Omul care a trăit în socialism (II)

Peter RAŢIU
Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Omul care a trăit în socialism (II) jpeg

Numele lui Cezar Mititelu reapare în mai toate instanțele în care se discută viața sau opera bizarului scriitor Alexandru Monciu-Sudinski, care a făcut greva foamei în semn de protest împotriva arestării prietenului său. Acest episod a fost relatat pentru întîia oară de Virgil Ierunca în Semnul mirării (1995), unde găsim și un scurt portret făcut de Monciu-Sudinski prietenului său, care a fost citit la postul de radio Europa Liberă în 1978. Își mai face apariția ca personaj episodic în memoriile pictorului Dorel Zaica, consemnate de Irina Nicolau, și în eseul memorialistic din 2012 al lui Nicolae Iuga, iar cel mai recent într-un articol din România literară, în care Bogdan Rusu caută să-l extragă din ficțiunea lui Monciu-Sudinski. Tentativa domnului Rusu este justificată, fiind­că Cezar Mititelu (1945-1999) a trăit cu adevărat și nu merită dat uitării, cu toate că, pînă acum, cel mai dedicat, deși nu foarte înzestrat cronicar al vieții și activității sale, rămîne defunctul Departament al Securității Statului, care i-a închinat un dosar de urmărire informativă (DUI) de 737 de pagini, cu ilustrații fotografice, sub numele conspirativ „Parazitul“.

Anul 1973 este un fel de „marți“ în istoria României socialiste – așa zi­sul dezgheț trecuse, penuria de performanță nu începuse încă. Timp de șapte ani, Cezar Mititelu avusese un statut inteligibil de student, fie el recalcitrant și chiulangiu. 50 de lei pe lună îi asiguraseră un acoperiș, un pat, acces la apă caldă; o ciorbă se putea obține de la cantină, iar restul putea să pară ochiului neatent boemie studențească. Îmi imaginez cu cîtă circumspecție a profitat de ultimele săptămîni cu statut legal. Împlinise 28 de ani, era deja cărunt, avea dinții stricați și decolorați de la tutun, cîntărea sub 60 de kilograme. Și-a dat toate examenele, dar nu și lucrarea de diplomă. După regula vremilor, a fost repartizat ca profesor la Podu Turcului, județul Bacău, comună pesemne prevăzută cu liceu, minus un profesor de filozofie. Nu și-a luat în primire postul. După o conștiincioasă pregătire de şapte ani, Cezar Mititelu a desfăcut centura de siguranță și și-a dat drumul pe toboganul pe care va călători în următorii 26 de ani – a doua jumătate a vieții. A devenit, după cum plănuise, vagabond și cerșetor profesionist.

Transcriu mai jos un fragment din DUI Parazitul, anexa unei adrese a Securității orașului Dorohoi către Securitatea municipiului București, datată 13.09.1979, consemnînd scrisoarea unui tînăr profesor către colegul său rămas în București. Motivul din care scrisoarea s-a rătăcit în dosarul Securității este neimportant. O folosesc aici să ilustrez ce fel de viață refuzase Cezar să trăiască:

„Cum însă și neîntîmplarea poate fi o întîmplare semnificativă, să-ți spun și eu ce se întîmplă pe aici. Dar să-ți descriu mai întîi cadrul acțiunii. Orașul nu ți-l mai descriu, ar putea să semene cu împrejurimile locuinței tale, avînd, deci, case, blocuri, parcuri și chiar un teatru, fără actori, din motive de economii bugetare. Școala arată, și ea, precum orice așezămînt asemănător construit în ultimii 15 ani, să zicem precum «Liceul 32». Ceva mai interesante sînt cadrele didactice. Este vorba, în general, de niște oameni nefericiți, care se vede că nu au avut condiții să învețe suficient în tinerețea lor, încercînd, totuși, să evite, pe cît posibil, o muncă fizică sau de birou. De aici și veșnica lor alergătură după «supliniri» care, ca urmare a politicii științifice și materialiste a partidului nostru și a Secretarului nostru general, devin din ce în ce mai dificil de găsit, mai ales într-un oraș așa de important precum Dorohoiul. De unde și sincera lor simpatie pentru absolvenții ce aleargă după negații (cazul unui coleg de al meu) și ura lor neîmpăcată față de cei ce nu intenționează să facă chestia asta (cazul meu).

