Funcţia „imperială“ a limbii române (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Funcţia „imperială“ a limbii române (II) jpeg

De la Vasile Lupu, pe care un patriarh ecumenic îl numește ca fiind „în locul și după chipul împăraților de demult“, la Constantin Brâncoveanu, istoria țărilor române e plină de „firi împărătești“1 (Mihnea al III-lea, Gheorghe Duca, Șerban Cantacuzino, Dimitrie Cantemir). De curînd, istoricul Dan Mureșan arăta că Vasile Lupu este cu adevărat cap de serie în această nouă idee imperială românească (spre deosebire de cea mai veche, medievală, ilustrată de Ștefan cel Mare și Neagoe Basarab) prin faptul că este primul domnitor român încoronat și miruns la Constantinopol, chiar de energicul și inovatorul patriarh Chiril Lukaris.

Simbolismul politic înscris în Cărțile românești de învățătură ale lui Vasile Lupu merge însă mai departe. Tematica religioasă și juridică a celor două publicații ilustrează colaborarea armonioasă a celor două instituții, autoritatea bisericească și puterea împărătească. Între legile sintetizate de juristul bizantin din secolul al XIV-lea Matei Vlastaris, al cărui compendiu juridic, intitulat Sintagma, a fost folosit în Moldova încă din vremea lui Ștefan cel Mare, se află o definiție a împăratului și a patriarhului. Primul se îngrijește de trupul supușilor săi, a căror viață o organizează prin lege, iar cel de-al doilea de sufletul acelorași, prin îndrumarea lor către viața veșnică. Unitatea și armonia (simfonia) sufletului și trupului, recte a puterii domnești cu cea bisericească, sînt marca acelei monarhii ideale (basileia) care se identifică prin romanitate.

„Ideea imperială română“ este o dezbatere istoriografică veche, cu origini în metaforele sclipitoare ale lui Nicolae Iorga, avîndu-i drept protagoniști în apărarea conceptului pe hîtrul Dimitrie Năstase și pe eruditul său prieten Petre Ș. Năsturel, care i-au lăsat tînărului lor discipol Dan Mureșan (toți trei istorici din diaspora) datoria sacră de a apăra ideea. Pe tărîmul atestărilor istorice, „ideea imperială“ se apără tot mai bine în lupta cu imaginarul istoriografic al unei modestii istorice a domnilor români, înnobilată poetic de versurile eminesciene „un bătrîn atît de simplu“, care-și apără „sărăcia și nevoile și neamul“, dar nu răspunde la întrebarea ce înseamnă a fi împărat în viziune românească.

Biblia lui Șerban Cantacuzino traduce cuvîntul grecesc basileus (monarh prin alegere divină, cum e David) prin cuvîntul vechi românesc „împărat“. Acesta este derivat direct din latinescul imperator. Dar echivalarea imperator cu basileus se explică doar prin convergența sensurilor inițiale în context politic roman. Astfel, împărat înseamnă monarh, dar numai din perspectiva aceasta tardo-antică sau bizantină. De aceea romanitatea unei monarhii devine indiciul suveranității. Momentele „imperiale“ ale domnilor români se sting repede sub povara realităților politice și a eșecului militar, dar ideea rămîne și își face loc cu mijloace ceremoniale și culturale. Dosarul consistent de expresii imperiale, lingvistice și simbolice (acvilele bicefale, spre exemplu), adunat de Dumitru Năstase, ridică fără dubii problema istoriografică, iar mecanismul ideologic continuă să fie precizat în cercetările mai noi. La acest dosar trebuie adăugată, ca o piesă cu mare greutate, oficializarea și promovarea limbii române.

Romanitatea lingvistică a lui Vasile Lupu este tot atît de speculativă ca și romanitatea Moscovei bazată pe ortodoxie. După cum am amintit deja, contextul afirmării funcției „imperiale“ a limbii române nu este cel al unei competiții între ideile romane ale Răsăritului, ci cu romanitatea imperială și ecleziastică a Occidentului. De alt­fel, contextul apariției formulei celei de a treia Rome în spațiul rusesc cu un secol mai devreme este identic, cel al unei competiții cu Occidentul și cu Imperiul său roman. De aceea romanitatea lingvistică, promovată de Vasile Lupu, se întărește și se confirmă prin Ortodoxia religioasă, care este cealălaltă componentă ideologică majoră a domniei lui Vasile Lupu și a tuturor celorlalte „firi împărătești“ care au urmat pe tronurile ambelor țări. Prin combinarea celor două idei politice se explică ritmul alert al transferului lingvistic în cult (chiar dacă bilingvismul cultic rămîne o practică curentă).

