Afară. Înăuntru. Afară

Publicat în Dilema Veche nr. 840 din 26 martie - 1 aprilie 2020
Afară  Înăuntru  Afară jpeg

Mă gîndesc că poate îmi plac săpăturile arheologice pentru că sînt o metodă de a fi afară și înăuntru în același timp. Mi-e ușor să‑mi închipui vocea lui David Attenborough comentînd mișcările unui grup de arheologi – filmul e derulat la viteza x4 – care la răsăritul soarelui ies din vizuini și se îndreaptă repejor către o spinare de deal. Acolo, ciudatele animale caută, folosindu-și simțul foarte fin al mirosului – ce altceva decît locul pentru o altă vizuină, pe care, cu o grabă turbată alternînd cu momente de torpoare imposibil de explicat, o sapă pînă la o adîncime de opt metri. Odată terminată această a doua vizuină, ei o acoperă cu pămînt și o părăsesc, foarte mulțumiți de ceea ce au realizat. Sir David Attenborough pare, pentru prima oară, depășit.

Nu am înțeles niciodată prea bine cum de pereții secțiunilor arheologice nu se prăbușesc mai des (e genul de problemă pusă în arhitectură de Mario Salvadori, cu Why buildings stand up). Din cînd în cînd se întîmplă – un profil se surpă și arheologul e sub o tonă de pămînt, care nu ocupă deloc așa mult loc pe cît pare. Din cauza asta, teoretic, orice secțiune adîncă e consolidată în fel și chip, trebuie purtate căști de protecție etc. În realitate, printr-o conjurație universală împotriva legilor fizicii, am văzut la Troia pietre stînd precar în profil, la zece metri deasupra noastră, ani de-a rîndul. Alteori, cînd te întorci vara pe șantier, dacă au fost lăsate secțiuni deschise și neprotejate, în care a plouat și a nins, le găsești știrbe, cu substanța lor altădată cronologic organizată pe verticală acum adunată la baza peretelui, în movile buruienite. Lucrul poate fi prevenit dacă deasupra întregului sit se ridică un acoperiș permanent, lucru grozav din punct de vedere științific, dar posibil numai în cazul cîtorva situri de o importanță excepțională. Și totuși, atunci cînd am lucrat confortabil sub acoperișul de la Çatalhöyük, ceva nu era în regulă. Afară parcă trebuia să fie înăuntru după propriile lui reguli, nu cu butaforie.

Arheologia nu este, oricum, un extaz al adîncimilor. Din păcate – dacă ruinele ar fi întotdeauna îngropate adînc, ar fi mai protejate de cei care folosesc ilegal detectoarele de metale. Dar în multe situri antice, din Dobrogea în Mauretania, imediat sub rădăcinile ierbii apare deja amestecul de țigle și pietre care reprezintă înțelepciunea cea de pe urmă a caselor romane. Peste liniile de la Nazca, în deșertul peruan, aproape că nu s-a depus praf în o mie cinci sute de ani. Creștetele cîtorva monoliți de la Göbekli Tepe, primul templu al neoliticului, erau încă vizibile, zece mii de ani de la ridicarea lor, cînd o expediție americană în Anatolia a declarat locul ca nevrednic – cîteva lespezi de morminte bizantine, chipurile. Pe scurt, lucrurile interesante nu se află neapărat la zeci și zeci de metri adîncime. Schliemann a crezut că Troia războiului din Iliada trebuie să fi fost nivelul cel mai de jos al sitului, pînă la care a săpat frenetic, înșelîndu-se cu aproximativ o mie de ani, căci troienii avuseseră lipsa de gust să-și locuiască orașul mult, mult înainte ca el să devină interesant pentru ahei.

Casa de afară, ziceam, nu e întotdeauna adîncă, dar nu contează. Simpla trasare a limitelor unei secțiuni, de 2x2 m sau 10x10 m, te izolează de restul lumii și te pune față în față cu centrul pămîntului. Cei care continuă să treacă pe lîngă pătratul magic, fie el și adînc numai de o palmă deocamdată, nu înțeleg că se află într-o realitate holografică, datînd penibil de azi, realitate pe care tu, aflat dincolo de sfoara roșie, ai părăsit-o pentru fîntînile, vetrele și animalele de acum două mii de ani.

Cam asta e situația cu săpăturile sistematice. Trebuie zis însă că uneori, mai ales în arheologia preventivă sau de salvare, lucrurile stau exact pe dos. Mulți arheologi ajung să facă săpături înăuntru, fie că sînt în canalizarea din York sau sub Vatican. Acolo unde peste ruinele antice s-au suprapus clădiri moderne, cîte o stricăciune ce trebuie reparată, cîte o pivniță care capătă deodată ambiții urbane permit un neașteptat acces la ceva altminteri indisponibil pentru știință. Iar atunci chiar ești înăuntru, într-un spațiu cum nu se poate mai închis – pe care însă arheologia îl face un afară extins. Cînd lucram în Ierusalim, în bolțile de lîngă Zidul de Apus, nu puteam să nu am impresia netă că mă aflu într-o închisoare medievală de piatră masivă. Sub camera în care eram eu, care ținea de fapt de viaductul roman de epocă hadrianică probabil, se afla un spațiu din vremea lui Irod, iar deasupra, prin spărturi în bolta în plin cintru, vedeam săli bizantine (și becurile arheologilor care lucrau în ele). Deasupra știam că sînt altele fatimide, ayubide și așa mai departe. O senzație de neînchipuit, a unui înăuntru multiplu, compozit, care te asimila. Te concentrai atunci la straturile de sediment care umpluseră jumătate din sală, din care apăreau tot felul de lucruri, de la monede la cuptoare. Și atunci spațiul înceta să mai fie claustrofob, tocmai pentru că era, de fapt, plin de timp.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.