O mică judecată de apoi

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
O mică judecată de apoi jpeg

Eram în troleibuz. Îmi rămăsese pe haină o insignă #rezist, primită la demonstraţie. În faţa mea, o femeie în negru, cu chipul de o cuvioasă seninătate, mă aţintea din cînd în cînd sever. M-a întrebat în sfîrşit de ce eu, om cu părul alb, protestez, „rătăcind“ aşa cum fac cei tineri. Păi, protestez împotriva furtului legalizat în folosul oamenilor politici, a impertinenţei cu care ne tratează. Vai-vai, a zis ea, aşa a început în Ucraina, în Siria şi vedeţi ce s-a întîmplat acolo. Prăpăd. Vă manipulează multinaţionalele, puteri infiltrate din afară. Dacă sînteţi aşa de ştiutoare, zic eu, cine sînt exact aceste puteri? Forţele oculte, a izbucnit răspunsul. (Se impunea, pe lîngă prea banalele multinaţionale, ceva întunecat, misterios…) Femeia era foarte sigură pe ce ştia. Dovadă că mi-a pus şi un diagnostic: „Nu mergeţi pe calea lui Dumnezeu, mergeţi pe calea Satanei!“ Asta chiar că m-a scos din sărite. „Şedeţi deja în scaunul de judecată al Domnului? V-a lăsat puţin să-i ţineţi locul?“

Apoi mi-am spus că şi eu reacţionasem prost, fără umor, nepotrivit de tăios. Mă iritase tonul apocaliptic peste care dădusem în transportul în comun. Or, el nu făcea decît să exprime ascuţit o omenească teamă, vulnerabilitatea unei persoane, a unei categorii, asupra căreia demagogia cea mai crasă are uşor priză. O categorie care nu se recunoaşte în mersul occidental – ofertant, divers, dinamic, dar şi tot mai accidentat –, care se simte străină de el, lipsită de siguranţă, care are nevoie de protecţie. În fond, nu fusesem mai pricepută la dialog decît acuzatoarea mea.

***

Se spune că viaţa publică şi, în genere, concepţiile despre so­cie­tate nu mai pot fi caracte­ri­zate astăzi prin binomul dreapta-stînga. Altfel de partiţii au acum mai multă re­le­vanţă: liberalism-po­­pu­lism (cu co­re­la­ti­vul li­de­ru­lui „sal­­va­tor“), euro­pe­nism-na­ţio­na­­lism, glo­­ba­li­­za­re-i­zo­la­ţio­nism. Prost e fap­tul că aceste partiţii sînt calitativ a­si­me­trice. Că al doilea termen, acum pe val, exploatează îngrijorarea, frica celor izbiţi de excesele care pot apărea într-un regim liberal deschis (nu doar cădere economică, ci şi mul­ti­cul­tu­ra­lism u­ni­for­mi­zant, egalitarism de gen, imigraţie masivă, tensiuni interreligioase). Liderii populismului amplifică demagogic aceste spaime, iritări, resentimente. Absolutizează ceea ce e moment de criză, fenomen de gestionat, situaţie de echilibrat în regimul liberal. Proclamă că în aceste tensiuni stă însăşi substanţa lui. Descriu regimul liberal deschis în termeni catastrofici, ca aducător de pericole fatale. Promit, în schimb, un paradis „la îndemînă“. Irealist ca bugetul PSD. Ameninţător pentru statul de drept precum legiferarea parlamentară a corupţiei. Cu butaforia „adevărurilor alternative“ intoxică situaţia reală, combat atitudinile de echilibru, de centru, de realism politic şi mental.

Nu jelea Trump America moştenită de la predecesorul său? Nu-i promitea el o nouă „măreţie“? Repede, doar prin prezidenţiala lui prezenţă. Tot mai mult, sunetul discursului pare să bată gîndirea aplicată pe concret, raţionalitatea politică, raţionalitatea pur şi simplu. Important e ca tonul să fie cît mai hard. Sigur că liberalismul, UE, globalizarea nu sînt fenomene roze. Sigur că ele cuprind tensiuni, că au defecte de substanţă şi de funcţionare, că uneori cunosc excese… Dar, în crizele lor, sînt reale. Şi, se poate spera, amendabile. Pot fi, în orice caz, dezbătute, criticate, avertizate de mutaţiile/excesele/pericolele pe care le cuprind. Printre partizanii europenităţii se află criticii ei cei mai atenţi.