Atmosfera în care se desfășoară inac­țiunea este tipic moldovenească. Ex.: directorul: «Crușea mamei lor, iar ou pus ăștia consfătuire, nu vă dușeți, măi, băieți, că nu-i de voi, distrați-vă cît sînteți tineri.»

Inacțiunea propriu-zisă are loc între orele 8 și 12 și se concretizează prin ocuparea unui scaun în cancelarie.“

Vom recapitula pe dată unele din aspectele serviciului socialist românesc cînd vom face cunoștință cu Constantin Nanu, primul din șirul celor care, pentru un timp, „s-au luat după Cezar“, dacă mi-e permisă această abreviere brutală. Aici mai trebuie să apăs pe aspectul mai insidios, dar general al instituției serviciului, acela de a asigura o ocupație în momente de dezorientare profundă. Din fericire, mulțumită necesității de fier a mersului la serviciu, acestea sînt de durată scurtă, dar cu atît mai înfricoșătoare; și, în afara acestor momente, mai toată lumea știe mai totdeauna și ne spune cu seninătate: nu poți trăi fără o ocupație — motiv pentru care unii îmbrățișează și filatelia sau traforajul. Serviciul, bun, rău, deseori îndeplinește și funcția unui hobby cu care „îți ocupi gîndul“ și te ferești de problemele cu adevărat înspăimîntătoare.

Hotărînd să nu-și ia un serviciu, Cezar nu doar încălca legile României so­cialiste (Decretul 153/1970 și, mai tîrziu, și Legea 25/1976), ci îi sfida pe concetățenii angajați în cîmpul muncii, nu mai puțin pe cei care se arătau înclinați să-l ajute cu cîte un leu, cu cîte o noapte de găzduire.

După cum la 19 ani părăsise UTM ul deoarece conștiința nu-l răbdase să rămînă, tot astfel, hotărîrea de a nu presta muncă salariată o luase, cu mult înainte de a absolvi facultatea, fiindcă nu vedea cum ar putea trăi cu conștiința curată și cu un serviciu necurat. A nu intra în cîmpul muncii era un act susținut de eroism circumspect, nu un gest spectaculos, precum greva foamei sau declarații date în localuri cu ecou, precum stația de radio Europa Liberă.

Din memoriile lui Nicolae Iuga și din DUI Parazitul, am tabulat numele a circa douăzeci de studenți care ascultaseră fascinați, la căminul „6 Martie“, între anii 1975 și 1977, seminarele gratuite ale lui Cezar, despre care am vorbit în episodul întîi. După ce au ascultat îndeajuns, și-au luat în primire repartițiile.

Nu știm cît ar fi trăit astfel, ca vagabond solitar, ținînd seminare private la căminul studențesc, știm însă că viața i s-a schimbat cînd, în 1977, l-a cunoscut pe Constantin Nanu, absolvent al secției de Sociologie de la Facultatea de Filozofie a Universității București.

Șeful de promoție Nanu a fost repartizat la Întreprinderea de Mașini Electrice București (IMEB) ca sociolog cu normă întreagă; i s-a alocat și un adăpost la care lumea se referea pe atunci ca „apartament“ sau chiar „casă“. În realitate, erau două încăperi anexe, într-un conac naționalizat, la capătul unui coridor întortocheat și fără ferestre. Camera de locuit, de circa 16 metri pătrați, dădea într-o a doua încăpere, de 1,5 x 3 metri, cu apă, canalizare și gaze, conținînd chiuvetă, veceu și o plită cu cuptor. Născut la Tălmaciu, judeţul Sibiu, absolventul împușcase trei iepuri dintr-odată: serviciu în Capitală, buletin de București și un acoperiș deasupra capului. Buletinul și serviciul de București erau legate cu o sforicică diabolică, iar provincialii ambițioși le obțineau prin varii tertipuri complicate și costisitoare. Lumea contracta căsătorii, plătea mite spre a cîștiga acces în fabuloasa Capitală. După standardele vremii, Nanu se afla la începutul unei cariere strălucite, succes veritabil, obținut prin efort propriu.

