Aniversări

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Aniversări jpeg

Am fost, dintotdeauna, o fană a ani­versărilor de toate felurile. Dacă ar fi să cred că mă pricep la ceva, aș putea spune că la ținerea a­ni­versărilor. Poate și pentru că, mică ­fiind, mama mi a încredințat mie această pre­țioasă și – s-a dovedit ulterior – infinită activitate. Eu eram cea care le scria tututor cărți poștale (evident, așa era pe vremea aceea) sau scrisori de felicitare ori de mulțumire. Mai tîrziu, cea care dădea tot soiul de telefoane. Cea care invita la mine oameni de zilele tuturor, de Crăciun etc. Și, mai tîrziu, cea care făcea parastasele (devenite, cu timpul, tot mai numeroase). Probabil că toată povestea asta mi s-a și potrivit: e plăcut să devii un fel de calendar viu al evenimentelor. Monotonia cotidiană parcă nu se mai vede, e ascunsă în spatele unei existențe aparent veșnic sărbătorești, strălucitoare, plină de glamour, baloane, confetti și șampanie. Griul se deghizează, așa, într-un alb-galben spre auriu.

Aniversările noastre, pentru fanaticii sărbătoririlor de toate felurile, începeau, de obicei, în seara de dinainte. La 12 noaptea, deschideam sticla de șampanie și ne dădeam cadourile intime, primele, cele din familie. Anul ăsta, însă, am adormit și a trecut 12 noaptea. A doua zi de dimineață, ziua în sine, a venit grăbită și, cumva, nesemnificativă. Membrii familiei au plecat la cumpărături, pe care, nu-i așa, obligativitatea aniversării le cereau. Ritualul își impunea și partea pragmatică, rece, calculată. Calculele și rațiunea de care trebuie să ținem cont – oamenii maturi, adulții responsabili pe care sîntem nevoiți să-i întrupăm, cei mai mulți dintre noi, după o anumită vîrstă.

Am rămas singură acasă cu teancurile de cărți răzvrătite și sticla de șampanie nedeschisă (încă). Răzvrătite pentru că tind să ocupe tot mai mult din spațiul vital, de supraviețuire. În încăperea care, în termeni civilizați, corecți și aspiraționali, s-ar putea numi living sau sufragerie. Spațiul separat din acest așa-zis living pe care-l ocupă biroul și cărțile din jurul lui devine tot mai cuprinzător, dintr-o pătrime a devenit o treime și tînjește spre o jumătate. Restul încăperii începe să devină un simulacru de cameră de primire: trei canapele îngrămădite dau senzația că vor să găzduiască mulți oameni. De fapt, sînt neprimitoare și mesajul cît de cît real pe care-l insinuează e că nu prea vor să găzduiască pe nimeni.

Teancurile de cărți nu sînt un semn al nivelului intelectual ridicat al locuitorilor apartamentului. Ci, mai curînd, al numărului tot mai mare al aspirațiilor și, proporțional, al frustrărilor lor în relație cu acestea: acumulări nerealiste, fără acoperie reală, wishful thinking… Pe fondul cărora, rămasă singură acasă, am deschis sticla de șampanie, evident roz (dar seacă) și care s-a dovedit una a Pandorei. Mi-am amintit, așa, de alte aniversări deloc idilice, sau parțial idilice, pe linia, mai curînd, a nunții din Melancholia lui Lars von Trier.

La bunicul meu, în ultimii lui ani (și a trăit vreo 90 și ceva), nu ratam nici acolo vreo aniversare. Ne adunam în jurul lui cei cîțiva membri ai familiei deloc numeroase. Bunica mea nu mai era de mult. Pe lîngă mine, copilul meu și tatăl lui, mai existau mama mea și unchiul meu, ambii divorțați. Și o vecină care-l ajuta pe vremea aceea. Țin minte și acum una dintre ultimele aniversări, care a debutat pașnic. Am venit cu toții, în casa fără uși a bunicului meu, cu multe paturi acoperite de multe carpete și cuverturi, în care personajul principal era un radio mic ce prindea BBC-ul. Fiecare și-a adus cadoul, în general nefolositor, pentru că bunicul meu, practic, nu mai avea nevoie de nimic, nu mai ieșea și nu ar mai fi ieșit vreodată din vechii lui pantaloni peticiți, antica bască găurită, maioul cu buzunar și cămașa în carouri.

Totul a mers bine, conversația părea ușoară, digerabilă, pînă la tort. Nu mai știu ce a declanșat începutul dezastrului, tortul în sine trebuie să fi fost: așa diplomat cum era, s-a dovedit, totuși, imperfect. Cert e că la tort s-au spus lucruri esențiale, din cele negative, gen August Osage County. Lucruri pe care oameni care totuși se iubesc și le aruncă în față cînd beau cîte ceva sau cînd pur și simplu se adună și se relaxează. La ocazii festive, pînă la urmă, te eliberezi de frustrări.

Lucrurile s-au spus, totul s-a terminat cu bine. Bunicul meu s-a înroșit la față, și-a dat cu pumnii în cap (așa cum făcea de cîte ori se enerva, în ultimul timp), dar nu a făcut un accident vascular. Tortul s a mîncat. Ceilalți au tăcut.

Și a mai trecut o aniversare, veselă ca un balon care se fîsîie deasupra tortului, eventual nimerit de dopul sticlei de șampanie. Important e, însă, că protagoniștii dezastrului de mai sus, după acesta și în general, au tot continuat să facă eforturi să fie bine. Și mai continuă pînă-n ziua de zi (cîți mai sînt în viață). Iar eu, după ce am băut singură mai toată sticla de șampanie, mă încăpățînez să țin, în continuare, cîte aniversări pot.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.