Viaţa e frumoasă, cu mici excepţii

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
Viaţa e frumoasă, cu mici excepţii jpeg

Continui (și închei) dialogul despre Est și Vest, „aici“ și „acolo“, cu scriitorul german de origine română Jan Cornelius, pe care l-am început săptămîna trecută. Jan a solicitat un „drept la replică“ și este unul dintre oamenii cu cel mai mult umor pe care îi cunosc. Vă recomand cartea lui Eu, Dracula și John Lennon care a apărut anul trecut la Editura Humanitas, tot despre diferențele dintre Est și Vest; la unele pagini în care, de pildă, „emigrantul“ român în Germania fura cu consecvență băuturi alcoolice din supermarket (de fiecare dată era beat și de fiecare dată era prins de Poliție) am rîs cu lacrimi. 

***

Dragă Adina, la sfîrșitul textului tău spui: „Așadar, dragă Jan, nu mă simt bine unde sînt acum, contrastele nu mă ajută, nu-mi dau energie și entuziasm, ba dimpotrivă, simt în continuare că a trăi în România e, de fapt, o moarte lentă…“

Hai să devin puțintel filozofic, timp de-o frază: Mi-e teamă că, din momentul în care ne naștem, murim cam cu toții de o moarte lentă, oriunde ne-am afla, în Est sau în Vest. Ba chiar ne naștem cu toții cu un picior în leagăn și cu unul în groapă, cum spunea Beckett cătrănit, tot așteptîndu-l degeaba pe Godot. Și trăind între Est și Vest, între Germania și România, mă deplasez mereu încolo și încoace pentru că am senzația că singurul mijloc eficace de-a uita mizeria condiției umane e, probabil, mobilitatea. Mobilitatea, agitația, schimbarea permanentă, mișcarea rapidă de colo-colo, doar ea ne ține voioși și tineri. Cu condiția să nu fim mai rapizi decît îngerul nostru păzitor, de pildă cînd conducem mașina. A vorbi însă despre eternul sfîrșit este probabil un început prost de articol, dar aici la Düsseldorf, unde locuiesc, plouă acum de vreo zece ore, nu ca la București, unde în general vremea e mult mai faină. La recenta mea vizită în capitala României, de ziua lui Mărțișor, era la București un soare de-ți lua fața. În Cișmigiu, armate de bătrîni se răsfățau în grupuri imense la soare și perechi de tineri se îmbrățișau de-și rupeau gecile printre statui. Aici, dacă aș ieși acum pe terasa apartamentului meu de la etajul trei în ploaia asta teutonică, care în România se poate numi, într-o frumoasă tradiție mioritică, „ploaie ciobănească“, atunci aș face-o cel mult ca să mă arunc în cap.

Da, știu, ich klage auf hohem Niveau, cum se zice în cazuri din astea în germană, bocesc la nivel înalt, căci astea sînt flecuștețe, mofturi, vremea de-afară nu e motiv de îngrijorare, căci norii se duc și vin și vremea mereu se schimbă. Hai deci să trecem la teme cu adevărat importante. Un motiv real de îngrijorare aici, în Germania, ar fi, de pildă, dementul de Erdogan, care își conduce țara cu mînă sigură într-o dictatură, arestează jurnaliști nevinovați și pe toți cei care au păreri diferite de ale lui, înjurîndu-i sictirit și simultan pe nemți și făcîndu-i naziști doar pentru că îndrăznesc să-l critice. L-am întrebat zilele astea pe Erdal, frizerul meu turc, un vechi și bun amic, ce părere are el despre asta. Tja, mi-a răspuns el (pronunțați tia, precum mea). Ceea ce s-ar putea traduce în română prin „mda“. Tja, mi-a spus Erdal deci, e unul din puținele cuvinte germane pe care el le stăpînește impecabil și – chapeau! – se descurcă de minune cu această vocabulă, cam în orice situație. Căci acest tja e în germană un cuvînt cu un potențial semantic imens, poți spune tja cînd te încalți și ți se rupe șiretul de la pantofi, cînd ți se defechează un porumbel pe pălărie, dar și atunci cînd, de exemplu, auzi că tocmai s-a pornit brusc un război nuclear între Trump și Putin. Alți doi nebuni buni de legat. Ar trebui să-mi fie frică de ei? Keine Panik auf der Titanic! – vorba neamțului. Nici un motiv de panică pe Titanic.

