Locurile noastre comune
Am pus rețeta pentru checul cu lămîie pe masă. E scrisă pe o foaie ruptă neglijent, pătată cu toate ingredientele care intră în checul ăla, scrisul din pix e diluat pe alocuri pînă la ilizibil, cu urme de ulei și grăsimioară care au făcut hîrtia transparentă. Șase ouă, separate albușurile de gălbenușuri, bla-bla-bla.
Aflată într-o stare aventuroasă, m-am gîndit să inovez. Ia să pun și niște chips-uri de ciocolată, și ceva esență de migdale, și ia să nu pun atîta zahăr… Checul a ieșit o mizerie. Plat, turtit, crud în mijloc, o monstruozitate cleioasă. De data asta ieșirea din rețetă n-a fost inspirată. Un patiser adevărat îți va spune mereu că gramajele, compozițiile trebuie respectate cu… cu sfințenie, da, ăsta era cuvîntul ce care îl așteptam cu toții, știu.
Altfel e însă cu restul tiparelor. Altfel e cu ieșirea din clișeele care omoară limba, comportamentele, așteptările. E extraordinar de tentant să-ți păstrezi mintea odihnită și să nu te chinui în plus atunci cînd niște locuri comune care au făcut deja carieră în mentalul public îți vin în cap și pe limbă fără nici un efort suplimentar. O să auziți deseori că nu știu ce manifestări sînt „ample“. Strînge primarul unui orășel trei dizeuze pe o scenă și sfîrîie trei mici pe grătare de ziua orășelului, că se va găsi un jurnalist local care să scrie de „amplele manifestări“. Nu zic de restul expresiilor pe care le auzim la știri și care au ajuns să ne exaspereze pe toți. Nu zic că încă mai auzi prin jurnale vorbindu-se de „dascăli“ în loc de profesori și de „ortaci“ în loc de mineri. Cineva, la un moment dat, s-a gîndit că e mai de impact, așa, să zici „dascăli“ ca pe vremea lui Goga, iar prostia s-a răspîndit ca o molimă. Nu mai zic de „ortaci“, altă găselniță imbecilă a cine știe cărui inovator.
Dar clișeele sînt și reconfortante. Stai lejer și comod într-o supă călduță, familiară, știi că nu te așteaptă surprize de nici un fel. E extrem de la îndemînă. De ce să te mai chinui dacă de fiecare dată cînd lumea pleacă în „mini-vacanțe“ „distracția e în toi“, iar gazdele din pensiuni „au pregătit preparate tradiționale?“ Păi, nu te mai chinui. Șanțurile adînci săpate în limbă și în creier nu te lasă să scapi nici de-a stînga, nici de-a dreapta.
Dar și așteptările publicului trag după ele prezența anumitor clișee. Așa se face că, habar n-am, într-un western, de pildă, trebuie să apară la un moment dat imaginea unui mărăcine din aceia rotunzi care se rostogolește în praf și în bătaia vîntului. Așa se face că, dacă un personaj dintr-un alt film oarecare deschide televizorul la știri, nimerește fix peste știrea care-l interesează, fix de la începutul frazei, chiar de la bun început, cînd o prezentatoare blondă și profesional îngrijorată anunță un cataclism, un uragan – desigur devastator – sau orice altceva îl interesează în acel moment pe personajul din film care deschide televizorul. Căci cum ar fi ca omul să deschidă în timp ce pe ecran curg reclame? Și să stăm cu toții, de-o parte și de alta a ecranului, să așteptăm finalul reclamei la cine știe ce hîrtie igienică? Asta s-ar numi, de altfel, plasare de produse, parcă, nu? Tot convenția între spectator și regizor face ca turbulentul dintr-o gașcă de tineri care ajunge într-o casă bîntuită să moară primul de mîna descărnată a fantomei locale. Ăla care nu ia în serios istoria locului, cel care face mișto de încărcătura blestemată a locului și de teama celorlați, ăla o încasează primul. E bine știut.
Imaginea tipică a unui deșert conține un cap descărnat de vită, albit de soare, cu orbitele negre veșnic holbate. Lîngă șinele de tren o să vezi zăcînd cîte un pantof sau un papuc. Unul singur. M-am întrebat întotdeauna cine naiba pierde papuci din tren. Fotografi cu suflet vor livra etern imaginea unei păpuși carbonizate la locul unei nenorociri – bombardament, incendiu, cutremur. Pedala care apasă struna sensibilității comune e la îndemînă, e făcută după rețetă și răspunde bine la comenzi. Data viitoare fac și eu checul nesmintit după rețetă. Promit.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