Să contemplăm postul la care a fost repartizat tînărul sociolog. În 1999, doctorandei unuia din cei mai eminenți sociologi americani, profesorul Peter L. Berger de la Universitatea Boston, i s-a oferit un post temporar la o agenție guvernamentală la Washington, DC. Respectatul profesor s-a simțit pe bună dreptate măgulit la aflarea știrii că, în sfîrșit, guvernul american socotește că sociologia s-ar putea dovedi bună la ceva. Pînă atunci fusese o disciplină strict academică, sociologii fiind întrebuințați ocazional în cîte un proiect local de ameliorare a criminalității, cu rezultate incerte. Nici din acel proiect federal nu s-a ales nimic, situația sociologiei în SUA rămînînd neschimbată. În România anului 1977, situația tînărului absolvent Nanu fusese diferită. Patru ani de studii sub îndrumarea unor savanți precum Traian Herseni și Mircea Flonta l-au calificat pentru un post la o întreprindere industrială din București, cu garanția statului de a continua cercetările și măsurătorile socio­logice și de a întocmi rapoarte periodice asupra rezultatelor acestora pentru următorii 33 de ani, cînd, la vîrsta de 62 de ani, în anul 2010, ar fi urmat să se pensioneze. Nu pot estima cu ce au fost deprivate industria și cultura românească prin deturnarea traiectoriei lui Constantin Nanu. M-aș mulțumi să-i cunosc fișa postului și ce a înfăptuit în scurta i carieră de sociolog care a luat sfîrșit la 1 iulie 1978. Nanu și-a dat demisia și, pentru următoarele 20 de luni, a muncit ca zilier la Depozitul de combustibil nr. 78 din Grozăvești. Și această etapă a carierei a fost scurtă. De astă dată, organele de Miliție fură de părere că încărcarea de cărbuni pe camioane nu este muncă, Nanu este un parazit social, ca urmare l-au arestat în ziua de 6 martie 1980, fiind apoi condamnat conform Decretului 153 din 24 martie 1970 ,,pentru stabilirea și sancționarea unor contravenții privind regulile de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică“. 

Dar să nu anticipăm. În anul 1977, Nanu avea, așadar, contract de muncă pe perioadă nedeterminată (cu alte cuvinte, pe veci) la IMEB, buletin de București și apartament cu chirie nominală de la ICRAL, la mai puțin de cinci minute de mers pe jos de Piața Mihail Kogălniceanu. Îi lipsea, însă, un orificiu în mijlocul dușumelei celei de-a doua încăperi care i servea pe post de veceu și bucătărie, ca să se spele la furtun în zilele fierbinți de vară. Spre norocul lui, la alte cinci minute în direcție opusă Pieței Kogălniceanu se afla căminul „6 Martie“, unde locuise în studenție, unde mai cunoștea lume, pe conforturile căruia putea conta. Trecea pe acolo deseori să facă duș. Cezar trecea și el deseori, să stea de vorbă cu studenții. Nanu nu păruse, la început, captivat de vorbăria lui Cezar și nu zăbovea în auditoriu. Scund, suplu, ursuz, își făcea abluțiunile și pleca. Cu timpul, se obișnui cu întîlnirile și se deschise la suflet. Într-o zi, îi spuse: ,,Mă gîndesc, Cezare, că, și de-ar fi să ajung ministru, tot n-ar fi nici o scofală.“ Cezar fu impresionat, iar Nanu începu să petreacă ceasuri mai lungi la umbra dușurilor de la cămin (atît informatorul „Lucian“, cît și memorialistul Iuga raportează că ședințele aveau loc și la baie). Curînd se văzu că spusese adevărul declarînd că nu prețuiește strălucitul său debut în cariera de sociolog român socialist. În toamna aceluiași an (septembrie 1977, ne spune DUI Parazitul), Consantin Nanu a încetat să mai fie membru al Partidului Comunist Român.

Excurs terminologic. Probez în fața oglinzii formule care ar putea să comunice fapta părăsirii unei organizații politice, dar nu găsesc una care să mă prindă bine. Îmi dau demisia de la un serviciu; fotbalist fiind, pot zice că „am plecat“ de la Steaua, dar este oare mulțumitor să spun că „am părăsit partidul creștin-democrat“? Exprimarea lui Iuga, cum că studenții „s-au autoexclus“ din UTC, pe lîngă că trimite (pe mine, cel puțin) la stîngăcia unui vorbitor de sorginte ungurească, dă de gol reminiscența inconștientă a credinței strămoșești după care din partidul forței conducătoare a societății nu se poate ieși. Poți să fii doar exclus, iar dacă o faci, totuși, voluntar, absurd au ba, te autoexcluzi.

