Teama balticilor

Imbi PAJU
Publicat în Dilema Veche nr. 684 din 30 martie - 5 aprilie 2017
Teama balticilor jpeg

Ştirile din ziua de azi sînt pline de speculații cu privire la cînd – sau dacă – președintele american Donald Trump și președintele rus Vladimir Putin vor împărți lumea în două. Noi, în Estonia și în alte țări baltice, ne temem să nu nimerim din nou în sfera de influență a Rusiei. Într-adevăr, pentru mulți cetățeni ai Țărilor Baltice, viziunile reprimate ale torturii, deportărilor și prigoanei – trăite de ei în istoria recentă – le invadează din nou conștiința.

În Țările Baltice cunoaștem bine sentimentul că țara noastră e parte a unui amplu joc mondial al banilor și manipulării. Nu am uitat de Pactul Ribbentrop-Molotov și de alte înțelegeri secrete prin care Iosif Stalin și Adolf Hitler au frînt, în 1939, destinul țărilor noastre aproape peste noapte. Cum am fi putut uita? Cu numai un an mai tîrziu, poliția secretă a Uniunii Sovietice a început să ne aresteze și ne ucidă părinții și bunicii.

Și mai avem o amintire sumbră din acele vremuri: colaborarea și acceptarea. La fel ca oricare persoană care a trăit sub o ocupație, sub regimuri violente și războaie brutale, știm că încrederea, clădită în atîta timp, poate fi lepădată într-o clipă. Este atît de ușor să corupi o persoană imorală determinînd-o să trădeze.

Acest lucru este astăzi mai adevărat ca niciodată. În Finlanda, în Estonia și în restul Europei observăm o tendință profund îngrijorătoare de compromitere a valorilor și principiilor tradiționale, prin manipulare politică și prin bani. O atitudine de acceptare față de regimul totalitar din Rusia poate fi, se pare, cumpărată.

Cum ne putem opune acestor forțe? Sigmund Freud, părintele psihanalizei, credea că, îmbunătățind lumea interioară a oamenilor, am putea îmbunătăți lumea exterioară în care conviețuim cu toții. El a susținut că ansamblul cunoștințelor care formează o conștiință socială – pe scurt, cultura – ar putea fi salvarea noastră.

Înainte de revoluția din 1917, chiar și Rusia nutrea speranțe în această privință. Toate lucrările lui Freud au fost traduse în rusă. Mulți dintre artiștii, învățații și medicii de frunte ai țării, care au studiat în capitalele Europei, au jucat rolul de mediatori culturali. Oameni ca Mihail Bulgakov, Marina Țvetaeva, Alexandr Blok, Nikolai Berdiaev, Wassily Kandinsky se aflau cu toții sub vraja binefăcătoare a lui Freud.

Apoi a venit revoluția. Psihanalista rusă Tatiana Rosenthal a crezut că poate împăca marxismul cu psihanaliza. Dar sovieticii au început curînd să terorizeze, să persecute și să ucidă oamenii pe care ea îi respecta, au distrus cărțile lui Freud și milioane de alte cărți. După puțină vreme, ei au pervertit psihiatria pentru a o folosi în interes propriu, aplicînd-o pentru a „vindeca“ disidenți politici. În 1921, la vîrsta de 36 de ani, Rosenthal s-a sinucis.

Cu o generație mai tîrziu, Estonia a trăit aceeași teroare. Odată începută ocupația din 1940, forțele sovietice au început să îi „dezbare“ pe estonieni de mentalitatea și de memoria lor europeană, distrugînd aproximativ 26 de milioane de cărți. În timpul marilor deportări din 1949, cînd 22.000 de persoane au fost trimise în Siberia, au fost incendiate și ultimele biblioteci personale.

Desigur, colaboratori au existat dintotdeauna. În 1941, Max Laosson, autor și editor al unei reviste estoniene de psihanaliză, s-a înrolat în batalioanele sovietice de distrugere. În vreme ce viețile și carierele foștilor săi prieteni erau nimicite, el promova, devenind în cele din urmă un funcționar comunist de rang înalt. Pentru Laosson, conformarea era o strategie de supraviețuire; a contribuit la anihilarea culturii și a încrederii, dar a funcționat.

Cît despre Freud, el a fost mînat în exil de regimul lui Hitler. În 1939, în timp ce trăia la Londra, a observat că teoria sa conform căreia oamenii au un instinct distructiv fundamental s-a adeverit. El și-a păstrat totuși speranța că, în vreme ce cultura nu-i poate vindeca pe oameni de aceste instincte, ne poate totuşi ajuta să le limităm, măcar în lumea exterioară, în care conviețuim cu toții.

Freud a murit înainte ca naziștii să înceapă să ardă oameni în lagărele de exterminare; avea oare dreptate cînd spunea că sîntem capabili să suprimăm instinctul omenesc de distrugere?

Cărțile nu pot preveni războiul – scria odată autorul și producătorul de film finlandez Jörn Donner. Îmi amintesc cît de profund m-a șocat această propoziție, cînd am citit-o prima oară. Estonia și-a recîștigat independența, iar eu căutam un răspuns legat de mama mea, care a fost ridicată, cînd era doar o fată, și trimisă în Gulag. Acest răspuns va lua – în parte, cel puţin – forma unei cărți.

Cultura în accepţiunea lui Freud – credeam la acea vreme, și încă o cred – poate salva umanitatea prin aceea că nu permite ca istoria să se repete. Mulți au îndurat în tăcere rețelele și relatările din perioada sovietică. De aceea, am făcut filme și am scris cărți care expun acele pattern-uri de gîndire și de comportament care fac posibilă îndeplinirea ordinelor cumplite de a-ți ucide și trăda seamănul.

Unii spun acum că rețelele și relatările distructive revin la viață. Or, atunci cînd forțe redutabile – precum ideologia, banii, invidia sau vina – sînt activate, vor apărea întotdeauna oameni dispuși să trădeze sau să-i cenzureze pe alții. Banalitatea răului despre care scria Hannah Arendt este cît se poate de actuală.

Culturile mor, spunea Julia Kristeva, dar pot şi să ucidă. Nu mai sînt sigură nici măcar că libertatea de exprimare este încă de la sine înţeleasă. Dar sper în continuare, asemenea lui Freud, că putem învăţa – cu ajutorul nu numai al culturii, dar şi al unei societăţi civile dornice să o apere – să ne stăpînim instinctele cele mai rudimentare şi să evităm o altă diviziune dezastruoasă a lumii. 

Imbi Paju este producătoare de film şi autoare a volumului Memories Denied. 

© Project Syndicate, 2017
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEȘU

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.