Cu ochii-n 3,14
POATE N-AR FI RĂU SĂ LI SE SPUNĂ
ȘI OFICIALILOR RESPONSABILI
CU „FRUNTEA SUS!“ CĂ UNII DINTRE EI (PENTRU CARE
NU EXISTĂ VIAȚĂ MAI DEPARTE)
AJUNG ÎN SPAȚIUL UNEI NOPȚI
● Lumea ia foc cînd se duce cîte un oficial român și vorbește prost într-o limbă străină. Eu pur și simplu nu înțeleg cum pot să aibă o relație atît de accidentată cu limba română. Nu mai am nici un fel de îngăduință pentru cei care n-o vorbesc ca lumea. De încredere nici nu poate fi vorba. Poate n-ar fi rău să li se spună și copiilor că dacă vrei să te ia cineva în serios, indiferent ce vei face în viață, ar trebui să scrii și să te exprimi corect. (A. M. S.)
● De la o vreme, copacii nu se mai curăță, nu le mai tăiem adică crengile, nu-i mai stropim cu var, ci, mai nou, se toaletează (reflexiv cu sens pasiv). Dar nu oricum, ci pe sărite… șirul din dreapta, da, cel din stînga, ba (nu, nu e vorba de orientarea lor politică, ci mai curînd de atracția pecuniară a edililor). De ce un atare regim discriminatoriu la două șiruri de copaci de aceeași esență și vîrstă, de pe aceeași alee (se cuvine să precizăm, sector 6)? Fără explicații. Unii or fi toaletabili, și alții nu… Singura explicație, totuși, la îndemînă ar fi că cei deja ferchezuiți adăpostesc peticele închiriate spre parcare mașini persoane fizice, deci mai pică un gologan în buzunarul oficialilor responsabili cu toaleta. Așa că fiți fără grijă, dragi electori, că de uscături avem noi… (R. M.)
● Sînt prin oraş cîteva panouri publicitare „uşor“ înspăimîntătoare: reclama la Hornbach cu bărbatul bărbos, cu pămînt pe faţă, semiîngropat, însoţit de sloganul „Hei, fruntea sus! Continuă treaba!“. Completat cu succes de cel cu „Mergi în vacanţă pînă nu vine ea la tine!“. Par să fie printre pionierele trend-ului horror neaoş în advertising. (I. P.)
● E criză. „România nu are capacitatea de a produce în maternităţi necesarul de porci“, a spus ministrul Agriculturii, Petre Daea. După mintea mea, problema e alta: unii dintre ei pur și simplu nu mai ajung în galantare. (C. Ș.)
● România este pe primul loc în UE la mortalitatea infantilă, cauza fiind nou-născuţii prematuri pentru care nu există suficiente incubatoare în maternităţi. Un incubator costă cam 8000 de euro. Catedrala Mîntuirii Neamului, cam 200.000.000 de euro. (M. C.)
● La mitingul „pro-viață“ desfășurat în mai multe orașe din țară, mitropolitul Clujului a declarat că „țara nu s-ar prăbuşi dacă toate tinerele familii din România ar avea măcar trei copii: unul pentru tata, unul pentru mama şi unul pentru ţară şi Biserică“. Acum, de ce să nu aibă patru, să fie unul pentru țară și unul pentru Biserică. Dacă tot nu dăm de la noi… (S. G.)
● Se aşază în dreapta mea. Încerc să nu fac contact vizual – ştiu că dacă fac asta, sînt pierdută. Scoate un teanc de hîrtii din geantă şi mi le bagă în faţă: „Mă scuzaţi, domnişoară, puteţi să-mi citiţi şi mie aici dacă asta e asigurarea de sănătate?“ Îi zîmbesc – pîn aici mi-a fost. Începe să turuie mai departe: „Sînt pentru frate-meu, îl trimit la analize, mă aşteaptă în maşină acuma, că e tare fricos. E mai mare ca mine, da’ mereu a fost aşa, ce naiba o fi aşa fricos nu ştiu.“ Bătrîna din stînga mea se bagă în vorbă: „Eee, aşa-s toţi bărbaţii, parcă nu-i ştiţi.“ Din dreapta, doamna o aprobă zgomotos şi începe să-mi povestească istoricul fratelui… (C. Ș.)