Nu știm ca demisia solitară a lui Nanu din PCR să fi făcut furori la IMEB, unde acesta continuă să-și exercite misterioasa ocupație de sociolog pentru încă nouă luni. Știm, însă, că aceasta a constituit modelul pentru întreprinderile ulterioare a patru studenți (Dorin Necșuliu, Meluș Negrescu, Vladimir Teișanu, apoi și Viorel Horj), iar tuscinci schimbară radical viața lui Cezar. Să vedem cum s-au petrecut lucrurile. 

(Primul articol despre Cezar Mititelu a apărut în Dilema veche, nr. 666. Textele fac parte dintr-o carte în curs de apariție, semnată de Peter Rațiu.) 

Peter Rațiu este medic, specialist în a­na­tomie computerizată, fost profesor al Uni­ver­sității de Medicină de la Harvard. A publicat numeroase lucrări în periodice academice de specialitate, un atlas de neuroanatomie la Harvard University Press în 2006 și, ca traducător, culegerea de eseuri filozofice Despre gîndire la editura Paideia, în 2013.

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

image png
„Ne reproşăm locul unde suntem, merităm!”. Daniel Bîrligea, transparent despre discuția cu Hagi din vestiar
România a încheiat această campanie de Liga Națiunilor cu un nou eșec în duelul cu Bosnia.
gemenele kessler profimedia (2) jpg
Surorile Kessler au lăsat o scrisoare înainte să moară împreună. De ce au ales sinuciderea asistată
Ce scrie în scrisoarea lăsată de surorile Kessler înainte de moarte. Alice și Ellen au dezvăluit motivul pentru care au ales să plece la ceruri împreună
image png
Telefonul a sunat înainte să se simtă cutremurul. Explicația din spatele avertizării Google
Cutremurul cu magnitudinea de 5,7 produs miercuri, 18 noiembrie 2026, în zona seismică Vrancea a fost precedat, pentru unii utilizatori de telefoane Android, de notificări și alarme sonore puternice.
banner Adriana Trandafir
Adriana Trandafir, dezvăluiri emoționante despre familie și rolul de bunică: „Poate nu am fost cea mai bună soție sau noră”. Ce dorință are actrița în privința fiicei sale, Maria Speranța
La 70 de ani, Adriana Trandafir privește cu recunoștință spre tot ceea ce a construit, atât pe scenă, cât și în viața personală. Îndrăgita actriță a vorbit deschis despre sacrificiile pe care le-a făcut de-a lungul carierei.
Colaj de vedete și seism edit seismic png
„Doamne, maică!” Cum au reacționat vedetele după cutremurul care a zguduit România
Cutremurul care a zguduit România în noaptea de 18 noiembrie i-a trezit din somn și pe mulți dintre cei cunoscuți din showbiz. Seismul a fost resimțit inclusiv în București, iar vedetele nu au întârziat să povestească pe rețelele de socializare cum au trecut prin momentele respective
targuri de craciun jpg
Când se deschid târgurile de Crăciun din București. Programul pe 2026 pentru fiecare dintre ele
Când se deschid târgurile de Crăciun din București în 2026. Datele pe care trebuie să le știe toți cei care vor să intre în atmosfera sărbătorilor
Jared Kushner, Kirill Dmitriev și Steve Witkoff FOTO X @WeReporter jfif
SUA insistă ca regulile NATO și desfășurarea trupelor în Europa să fie discutate în cadrul negocierile de pace privind Ucraina
Emisarii americani încearcă să obțină un acord privind armamentul și dislocarea forțelor militare pe continent. Europenii se tem că negocierile ar putea duce la concesii în materie de securitate, în beneficiul Rusiei.
image png
Operațiune ca în filme în Peru: Un polițist în scaun cu rotile a dat spargerea cu barosul peste traficanții de droguri
Polițiștii din Peru au folosit o metodă neobișnuită pentru a-i lua prin surprindere pe suspecții de trafic de droguri dintr-o locuință din Lima.
donald trump xi jinping vladimir putin jpg
„Fără surprize, vă rugăm!” Europa așteaptă cu prudență negocierile dintre Trump, Xi și Putin
Diplomații occidentali se tem că summitul dintre liderii SUA, Chinei și Rusiei ar putea genera decizii imprevizibile privind Ucraina și Taiwan sau ar alimenta suspiciunile că marile puteri încearcă să-și delimiteze sferele de influență.