Ăla nu mai are voce…

Publicat în Dilema Veche nr. 832 din 30 ianuarie - 5 februarie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Păi, nu mai are. Pentru că tocmai a trecut de o anumită vîrstă. E normal să nu-i mai funcționeze toate calitățile ca acum patruzeci de ani. Dar el se încăpățînează să cînte. Iar noi să mergem la concerte și să-l ascultăm. El nu se dă dus. Noi nu-l lăsăm să plece. El mai face un turneu și cîștigă niște bani. Noi îi dăm cu bucurie banii ăștia, cumpărînd bilete. El apare pe scenă. Noi îl aplaudăm. El cîntă jalnic. Pentru că nu mai poate. Nici nu-i mai trece prin cap să se aventureze spre anumite piese care făceau ravagii acum o jumătate de secol. Le cîntă pe-alea pe care încă mai crede că le poate duce. Noi vedem și auzim toate astea. Pe unii îi încearcă o tristețe adîncă și, poate, un soi de compasiune. Cîțiva încearcă să facă abstracție de situația jenantă. Alții rînjesc cinic. Unii îl miștocăresc crunt. Mulți îl disprețuiesc pe „terminat“ și-l îneacă în cuvinte grele. Trăim, inconștient, senzația că noi sîntem mai buni, că am rămas mai tineri, mai în formă. Ne vărsăm pe bietul „distrus“ toată frica abisală de îmbătrînire. El mai face un ban, expunîndu-se, de multe ori cu bună știință, acestor zoaie. Noi plătim, ca să putem arunca în el cu zoaiele astea. Ca să ne simțim mai tineri, mai buni, mai morali.

Pe vremuri, ne plăcea să ne zicem „rockeri“. De fapt, „rockeri adevărați“. E un substantiv care, la noi, cere disperat și-un adjectiv pe lîngă el. Și acum ne considerăm așa. Rockeri adevărați. Dar începe să fie din ce în ce mai înspăimîntător. Pe măsură ce te tot duci pe la concerte, observi că totul se transformă într-o adunare de bătrîni. Și ăia de pe scenă, și ăia din public. În anumite cazuri, cele mai fericite, ăia de pe scenă se țin binișor. Însă, de cele mai multe ori, imaginea alunecă repede în tristețe. Niște oameni în vîrstă se chinuie să facă ce făceau cu o jumătate de secol în urmă. Pe unii dintre ei se vede crunt că le scîrțîie toate balamalele. Totuși, cînd „ăia“ se țin bine, fredonăm, urlăm, simțim că vibrăm de entuziasm. Pentru public e convenabil în ambele situații. Dacă „ăia“ de pe scenă sînt niște „distruși“, ne simțim bine pentru că trăim cu iluzia că noi sîntem mai în formă decît ei. Iar dacă „ăia“ sînt încă în formă, asta ne-ajută și pe noi să credem că sîntem o generație fără asemănare, că am fost și sîntem cu mult mai buni decît „ăștia de-acum“. De fapt, între noi și „terminații“ de pe scenă e un comerț perfid. Și sublim în același timp. Un negoț cu matrioște în care se găsesc tristețe și frică, ambalate în multe straturi îmbibate cu nostalgie și bucurie zgomotoasă.

La începutul istoric al acestor muzici, unele dintre ele erau create pentru a le fi aruncate în față bătrînilor retrograzi, care nu se puteau desprinde de „porcăriile penibile“ ale generației lor. Acum, după o jumătate de secol, niște bătrîni care încearcă să pară mai tineri decît sînt le cîntă altor bătrîni despre unii care sînt deja oale și ulcele. Și totul se petrece pe fundalul unei lumi occidentale – idealul cultural al „generației noastre“ –, o lume care îmbătrînește accelerat, sub asediul unor valuri de tineri veniți de pe alte continente. Li s-a-ntîmplat și altora, în alte forme și în alte timpuri. Dar e profund fascinant să auzi replica fundamentală a acestor feluri de adunare umană. „Ăla nu mai are voce… nici cît mine.“ E un amestec atît de bogat și de însiropat cu tot ce e mai viu în noi. Găsești aici de toate. Răutate, sadism, compasiune, nostalgie, frică, aroganță, cinism, disperare, revoltă, resemnare. Și încă multe altele. Cînd spui că „Ăla nu mai are voce…“, îți spui ție că încă mai ai suficientă viață. Că ți-ai traversat cu bine epoca, pe care-o duci mai departe, oferind-o ca model unic de valoare „adevărată“. Pentru că doar ce-ai trăit tu e „autentic și de valoare“.

Cum altfel ?! Doar ești „rocker adevărat“. Ai prins vremea traficului cu muzică, ai învîrtit cu creionul de ți-a venit rău, derulînd sau descîlcind banda din casetele audio, ai făcut foamea ca s-aduni bani să-ți cumperi un vinil, ai alergat înnebunit după difuzoare, doze, cabluri, ești un… „adevărat“. Ai trăit pe proprie piele forma asta de romantism analogic. Și ai deja o privire de ansamblu asupra începutului de eră digitală. E fascinant să trăiești între timpuri. Cu condiția să te uiți în jur. Altminteri, o să tragi de epoca din care vii, încercînd s-o prelungești, înlocuind-o pe cea nouă. Minimalizînd și ridiculizînd timpul pe care-l trăiești acum, fără să faci nici un efort de a-l privi în ochi. Așa cum nu-ți poți înțelege și privi în ochi propriii copii. Îți duci cu tine istoria, fiind convins că e singura valabilă. Singura autentică. „Tot ce era de făcut s-a făcut, ăștia de-acum trăiesc într-o simulare. Într-o iluzie.“ Lipsiți de educația „adevărată“. Iar asta o spunem noi. Cei care strigam cît ne țineau plămînii: „Hey, teachers, leave us kids alone!“. Evident, înțelegînd asta la propriu, dincolo de orice metaforă.

