Ce ne place în „societatea post-adevăr“? (III)

Publicat în Dilema Veche nr. 670 din 22-28 decembrie 2016
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Valul de rețete. Jocul universal al prăbușirii lucrurilor care păreau imposibil de dislocat vreodată. Ai trăit pînă acum cu ideea că lucrurile stăteau într-un fel anume? Ei bine, totul s-a schimbat. Aproape nimic din ce știam nu mai e în ordine. Cercetătorii de toate felurile demonstrează în fiecare zi că ceea ce era valabil pînă acum nu mai stă în picioare. Ideea de rețetă acoperă aproape totul, de la dispariția ridurilor la obținerea fericirii, de la pierderea în greutate la felul în care te exprimi și relaționezi cu oamenii, de la tehnica respirației în timpul alergării în parc la calculul zilnic al caloriilor din hrană, de la noile echipamente de ieșire în natură la capriciile tranzitului intestinal. O euforie a descoperirii de lucruri noi îmbracă întreaga planetă. Contrazicerea azi a ceea ce știam ieri e bucuria fără de care nu mai putem respira. Iar conflictul rețetelor pentru orice, jocul înlocuirii lor zilnice, e combustibilul care alimentează comunicarea dintre noi, făcîndu-ne să ne simțim contemporani, „adevărați“ trăitori ai timpului nostru.

Știam că mai mult de două-trei ouă pe săptămînă făceau rău pînă acum? Ei bine, nu mai e valabil. Cercetătorii americani au descoperit că e perfect dacă mănînci ouă, mult dincolo de recomandarea la prudență de pînă acum. Știam că șamponul Cutare e cel mai vajnic inamic al mătreții? Răspuns greșit! Nu numai că e ineficient, dar e și foarte nociv pentru pielea capului. Cel mai bun șampon pentru așa ceva e Cutărică, o nouă descoperire revoluționară, cu extract din buze de găină fosilizată și ajunsă, nu știu cum, pe fața nevăzută a Lunii. De la statul picior peste picior pînă la carnea de porc, de la rețetele de creștere corectă a copiilor pînă la numărul de pași pe care trebuie să-i faci zilnic, și de la aportul caloric pînă la minunile/pericolele Para­cetamolului, absolut totul e supus jocului nostru preferat de acum: schimbarea continuă. Nimic din ce era valabil ieri nu mai e valabil azi. Importantă e repoziționarea continuă, adaptarea la viteza cu care se schimbă totul. Fiecare dintre noi a descoperit despre sine că parcă a înghițit, la un moment dat, un dispozitiv care ne ajută să respirăm doar dacă ne simțim ca peștele în apa schimbării zilnice.

Unii se plîng de faptul că au dispărut din lume ordinea și disciplina. Nu, n-au dispărut deloc. S-au mutat în alte teritorii ale umanului. Rigoarea nu s-a evaporat, ci s-a repoziționat în puterea de asimilare și de înlocuire zilnică a rețetelor și prospectelor după care ne conducem viețile. Cîți dintre noi nu trăim înainte și după un moment de cotitură, în care am ales să ne schimbăm viața în funcție de o rețetă a „fericirii“, a „binelui“, a „devenirii“ sau a „sănătății“? Cîți dintre noi n am început, peste noapte, cure alimentare, regimuri de viață, cursuri de toate felurile, sau să alergăm semimaratoane și maratoane? Și cîți n-am descoperit că fugitul, alergatul concret, fizic, ne poate îndepărta, uneori, de probleme interioare de care nu mai puteam scăpa? Solicitarea fizică susținută a trupului poate duce la o relație mai bună cu sinele. Mda…, își vor aminti unii, dar asta nu era valabilă și mai demult, adică nu era pedepsirea trupului, punerea lui la cazne, o încercare de a te apropia de Divinitate? Nu se pedepsea trupul sau se ținea ocupat, pentru ca mintea să nu fie vizitată de gînduri parazite? Ba da, se va spune acum, dar azi e altă treabă. Te supui unui soi de pedepsire a trupului, dar în virtutea unei narațiuni mulțumitoare pentru noua ordine a gîndirii.

S-a vorbit și se vorbește mult despre „pierderea sufletului“, despre „dezvrăjire“, „oboseala civilizației“, „epuizarea fascinației pentru democrație“, chiar și despre o epocă „post-umană“. Pierderea contactului profund cu credința, cu raportarea la Divinitate, cu un anumit tip de perspectivă asupra lumii își are însă cauzele profunde în esența ființei umane. Pentru că nu doar derapajele Bisericii sînt motivele acestei „dezvrăjiri“, ci miezul creativ, scormonitor, al ființei umane, gata oricînd să plece la un nou drum. Cu cît mai necunoscută sau mai primejdioasă e destinația, cu atît mai mare e tentația. Însă, în vremea noastră, acum, nu numai că l-am dat la o parte pe Dumnezeu – lucru pe care, evident, l-am mai făcut și-n alte epoci –, dar ne folosim de numele lui în cele mai perverse situații, pentru a ne justifica ororile. Lucru pe care, iarăși, l-am făcut și-n alte epoci. Cu o diferență enormă. Acum o facem și cu știrea noastră, nu doar prin reprezentanți.

Iar cîtă vreme Dumnezeu a devenit o marcă perimată, ca orice produs „uzat moral“, nu mai e destul de mulțumitor pentru a justifica anvergura ororilor pe care le comitem. Prin urmare, rulăm în loc alte idei și poziționări, cît mai contemporane. Ca „societatea post-adevăr“. Putem pune pe seama ei orice, putem justifica abisurile de cruzime în care plonjăm, avînd sprijinul unei conjurații la care participăm cu toții, luîndu-ne măsura de precauție de a nu semna nimic în clar. Și ne uităm la televizor cum mor alții prin teatrele de război, gîndindu-ne la ei, „săracii“, dar știind undeva, în profunzime, că acesta e prețul pe care trebuie să-l plătim pentru a salva și reîmpărți „lumea civilizată“. Da, știm că zilele trecute au mai murit niște oameni și pe aici, pe la noi, dar ne-am obișnuit și cu partea asta a prețului. E ceva ce vedem la televizor între calupurile de publicitate și teleshopping.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.