Cu ochii-n 3,14

AU DISPĂRUT
DE CEVA VREME DIN GROPI
DINOZAURII CU COVRIGI ÎN COADĂ,
E PLIN DE CĂPRIOARE PUBLICE
CARE SE MANIFESTĂ PE UN GARD 

● Primii doi jucători de tenis din ierarhia mondială – Andy Murray și Novak Djokovici – au dispărut de ceva vreme din competiții. Ambii au probleme. De fapt, aceeași problemă. Se pare că pe amîndoi îi doare în cot. Tenisul dă de multe ori dureri în cot, la propriu. (A. M.)

● Locuitorii dintr-un orășel britanic, Nottinghamshire, au serbat, cu un tort festiv, aniversarea de doi ani a unei gropi (gropițe?) în asfalt, după ce primăria nu a remediat situația. La cum stau lucrurile în România, cred c-am ține-o într-o sărbătoare continuă dacă le-am urma exemplul. (C. Ș.)

● Mi s-a umflat pieptul de mîndrie cînd am aflat (cam tîrziu, ce-i drept) că avem și noi dinozaurii noștri, pe lîngă faliții de care știam. E vorba despre un humerus fosil aparținînd unui animal preistoric din ordinul pterozaurilor, subordinul pterodactili, descoperit în bazinul Hațegului, în apropierea satului Vălioara din comuna Răchitova, județul Hunedoara. În anul 2002, trei paleontologi (Éric Buffetaut, Dan Grigorescu și Zoltan Csiki) au studiat rămășițele pămîntești ale animalului și au ajuns la concluzia că i s-ar potrivi numele Ha­tzegopteryx thambema. Să fie primit! (D. S.)

● Domnul Liviu Dragnea ne-a explicat, săptămîna trecută, cu cifre şi grafice, cum or să crească salariile angajaţilor la stat. Pînă în 2022 se dublează, se triplează, pe alocuri se cvadruplează. Nu numai că încep să văd cîinii cu covrigi în coadă, văd chiar şi sarea, macul, susanul de pe covrigii calzi. (M. M.)

● Doamna Gabriela Firea, întîlnindu-se cu elevi de clasa a VI-a la o şcoală din sectorul 6 al Capitalei, le spune copiilor, printre altele, că e cool să asculte muzică bună – motiv pentru care l-a adus cu ea pe CRBL. Ce cîntă acest domn CRBL în faţa copiilor? Cam aşa: „Unde i petre-petre-petrecerea / Sînt şi fete sexy, fete rele care vor na-na / Vai, dar ce-avem noi aicea, / E plin de căprioare, bine că mi-am luat alicea.“ Eu cred că doamna Firea vrea, de fapt, să introducă în curriculum ore de educaţie sexuală, da’ nu prea ştie cum să zică. (C. Ş.)

● Stimată doamnă primar general al Capitalei, Gabriela Firea, prerogativele funcției pe care temporar o dețineți și pe care, în același registru, ar trebui s-o onorați (ușor de zis, da’ greu de făcut, după cum se vede) impun cu obligativitate folosirea limbii române în discursurile publice. Cu atît mai mult cu cît publi­cul țin­tă (evident tot electorală) sînt copiii (întîmplător cei din sectorul 6 bucureștean, eșantion experimental pentru discursuri bombastice). Nerespectarea acestei reguli ar trebui sancționată automat cu demisia redactată în limba română. Dacă însă acest lucru nu vă e foarte la îndemînă, apelați la un traducător, poate reușiți astfel să vă exprimați corect în limba română. We need to keep as cool a head as possible, needn’t we? (R. M.)

● Hyperthymezie este numele bolii (ori superputerii) care se manifestă prin amintirea de către cineva a fiecărui detaliu din întreaga lui viaţă. Doar 25 de pămînteni o au. (M. C.)

