Societate

Dacă ești o fată cu însoțitor, acesta va fi întrebat, nu tu: „Doamna nu servește un aperitiv? Avem niște țuiculiță, poate un whisky…“, se aruncă el internațional.

Limbile vernaculare s-au ridicat la rang de limbi politice tot în Occident în contextul competiției dintre două tipuri de monarhii, laică și bisericească.

Frînturi din viața grea a școlarilor: muncile agricole sau pe șantierele de construcție la care erau obligați să participe, izolarea și lipsa de comunicare cu țara, visurile năruite de sistemul de educație și de examinare, lipsa de perspectivă a unei vieți mai bune, teama de a nu rămîne pe veci închiși între granițele micului oraș.

În Malta totul era fermecător, chiar prea fermecător aș putea spune. Am avut, pe alocuri, senzația ciudată (și, probabil, aiurea) că vizitez un Disneyland al locurilor istorice.

Opinia are valoare cît timp premisele de la care pornește sînt corecte factual.

Experienţa spirituală este pentru Scrima o formă a itineranţei, născută din dorul faţă de un Centru nevăzut, dar prezent în fiecare instanţă „periferică“ a lumii.

În mijlocul orașului, la patru kilometri de centru, s-a născut o zonă naturală autentică. Practic, un miracol. În momentul în care vii, de pildă, aici, primăvara, ești invadat de sunete: cîntă cucul, măcăne rața, simți o șopîrlă prin iarbă.

„Minge umflată cu gura 2 lei. Două mingi umflate cu gura 4 lei”.

De pe mormanele negre se scurg resturi de pîine și ciorbă, mucuri de țigară, pamperși și zdrențe ude. Strada Viitorului arată ca o vomă. Însă oamenii stau în casele lor cu porți încuiate, se delimitează de spațiul public care nu le aparține – să vină salubritatea și să facă curat după noi!

e vedem de urzici, spanac, ștevie, ceapă verde, salată și, după ele, vin fascinant toate cîte sînt gustoase. Uite, de bame mi-e dor, dar bamele vin prin mai-iunie. Cine toată iarna a gustat toate cîte le-am spus mai devreme a pierdut voluptatea.

Capul de oaie stă în mijlocul mesei acoperite cu o mușama înflorată care lucește în buchete galbene și roșii de lalele.

Nu prea îţi vine să te adresezi lui Dumnezeu cu „dumneavoastră“. În faţa ameţitoarei lui transcendenţe vii ca în faţa unui intim, „mai lăuntric în tine decît eşti tu însuţi“, după o vorbă celebră.

Există un consens critic referitor la mediocritatea presei, sub toate formele sale de azi. O stare a societății, în fond.

Un film, realizat în 1957, descrie viața grea a copiilor orfani de război, salvați și îngrijiți de partidul comunist în casele de copii.

În noapte, spre dimineață, am auzit, în același spirit, vreo două bufnituri. Desigur, m-am gîndit la chestiuni paranormale. Pentru ca a doua zi, la prînz, să constat că, de fapt, mai fusese încă o persoană (ființă umană) în același stabiliment cu mine.

România este ţara cu cea mai mare producţie de miere din Uniunea Europeană.

Aceste texte nu sînt alese ca să declanșeze nostalgii, ci ca să demonstreze felurite căi de percepție.

La poarta Brandenburg îi văd pe un balcon pe angajații unei firme de asigurări cum stau înșirați ca niște păsări pe o sîrmă de telegraf. Toți în ținute business, își mănîncă prînzul din caserole, se uită la turiștii de jos, se bucură de soare.

Mi-am adus aminte de astfel de jucării uriașe. A fost vremea lor. Și eu luam. Cît casa. Sufocam omul cu ele. De fapt, îmi plăceau.

Poți să faci cele mai frumoase și mai dezinteresate gesturi, să ajuți, să dăruiești, să acționezi din convingere și cu inima curată, căci tot se vor găsi mulți care să sape în rahat după resorturile ascunse din spatele acțiunilor tale.

Cel mai la îndemînă este să începem cu termenii ajunși la maturitate conceptuală și instituțională în modernitate, după ce s-a operat cu multă suferință umană separarea acestora, adică statul și Biserica, fiind conștienți că precizia expresiei din context contemporan se șubrezește cu cît ne raportăm la epoci mai îndepărtate.