Trecînd ieri prin Heinrich-Heine-Platz, mi-am amintit de știrea din mass-media de luna trecută, cum că un terorist arab planificase să se arunce taman acolo în aer, cu cît mai mulți oameni în jurul lui. A fost, din fericire, deconspirat la timp și arestat. Coborînd din tramvai, m-am uitat scurt și discret în jur, oamenii erau calmi și nu vedeam pe nimeni sub a cărui geacă să se contureze vreo centură suspect de voluminoasă. E întotdeauna plin de lume prin Heinrich-Heine-Platz, mulți schimbă acolo tramvaiul, alții se duc să se plimbe prin Altstadt, orașul vechi. Deci am rămas și eu, ca toți ceilalți, absolut cool, cum se spune pe aici. Ar fi trebuit să-mi fie frică? Nu simțeam nimic în acest sens. Am citit cîndva o statistică: cele mai multe accidente grave se întîmplă la munca din casă, cînd mai pică omul de pe scară la înșurubatul becului sau îi cade fierul de călcat pe picior.

Da, aici la noi, în Germania, totul e ordonat, planificat, îngrijit, sigur. Alaltăieri, de pildă, am fumat o țigară în fața ușii de la bloc și, gîndindu-mă la nemurirea sufletului și nu la scrumiera fixată de zidul de lîngă mine, am aruncat mucul pe jos. Ime­diat s-a găsit cineva care să-l ridice și ieri dimineață, cînd m-am dus să-mi iau bruma de poștă care nu sosește prin e-mail, am regăsit acest muc în cutia poștală. După ora la care vine aici tramvaiul sau trenul pot să-mi pun ceasul. Însă dacă aș afirma asta cu voce tare în fața unui grup mai mărișor de oameni, aș fi probabil vehement contrazis, pentru că uneori mai apar și excepții. De pildă, din cînd în cînd trenul întîrzie să sosească pentru că cineva tocmai s-a aruncat, undeva pe traseul respectiv, pe șine. Această știre se răspîndește întotdeauna cu viteza fulgerului, producînd inevitabil consternație și compasiune, dar și comentarii critice: „S-a săturat de viață? Mă rog! Dar de ce trebuia să facă un spectacol public din asta? Unii au efectiv impresia că sînt singuri pe lume.“

Da, există mult mai mult angajament social, mai multă solidaritate umană și tendința de-a ajuta aici în Vest decît în Est. Das Leben ist schön, la vie est belle, viața e liniștită pînă la monotonie și foarte frumoasă, cu mici excepții.

***

Dragă Jan, și aici plouă de cîteva zile, sînt deja nostalgică după acel 1 martie pe care l-ai pomenit și în care aș fi dat orice să beau prima bere la terasă, dar n am putut pentru că eram răcită. Plouă de-ți vine să-ți iei cîmpii. Dar să lăsăm politețurile despre vreme… La noi nu-l înjură nimeni pe Erdogan, deși e în coasta noastră, ca să zic așa, sîntem mult prea preocupați de amenințările și problemele noastre interne, ca în orice mică „provincie“ a Europei. Și aproape în fiecare zi avem parte de cîte o mică surpriză. Cum ar fi noile luminițe de Paști pe care ni le promite primărița Gabriela Firea… sînt diferite față de cele de Crăciun, te asigur, tematica fiind una cu ouă și iepurași. Cu bani „de la buget“. Într-o capitală aflată pe primele locuri printre cele mai sufocate (de trafic) orașe din lume. Da, nu ne e frică că vor fi atentate cu bombe în piețele publice, sîntem cool, vorba ta, nu există miză aici pentru așa ceva (deocamdată) și oricum președintele Iliescu ne-a promis în anii ’90 că va fi liniște, însă ne e teamă de faptul că ne întoarcem treptat în aceiași siniștri ani ’90. În care orice era posibil, dincolo de orice lege, ca-n junglă. Cît despre solidaritatea umană, mi-am cam luat adio. Nu cred că ai văzut „bătălia“ pentru hîrtie igienică de la reduceri, la un supermaket din Brăila, în care oamenii au dat iama în depozite, pentru că angajații nu mai făceau față. Mă bucur însă că tu și mulți ca tine, oameni cu simțul umorului, puteți privi România relaxat, și eu cînd ajung la voi, privesc România la fel, chiar dacă pentru doar cîteva zile. Mă ajută asta. Da, viața e frumoasă, cu mici excepții, cum zici tu, iar una dintre ele, pentru mine, în momentul de față, se numește România. O să zici că puteam să mă nasc în Somalia… dar nu, sînt cetățean european și am drepturi (aici ar trebui să fie un emoticon cu zîmbet). În plus, mai este limba asta fabuloasă (pentru noi) în care ne putem exprima amîndoi și ne putem înțelege.

Foto: adevarul.ro

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.