„Ăla nu mai are voce…“ e o întîlnire tulburătoare între o răutate și o formă de candoare. Reacția aspră vine dintr-un mecanism de apărare, o protecție în fața fricii ascunse, în fața propriei îmbătrîniri. Candoarea, la fel de nespusă ca frica, e rezultatul întîlnirii cu noi înșine, cu imaginea celor care eram, cu ani buni în urmă. Sîntem la fel de ridicoli ca aceia pe care-i arătam cu degetul, denunțîndu-le limitările, prin versurile pieselor pe care le fredonam. Și tragem la fel de tare de timpul nostru, așa cum o făceau și bătrînii pe care-i condamnam atunci. Iar comerțul ăsta perfid continuă. Unii nu se dau duși de pe scenă, iar noi plătim bilet să-i ironizăm. La concerte, sînt niște „terminați“. Cînd le ascultăm discurile, acasă, sînt niște „supremi“. Iar la mijloc sîntem noi. Pentru că, întotdeauna, doar despre noi e vorba. Ei sînt secundari. De-aia plătim să-i vedem.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

eric trump jpg
Startupul de roboți militari susținut de fiul lui Trump nu mai poate plăti angajații. Fondatorul ar fi împrumutat 4,6 milioane de dolari pentru o locuință de lux
Foundation Future Industries, o companie americană care dezvoltă roboți umanoizi pentru uz militar și care îl are printre investitori și consilieri pe Eric Trump, fiul președintelui SUA, nu și-a plătit angajații în luna octombrie, după ce rezervele de numerar s-au redus considerabil.
Gemini Generated Image kspvjgkspvjgkspv jpeg
Sun Tzu, „părintele” spionajului: ce învață și azi serviciile secrete de la strategul chinez de acum 2.500 de ani
Serviciile de informații sunt vitale pentru securitatea oricărui stat, iar unele dintre ele au devenit celebre datorită literaturii și cinematografiei. Puțini știu însă că primele principii ale spionajului au fost formulate acum aproximativ 2.500 de ani de un strateg chinez.
trump putin xi jpg
Asia devine centrul politicii mondiale. Trump și Putin, așteptați la negocieri cu mize uriașe
Comerțul internațional, tehnologia și securitatea regională se numără printre principalele teme ale întâlnirilor din Filipine, Cambodgia și China, într-un moment în care Washingtonul și Beijingul încearcă să își consolideze influența la nivel global.
angajat stresat FOTO Shutterstock
Ce prevede legea când ești dat afară și ce poți cere. Desființarea postului, preavizul și drepturile reale ale salariatului
Pentru un angajat aflat în pragul unei discuții cu conducerea și departamentul de resurse umane, perspectiva pierderii locului de muncă aduce în prim-plan o serie de întrebări legitime despre drepturile legale și despre ce compensații urmează să primească.
leonide jpg
Leonidele ating punctul maxim în noaptea de 17 spre 18 noiembrie. Ce trebuie să știi despre ploaia de meteori
În fiecare toamnă, bolta cerească le oferă pasionaților de astronomie și tuturor celor care iubesc să privească stelele un spectacol fascinant: ploaia de meteori Leonide.
Adolescent copil depresie furie agresiune FOTO Shutterstock
Ce faci la 16 ani când ai nevoie de psiholog, dar părinții nu te lasă? Senatorii au respins proiectul, decizia finală e la deputați. Ce cere ministrul Educației
Un adolescent care suferă de anxietate, este victima violenței sau trece prin probleme grave în familie poate ajunge să nu primească sprijin psihologic la școală fără acordul părinților.
femeie care se da cu parfum jpg
Parfumul expiră sau nu? Semnele care îți arată că nu mai trebuie folosit
Ai găsit în dulap o sticlă de parfum pe care nu ai mai folosit-o de mult timp și te întrebi dacă mai este bună? Sau poate ai observat că lichidul și-a schimbat culoarea și nu mai miroase la fel ca atunci când l-ai cumpărat. Deși multe persoane cred că parfumurile nu expiră niciodată.
Livrari la domiciul  Sursa Reddit jpg
„Mai puneți pungile de la Glovo pe masă...” Imaginea din București care a stârnit o revoltă online privind igiena curierilor
Igiena livrărilor de mâncare a stârnit controverse în rândul românilor, după apariția unor fotografii cu pungi de mâncare așezate direct pe asfalt. Și starea ghiozdanelor folosite de curieri și condițiile în care sunt transportate comenzile au provocat dezbateri în mediul online.
Bătălia pentru Bucureşti
16 noiembrie: Ziua în care România a luptat pentru apărarea Capitalei. Momentul care a schimbat soarta țării în Primul Război Mondial
De la nașterea poetului Andrei Mureșanu la primul tronson al metroului bucureștean, 16 noiembrie reunește repere ale culturii, științei și istoriei. Este și ziua constituirii UNESCO și a transmiterii mesajului Arecibo în spațiu.