Libertatea noastră a fost plătită foarte scump, inclusiv de către mulți oameni, majoritatea necunoscuți, care au crezut în Hristos.

Celebrul motto sub semnul căruia se desfășoară, astăzi, toate cursurile moderne de parenting, și anume „Copilul ca partener al adultului, egal deci cu acesta“.

Am descoperit (sau decis) că nu îmi place să primesc flori. Că băieții care aduc flori cînd vin să te ia în oraș sînt niște pămpălăi sclivisiți care te plictisesc.

Domeniu prin excelență democratic, componistica nu pune bariere mărturisirii.

Copilul era captiv într-o lume de neînțeles atît pentru el însuși, cît și pentru ceilalți, și avea un comportament sălbatic.

„Nu poți să adormi doar pentru că democrația e mai bună ca totalitarismul“.

Dușmanul unui stat nu vine din afară (ca în teoria clasică a războiului), ci dinlăuntru, prin slăbirea capacității instituțiilor de a reacționa la pericolele din interior.

Mi-am amintit de „careul“ de la școală, de fiecare dată cînd am cîntat imnul, la proteste, împreună cu cîteva mii sau zeci de mii de oameni (cu cît numărul era mai mare, cu atît desincronizările erau mai dese, fiecare grup cîntînd, practic, în propriul său ritm).

„Brent Underwood a reuşit să devină autor cu o carte bestseller pe Amazon în cinci minute, cheltuind trei dolari.“

Unde se termină compasiunea și unde începe naivitatea? Unde se termină înțelegerea și unde începe ura? Cît poți justifica din ceva ce pare de nejustificat?

E vreo speranţă ca PSD să intre într-un proces, cît de lent, de dezîmpietrire?

Occidentul însuși a devenit scena unui război cultural intern. Dreapta conservatoare și stînga progresistă s-au înstrăinat reciproc, dizolvînd stabilitatea centrului.

Cu 27 de ani în urmă, nimeni nu și-ar fi putut imagina un protest la care să fie luați părtași copiii. În ’89, revolta împotriva autorităților era pe viață și pe moarte, iar pînă de curînd, strigătele de împotrivire din piețe erau sinonime cu pericolul, cu bătălia dintre două tabere iremediabil dușmane. Astăzi, părinții si-au adus, curajos, copiii în stradă, declarînd, astfel, că nu vor să „lupte“, ci vor să convingă.

„Victimă“ în cunoștință de cauză, le-am încercat pe mai toate. Ba pînă și pizza în formă de inimă, care a fost, într-un an, „la ofertă“ la Pizza Hut.

E dreptul oricărui cetăţean să aibă o opinie (diferită de a noastră) şi să o exercite liber şi neîngrădit. Nu mă deranjează că părinţii (la modul abstract) văd altfel. Părinţii noştri vor fi mereu părinţii noştri. Copiii noştri vor fi mereu ai noştri. Toţi locuim în aceeaşi ţară şi ne confruntăm cu aceleaşi probleme. Ticăloşii sînt în altă parte, niciodată în rîndul familiei.

În Austria se tot vorbește despre alegeri parlamentare anticipate. Căci, despre guvernul de coaliție stînga-dreapta – al cancelarului roșu Christian Kern, fost manager de succes – format din social-democrați (SPÖ) și populari (ÖVP), nimeni nu mai credea că va rezista pînă la vară…

„Cei care au ieșit la de­mon­stra­ții contra OUG 13 au primit, fiecare, cîte 100 de lei, plus extra pentru animalele de companie“, „în spatele mitingurilor de protest stă Soros“, „oamenii de la proteste sînt manipulați psihotronic“, „lovitura de stat e în plină desfășurare“, „un jandarm a fost bătut de iohanniști“, „violențe extreme în fața Guvernului, tehnocrații și fanii lor fac circ la Guvern.“

Nu ești mascul îndeajuns dacă te uiți la țopăielile lui Barîșnikov. Nu e OK să stai o oră jumate cu ochii în niște tutu-uri roz și nici cu ei în colanții vreunui prim-solist. Nu-i demn pentru un tip adevărat să admire coupé jeté-uri, ronds de jambe, plié-uri și piqué-uri.