● Discursul lui Gabriel Liiceanu din Parlamentul European l-a deranjat teribil pe Mircia Gutău, primarul din Rm. Vîlcea, care a declarat: „Nu ştiu cum ajung toţi ăştia pe acolo. Se duc şi fac România de rîs. Drept urmare, am decis să-i retrag domnului Liiceanu dreptul de a mai ocupa spaţiul (Librăriei «Virgil Ierunca» – n.m.) cu titlu gratuit şi vom acţiona conform legii.“ Între timp s-a aflat că librăria plăteşte chirie, şi încă una mai mare decît pentru spaţiul de alături, închiriat de un deputat local cu 78 de lei pe lună; aşa că primarul a dat-o la întors. Pentru cei care nu ştiu, acest Mircia Gutău, în calitatea sa de primar PSD-ist, a fost condamnat definitiv, în 2010, pentru fapte de corupţie, pentru ca în 2014 să fie condamnat, din nou, la doi ani şi şase luni de închisoare cu executare. Magistraţii însă au decis contopirea pedepselor şi, pînă la urmă, individul a rămas în libertate, fiind înscăunat din nou ca primar, dar din partea PNL. Dacă tăcea, traseistul Gutău doar condamnat penal rămînea! (M. C.)
● Titluri, texte, concepte, maxime şi cugetări binecunoscute – de nerecunoscut (XV): A Midsummer Night’s Dream (Visul unei nopți de vară), de William Shakespeare. În turcă: Bir Yaz Gecesi Rüyasî; în maghiară: Szentivánéji álom; în bulgară: Săn v liatna noșt. (M. P.)
PE LÎNGĂ POSIBILITATEA
SĂ VĂ ÎNSENINAȚI VREMEA
A MAI APĂRUT ȘI O APLATIZARE
● Pe lîngă binecunoscuta noastră Dilema veche, pe piață a mai apărut o dilemă. Nu, nu e o revistă, ci o carte al cărei titlu te oprește puțin în loc: Dilema omnivorului. O dilemă care și ea e foarte veche, legată de sursele mîncării noastre cea de toate zilele. Interesant e că autorul, pe nume Michael Pollan, e profesor de jurnalism la Universitatea Berkeley. Te gîndești că și jurnalismul începe să se transforme în ceva tot mai comestibil (sau mai otrăvitor?). (A. M.)
● Noua limbă de lemn e, de fapt, veche. Iată două mostre luate la întîmplare dintr-un discurs al actualului ministru al Agriculturii, Petre Daea: „Să preiei cu dibăcie conexiunea factorială, dar, mai cu seamă, să detaşezi cu puterea de percepţie direcţiile de acţiune…“ Şi: „Puterea de percepţie nu-ţi dădea posibilitatea să prinzi cu toată dibăcia conturul realizării, dar, mai cu seamă, nu îţi puteai aşeza mintea pe hîrtia de scris pentru a putea proiecta viitorul agriculturii.“ Dacă agricultura ar durea, atunci numele acestei usturătoare şi iremediabile migrene ar fi daea. (M. M.)
● Ca să vă înseninați puțin ziua: Burned your Tweet e un roboțel simpatic care printează și arde imediat tweet-urile lui Donald Trump. (C. Ș.)
● La fix nouă luni după ce Naţionala de fotbal a Islandei a învins Anglia la Campionatul European, maternităţile islandeze au raportat un număr record de naşteri. În loc să susţină interzicerea avortului, BOR mai bine ar sponsoriza Naţionala noastră de fotbal, care n-a mai repurtat o mare victorie de pe vremea cînd Iisus era tîmplar. (M. C.)
● Acum o vreme, trenurile de metrou din București aveau nume de flori. După un timp, cei de la Metrorex au schimbat macazul și le-au pus nume de județe. Mi se pare un regres onomastic și o aplatizare a farmecului călătoriei pe sub pămînt: era mai plăcut să călătorești cu „Garofița“ decît cu „Ialomița“. (D. S.)
Foto: S. Georgescu