Chef de scandal și reglări de conturi

Publicat în Dilema Veche nr. 843 din 4 - 10 iunie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

La început a fost nerăbdarea. Și nerăbdarea era la noi toți. Și noi toți eram nerăbdarea. Pentru că stătuserăm două luni în case, să ne odihnim după creația noastră colectivă. Lumea în care trăim, cu bunele și cu relele ei, e lucrarea noastră, a tuturor. Într-o clipă, creația asta neîntreruptă, la care lucrăm de mii de ani, s-a oprit. O furtună de panică rece a traversat lumea, de la un capăt la celălalt. Și încă mai bîntuie prin anumite locuri. Dar acum nu ne mai pasă, pentru că locurile alea sînt suficient de departe de noi. Am stat în case două luni, în vremuri în care credeam că tot ceea ce am creat e imbatabil, trainic, iar dacă ceva se strică în viteza colosală a fiecărei zile, avem suficiente modalități de a repara orice defecțiune. N-a fost așa. Am fost nevoiți să stăm ascunși, izolați, să fugim din calea unei adieri a morții, care ne-a îngrozit.

Și-odată ce-am fost forțați să ne oprim, am și căzut pe gînduri. Un pic. Nu ni s-a mai întîmplat așa ceva de foarte mult timp. Iar momentul de cădere pe gînduri ne-a bulversat mai mult decît frica băgată în oase de adierea morții. Am descoperit că a sta pe gînduri poate fi ceva mai înfiorător decît amenințarea molimei care bîntuia străzile pustii. Pentru că orice moment de oprire din viteza bezmetică în care trăim înseamnă un pericol. Acela de a ne da seama unde ne aflăm. Am început să privim în jur, să vedem ce-am făcut din creația noastră, să observăm micile sau marile monstruozități care ne-au ieșit din mîini și din minți de-a lungul timpului. Așa cum am început să zărim și lucrurile frumoase, care încă mai supraviețuiesc în fața entuziasmului nostru dezlănțuit de a retușa totul. Minunății care încă rezistă euforiei de a face ceva „mult mai frumos” din ceea ce era deja foarte frumos. Splendori care au scăpat din calea elanului nestăvilit de a face ceva „mult mai bun” din ceea ce era deja foarte bun. Dar nu ne-au ținut prea mult uimirea și starea asta contemplativă. Pentru că cea mai dezvoltată componentă a alcătuirii noastre de acum e nerăbdarea.

În clipele în care molima își făcea spectacolul, atunci cînd frica ne zgîlțîia din toate balamalele, am cîntat în cor, cu fălcile tremurînde, refrenul unui cîntec în care spuneam că lumea nu va mai fi la fel, după această mare sperietură. Că ne vom întoarce la căutarea măsurii, la prețuirea semenilor, la grija față de natură. Întrezăriserăm faptul că  sîntem geniali la găsit soluții de a ne prăbuși mai repede în neant. Și ne dojeneam pe noi înșine. Cum am putut fi în stare de așa ceva? Cum am putut să luăm cu asalt întreaga planetă, s-o sluțim odios și să ne măcelărim între noi, ca să obținem un loc cît mai în față, pentru a participa mai abitir decît alții la această sluțire? Curgeau discursurile rătăcite în extazul de a-i mulțumi molimei înseși că ne-a trezit din mersul somnambul spre marginea prăpastiei. Eram, așa cum se găsește ființa umană uneori, în situația de a căuta Divinitatea doar atunci cînd are nevoie de ajutorul ei. Că asta e menirea pe care i-am atribuit-o Divinității, în măsura în care există și oricum s-o fi chemînd ea. Să ne salveze, atunci cînd i se solicită lucrul ăsta. Și aproape că eram dispuși să renunțăm măcar un pic la credința fermă că, totuși, noi sîntem unicul giuvaer al Universului. Iar în acest scurt timp în care, zguduiți de frică, am desenat planurile lumii de după boală, ne-am promis că, atunci cînd vom ieși din case, o vom face pentru a pune temelia unei existențe noi. Una care prețuiește măsura în lucruri, semenii, splendoarea naturii acestei planete.

Frica s-a topit destul de repede. Așa au apus și discursurile despre paradisul pe care urma să-l clădim aici, pe Pămînt. Am înțeles destul de repede că plămada din care ne apucaserăm să construim lumea de după boală era, de fapt, nerăbdarea. Nerăbdarea de a ne întoarce exact la vechile metehne de dinainte de ascunderea în case. O stare de ebuliție fără asemănare. O zbuciumare interioară care parcă stă gata în fiecare clipă să pulverizeze ființa umană. Am dat buzna afară din case, nu să ne punem pe îndreptat lucruri, ci să reglăm conturi rămase nerezolvate înainte de izolare sau să punem la punct frustrări apărute chiar în timpul carantinei. Am transformat instantaneu conștiința penitentului în cea a deținutului evadat. Și-am rezolvat totul cu formula magică, vorbele acelea care cauționează tot, rezolvă tot, acoperă absolut orice reminiscență a mustrărilor de conștiință: „N-ai ce face. Asta e natura umană, domnule”. Și ne-am pus pe ce le place multora dintre noi. Pe scandal.

Statul în casă ne-a înrăit pe mulți, fără să știm. Pandemia nu ne-a oferit maldăre de cadavre pe străzi, ca să trăim stările terifiante ale înaintașilor noștri. N-am avut parte de catharsis (asta pare ceva de care ne-am vindecat definitiv, demult, și-am căpătat și imunitate durabilă). Ne-am ales cu un spectacol destul de intens. Nu însă într-atît de puternic încît să nu-l comentăm la sînge, să nu-l desfacem în bucăți. Și pe care l-am făcut responsabil pentru stricarea dispoziției noastre din ultimele luni. Entuziasmul clipei de gîndire, al privirii în jur, s-a transformat urgent într-o frustrare. Ne-a umplut de nervi. Și ne-a băgat în oase și mai multă rîcă, și mai multă țîfnă. Nu înțelegem că „gluma” asta de pandemie (cu „un număr de morți ridicol de mic”) arată așa pentru că e o consecință a unor măsuri care au fost luate, mai devreme sau mai tîrziu, peste tot. În anumite locuri, în mod drastic. Nu contează nici o explicație. Nu mai contează nici un plan de lume nouă. Sîntem foarte puși pe scandal. Chiar și unii dintre cei care joacă rolul ființei calme. E un soi de calm care „explică” lucrurile tăind metodic, dar fatal, cu bisturiul, nu făcînd harcea-parcea orice în jur, cu un topor. Revenim la plăcerea supremă. Aceea de a ne da în cap. Și la disputele favorite. Acelea de stilistică.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.