În schimb, ideologii populismului izolaţionist au un vocabular pseudoreligios. Şi, din păcate, obţin o credinţă de acelaşi tip. Adepţii lor „primesc adevărul“ de la mijloacele lor de propagandă. Par imuni la argumente, îndoială, reflecţie. Vor mai degrabă să audă povestea unei lumi unde ei să aibă linişte şi unde „vinovaţii“ să fie pedepsiţi.

Nu pretind cîtuşi de puţin că, din credinţă religioasă, femeia din troleibuz înghiţea nemestecat scenariul PSD. Credinţa îndeamnă la luciditate, la examen de sine, la examenul realist al lumii, nu la credulitate. Logosul întrupat nu a venit să predice niscaiva scenarii conspiraţioniste, nebuloase. Dar e un fapt că, datorită unor factori socio-culturali, devotamentul religios se poate îmbina cîteodată cu credulitatea, cu înclinaţia spre mitic ieftin şi miraculism.

E un fapt că religia însăşi a cunoscut şi cunoaşte variante izolaţioniste, asocieri cu naţionalismul, crispări identitare. Creştinismul răsăritean în genere a cultivat distanţa suspicioasă faţă de celelalte confesiuni creştine, şi-a proclamat superioritatea spirituală faţă de toate. Dar, în mod ciudat, şi-a îndreptăţit rolul public nu prin această excelenţă, ci prin lipirea pe popor, printr-o credinţă aproape subsumată unei categorii istorice precum naţiunea. Nu mai de departe decît 2014, Biserica Ortodoxă accepta să fie preluată în discursul naţionalist al PSD – Victor Ponta. Patriarhul îl numea pe Klaus Iohannis un „străin“ benefic pentru poporul român.

E cu atît mai remarcabil că, în criza de acum, Biserica Ortodoxă a dat un semn precis în favoarea europenităţii. Acum cînd, prin încercarea de a legifera corupţia, PSD subminează statul de drept, Biserica Ortodoxă şi Patriarhul Daniel au avut o reacţie limpede de împotrivire. Şi ea a fost argumentată spiritual (corupţia degradează persoana umană). Făcînd aşa, ei şi-au luat totodată o anumită distanţă de puterea politică. Ceea ce e iarăşi de o îmbucurătoare noutate. Pe urmă, Biserica Ortodoxă Română ia distanţă, prin oficialii ei, faţă de vechiul izolaţionism spiritual. La Sinodul Panortodox, a susţinut dialogul interreligios, ceea ce a stîrnit, fireşte, spaima (şi protestul) unor tradiţionalişti. Sînt elemente prin care Biserica arată că poate răspunde spiritual lumii deschise (străbătută de tensiuni) de astăzi.

În religie, varianta tare de izolaţionism e fundamentalismul. Nu numai fiindcă fundamentaliştii închid sensurile Scripturii în „litera“ ei şi se declară singurii posesori ai adevărului credinţei. Ci şi fiindcă, foarte asemănătoare între ele, ideologiile fundamentaliste organizează grupul de adepţi ca pe o „enclavă“ de oameni perfecţi, destinată însă să obţină hegemonia asupra întregii societăţi şi să îi construiască viitorul. Se prezintă, ca şi Marine Le Pen şi alţi lideri din aceeaşi făină, în rolul de „transformator“, de „recreator“ al lumii.

Cît despre varianta extremist liberală a credinţei, ea a înflorit în anii ’60-’70 ai secolului trecut, cu „religiile à la carte“, „nebuloasele mistico-ezoterice“, „bricolajele de elemente religioase şi ştiinţifice“, cu tot ceea ce individul se simţea îndreptăţit să-şi pregătească drept reţetă de credinţă după propriul gust.

E adevărat însă că îngrijorătoare sînt acum fundamentalismul islamic agresiv, pe de o parte, şi pseudo-religia populismului, interior Europei, pe de altă parte. Al doilea nu e, de altfel, în mare parte decît reacţia în oglindă faţă de cel dintîi. 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: Andrei Ivan

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.