● Într-un sat din apropiere de București, o fetiță de vreo zece ani, cățărată pe un gard, îi striga unei femei care trecea pe stradă, probabil o vecină: „A murit mama! A murit mama!“ Femeia n-a prea băgat-o în seamă, probabil că o cunoștea prea bine. Fetița a continuat, aproape rîzînd: „A murit mama! Păcăleală de 1 Aprilie!“ Unii sînt stupizi de mici. (A. M.)

INDIFERENT DE VÎRSTĂ
ȘI DE NUMĂRUL DE ZILE MARI
BINECUNOSCUTE,
DESĂVÎRȘIREA KITSCH-ULUI CASEI
NU POATE AJUNGE LA BIBLIOTECĂ 

● După două zile în Amsterdam, îţi dai seama de normalitatea mersului – exclusiv aproape – pe bicicletă. Indiferent de vîrstă şi de numărul de copii (am văzut chiar trei îngrămădiţi în coşul-anexă uriaş). (I. P.)

● Descinderea primarului general al Capitalei, Gabriela Firea, împreună cu Carmen Dan, ministrul Afacerilor Interne, într-o școală din București ca să-i sperie pe copii cu Balena Albastră a fost un spectacol de zile mari. Prost gust cît cuprinde, discursuri anacronice, tîmpite. Ce s-or mai fi distrat copiii ăia ascultîndu i… Cu muzica și versurile lui CRBL de la sfîrșit n au prea știut doamnele ce să facă. Dar au dat amîndouă din cap, semn că situația e sub control și partidul veghează. (A. M. S.)

● Titluri, texte, concepte, maxime şi cugetări binecunoscute – de nerecunoscut (XVI): Così fan tutte, de Wolfgang Amadeus Mozart. În turcă: Kadînlar Böyle Yapar; în maghiară: Mind így csinálják; în poloneză: Tak czynia wszystkie. (M. P.)

● Primăria Capitalei s-a ținut de cuvînt: a atîrnat ghirlande festive de Paști. Beculețele de la Crăciun au fost intercalate cu iepuri, flori și ouă. Mai am o curiozitate: cînd se vor aprinde? Sper ca, pentru desăvîrșirea kitsch-ului, să le dea drumul exact după slujba de Înviere, cînd va spune popa: „Veniți de luați lumină.“ (S. G.)

● România în trei ştiri de săptămîna trecută: Lucian Duţă, preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, este acuzat de DNA că ar fi primit o şpagă de 8.600.000 de euro. Chipul Patriarhului Daniel a fost gravat pe clopotul Catedralei Mîntuirii Neamului, în valoare de aproape o jumătate de milion de euro. Agramatul Florin „Altă întrebare“ Iordache, autorul OUG 13, a fost votat vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. (M. C.)

● Bibliotecile publice din Statele Unite au bunul obicei de a păstra un fel de cutie la care are acces oricine de pe stradă pentru a returna cărțile împrumutate. Adesea, cititorul nu poate ajunge la bibliotecă în timpul orelor de program, așa că asemenea „drop boxes“, meșterite după modelul cutiilor poștale, sînt binevenite. Însă aceste cutii ascund, de multe ori, surprize pentru bibliotecari. Recent, biblioteca publică din orașul Phillipsburg, New Jersey a primit înapoi, prin „drop box“, o carte împrumutată acum 50 de ani. Mai precis, pe data de 5 ianuarie 1967. Cartea este un exemplar din Insula misterioasă de Jules Verne. „Cred că cititorului i-a plăcut foarte mult cartea“, a comentat, zîmbind, directorul bibliotecii. Cum regulile bibliotecii publice din Phillipsburg prevăd o taxă de 10 cenți pentru fiecare zi de întîrziere, cititorul întîrziat ar trebui să plătească aproximativ 1800 de dolari. Doar că nu se știe cine este acesta, pentru că, evident, fișele împrumuturilor din 1967 s-au pierdut de mult timp. Așadar, pentru a-l afla, biblioteca a decis să reducă penalizarea la doar 3 dolari și îl roagă pe cel care a restituit cartea să apară. Nu de alta, dar este posibil să fie la mijloc o poveste misterioasă. Sau doar interesantă… (S. V.)

Foto: Mircea Vasilescu