Potențialul politic al limbii române este preluat mimetic și creator totodată și în statul geamăn, Țara Românească, unde Udriște Năsturel, cel mai probabil, traduce din slavonă în limba română Învățăturile celui mai „imperial“ dintre domnii vechi ai Țării, Neagoe Basarab. Gemelitatea aceasta politică este o piedică în fața unui imperiu mai real, dar funcționează stimulant în lumea ideilor. Totuși, nu întîmplător cea mai tensio­nată perioadă din conviețuirea celor două țări este aceasta, începînd cu domniile lui Matei Basarab și Vasile Lupu și pînă la instalarea domniilor fanariote, iar ambiția unei conjugări politice a ceea ce era atît de asemănător ideologic s a transformat, două secole mai tîrziu, în idealul național al unirii.

Brâncoveanu ridică instrumentul lingvistic la rang de rafinament, făcînd din Țara Românească – și mai ales din curtea lui – locul în care se vorbesc toate limbile creștinătății ortodoxe și din care se propagă adevărata cunoaștere, ortodoxia. Astfel, din tipografiile brâncovenești apar cărți în română, în greacă, în arabă (pentru creștinii de limbă arabă) și în georgiană. Funcția imperială a unei limbi se multiplică în funcția imperială a stăpînirii multilingvismului, care va rămîne și după Brâncoveanu marca ideii imperiale fanariote.

Și după această perioadă, cultivarea limbii române ca pe o podoabă de mare preț nu a fost apanajul exclusiv al unui grup etnic. De la monahismul slavo-athonit al ucraineanului Paisie Velicicovschi, așezat în pămînt românesc și care a tradus masiv în limba română zestrea spirituală și culturală a Bizanțului (prin întemeierea faimoasei școli de traducători de la mănăstirea Neamț), pînă la naționalismul cultural al englezului Xenopol (tatăl era Brunswick) și al lui Nicolae Iorga, a cărui genealogie conține o importantă componentă grecească și fanariotă, și modernismul literar de expresie românească, nenumărate, dar puțin cunoscute aporturi alogene au făcut din „limba vechilor cazanii“ un vehicul literar de excepție.

Limba română, subliniind precum cronicarul numele acestei limbi, română, este baza unității statale moderne, adunînd în jurul unui scop politic comun ardelenii, muntenii și moldovenii, și printre ei, dar cu un aport de coerență intelectuală și voință politică excepționale, exponenții diferitelor grupuri romanice din Balcani. Latinitatea orientală, pandant al latinității occidentale, pe care o întruchipează Franța sub forma imperiului napoleonian, necesită și merită un vehicul politic echivalent, o Romanie, după titlul volumului lui Jean-Alexandre Vaillant din 1844: La Romanie. Histoire, langue, littérature, orthographie, statistique des peuples de la langue d’or, Ardialiens, Vallaques et Moldaves, résumés sous le nom de Romans.

În cele din urmă, competiția cu adevărat geopolitică s-a petrecut între două nume propuse pentru proiectul de a reuni mai multe teritorii locuite de români, „Dacia“ și „Romania“, adică dintre exaltarea unei origini îndepărtate, vag identificate istoric, exprimînd însă opoziția față de Imperiul Roman, și asumarea descendenței dintr-un grup populațional de pe un teritoriu mai vast, întregul areal balcanic, a cărui identitate majoră este cea romană. Amîndouă aveau vocația de a denumi națiunea rezultată din Unirea Principatelor. Triumful numelui România a însemnat în același timp alegerea geopolitică a apartenenței la ansamblul civilizațional moștenitor al Imperiului Roman, denumit de atunci deja Europa.

1 – Referință la caracterizarea pe care i-o face Miron Costin lui Vasile Lupu, „fire înaltă, împărătească“. 

Petre Guran este dr. în istorie bizantină al École des Hautes Etudes en Sciences Sociales, cercetător la Institutul de Studii Sud-Est European al Academiei Române.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.