător, competenţa. Punct. Cam pe aici, discuţiile se termină, şi lumea merge la culcare aproape senină, cu senzaţia unei mici uşurări.

Însă tensiunea e doar parţial eliberată. Tot ce e mai greu, mai profund, mai depus cu temeinicie în igrasiile pereţilor interiori rămîne. Şi iese la suprafaţă iar, din cînd în cînd, la ocazii. În momente în care cinematografia de la noi îşi aminteşte de ea însăşi, ca breaslă, ca nostalgie a unei posibile comunităţi. Şi-ntr-o mare sărăcie, într-un spaţiu public deseori caricatural, toată nevoia, toată tristeţea, tot provizoratul se îmbracă în haine de sărbătoare şi se autodenumesc „industrie“. Iar peisajul devine, brusc, tragicomic. O lume mică, extrem de contorsionată, de irascibilă, de bîntuită de tristeţi şi nevroze se pune la masa de machiaj şi se pregăteşte să zîmbească în lumina reflectoarelor. Iar treaba se face după tot dichisul reţetelor în vigoare. Cu covor roşu, cu contabilizare de vedete, cu zumzăială despre vestimentaţia doamnelor, cu partea dulce din zvonistica breslei.

Simularea ia dimensiuni cinematografice, iar ficţiunea generală devine un fluviu gigantic în care se varsă rîurile de ficţiune ale tuturor. Începe un film grandios în aspiraţii şi mai degrabă pitic în dimensiunea platoului. Un film despre o lume posibilă la care visăm cu toţii. Dar nu e o lume posibilă care satisface visarea, ci o imagine supradimensionată şi machiată a realităţii, care, de la spate, arată promiţător, iar cînd se întoarce cu faţa produce un pic de panică. Imaginea galei „industriei cinematografice“ din România e una de cea mai tristă veselie. A spune că e provincială nu e tocmai corect. E în linia tuturor galelor de la noi. În linia aia chinuită de încercare mai mult sau mai puţin resemnată de a semăna cu modelul. Iar modelul e atît de tiranic vizibil, încît apropierea de el devine total imposibilă din start. Departe sînt toate. Şi filozofia unui asemenea eveniment, şi tehnica de a-l face să „umble“, să funcţioneze. Iar într-o asemenea situaţie detaliile se văd ca nişte pumni în plină figură. Fulgerător şi dureros.

Există însă, categoric, şi un revers al medaliei. Nişte oameni care cred în normalitatea unui asemenea gest, în valoarea lui terapeutică, indiferent de imperfecţiunile de toate felurile. Oameni care au convingerea că, poate chiar cu preţul prizării unei doze de simulare, căutarea aerului normal e o datorie care merită „sacrificiul“. Iar cînd spun sacrificiu mă gîndesc, de bună seamă, la expunerea cu bună ştiinţă la ridicolul unor situaţii. Însă dincolo de penibilul unor momente, există şi dorinţa de a ieşi din lenea absolută a resemnării, a reproşului etern, a fatalităţii biruitoare, a cîrcotelii congenitale. Asumarea unui risc, deloc mic, de a face un pas, oricît de ezitant, spre ceea ce unii dintre noi ne dorim, pur şi simplu. Adică spre lumea aia pe care o vedem doar de la distanţă. O lume pe care ne-o dorim prin preajmă, chiar dacă e adusă cu ambalajul şifonat şi cu mecanismele stricate de la trînteala transportului.

Există regizori debutanţi, scenarişti, actori, scenografi, cameramani, tehnicieni – oameni de cea mai bună calitate şi cu mare pasiune pentru meserie – care trăiesc în condiţii proaste, nedrepte, triste. Nu din cauza selecţiei naturale care împarte lumea în învingători şi învinşi. Nici vorbă de aşa ceva. Ci din cauza unui spaţiu în care orice disciplină artistică e privită ca o lăutăreală ieftină, la dispoziţia baştanului. Unul dintre extrem de puţinele momente cînd un tînăr poate lua „o gură de vis“ care să-l ţină „în viaţă“ poate fi o asemenea gală. Şi lucrul ăsta nu e aplicabil doar la tineri. Ci la orice artist, în general. Poate fi una dintre foarte rarele ocazii în care îţi alimentezi speranţa şi puterea de a merge mai departe. O şansă rară de a fi văzut, remarcat, ţinut minte, în aşa fel încît, poate, la un moment dat, măcar o dată, să nu fii tratat ca lăutarul de la nuntă. Iar lucrul ăsta, sărbătoarea meseriei, a breslei, nu se poate face decît asumînd complet faptul că totul poate părea total ridicol şi poate fi supus unor critici cumplit de aspre, în condiţiile în care, la noi, sublimul şi derizoriul nu au o graniţă precisă care să le separe, măcar un pic.

Ştiu că m-am contrazis. Am făcut-o cu bună ştiinţă. Hiperatenţii de serviciu pot să stea liniştiţi. Am vrut doar să spun, mai mult sau mai puţin inspirat, că, indiferent de care parte a convingerii sîntem, e esenţial să „ţinem de steag“. Unii să facă filme, gale, lansări, alţii să le critice, iar alţii să meargă să le vadă. Sănătatea fenomenului, fie ea şi şubredă, vine şi dacă vorbim despre ea. Mai bine sau mai prost. Măcar aşa se mai ia capacul de pe oala de ciorbă a fiecăruia. Iar circulaţia aromelor e o parte frumoasă şi esenţială a vieţii de bloc. Şi de cartier. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.