Nevoia de a crede

Publicat în Dilema Veche nr. 682 din 16-22 martie 2017
Oameni pe stradă jpeg

Am rîs zilele trecute de zecile de oameni care s-au strîns doar ca să fie priviți intens de un soi de guru croat care a ajuns și în România după ce a devenit un adevărat fenomen internațional. Ideea era că oamenii ăștia plăteau 40 de lei ca domnul vindecător Braco să-și plimbe privirea prin sală, suficient cît să simtă fiecare participant cam ce caută: alinare, bucurie, ușurare, extaz mistic, iluminare și mai știu eu ce. Dacă într-un anume week-end în București, cîteva zeci de oameni au plutit într-un văzduh trandafiriu și înmiresmat, au uitat o secundă de griji și de orizonturile închise pe care le au în față, ce mai contează 40 de lei?

Schema pare a fi bine pusă la punct și la fel de bine organizată, cu filmulețe proiectate înaintea apariției figurii vindecătoare. Un blajin în aparență, guru are niște pletuțe gri, ochii căzuți și un aer oarecum distrat, de mi-ar fi frică să-mi las pînă și ficusul în grija lui. Personajul se holbează în gol peste sala plină de oameni și apoi dispare. Atît. Poveștile care-l însoțesc și nevoia acelor oameni de a ieși cumva din povestea cotidiană fac tot restul.

Istoria e plină de personaje din astea magice. Rasputin e ilustrarea perfectă. Doar ce îi vorbea micului prinț și i se coagula ăluia sîngele. Numai ce se uita în ochii doamnelor că le apuca pe onorabile așaaaa, o neliniște. India geme de tot soiul de vindecători pentru toți turiștii și pentru toate buzunarele. Mulți costelivi cu benghi în frunte au luat mințile occidentalilor căzuți în admirație în fața unor concepte de duzină, dar extrem de atrăgătoare. Să presupunem că te canonești ca noi toți zi de zi la muncă, să presupunem că faci o oră în trafic la dus și o oră la întors, să presupunem că trăiești de la un salariu la altul și că anticipezi cu șase luni înainte o vacanță de vară din care n-o să înțelegi pînă la urmă nimic. Să zicem că ți se întîmplă toate astea. Cum ar fi să vină într-o bună zi cineva în jurul căruia flutură lin fîșii de calm, să te ia de mînă și să-ți spună că, de fapt, „Marele secret al adevăratului succes, al adevăratei fericiri e acesta: bărbatul sau femeia care nu cer nimic în schimb, persoana perfect altruistă, a ei este cheia succesului“ (Swami Vivekananda). Sau: „Nu poți crede în Dumnezeu pînă nu crezi în tine însuți.“ Ee? Nu-i așa că vă inspiră? Nu-i așa că, oricît de dezvoltat simțul ridicolului și oricît de sensibil organul penibilului, avem cu toții nevoie de un asemenea răgaz? De o oarecare credință? Sigur că această căutare are diverse trepte, pe măsura conștiinței de sine a fiecăruia.

Cineva se poate simți bine sub privirea tămăduitoare a unui guru croat, altcineva poate să facă o criză de rîs în fix aceleași circumstanțe. Cineva poate ofta cu ochi strălucitori și cu mîna la falcă văzînd a zecea oară acel film odios cu Julia Roberts în care o femeie mănîncă, se roagă și iubește prin Indonezia, parcă, altcineva poate avea un gest reflex de a arunca o vază în ecran.

Unii pot să creadă că un anume personaj numit Xenu, dictator în Confederația galactică, și-a adus semenii extratereștri pe Pămînt și i-a azvîrlit apoi în niște vulcani peste care a aruncat și niște bombe cu hidrogen ca să fie treaba bine făcută. Că de aici au ieșit niște spirite care ne tulbură rău pe noi, oamenii. În istoria asta crede un anume Tom Cruise, dar și un anume John Travolta.

Alții, precum regretatul Lorin Fortuna, Dumnezeu (cred) să-l odihnească, pot povesti senin la televizor cum s-au luptat cu Bafomet în rapidul de Timișoara. Clipul există pe YouTube și e savuros. Iar în numitul Bafomet cel cu cap de țap pot să creadă și urmașii templierilor, și masonii de cartier, și diverși alți domni înfășurați în cearșafuri albe.

Orice ne face să ne simțim mai bine e îngăduit atîta vreme cît nu-i afectează pe ceilalți. De ce ar fi oamenii care cred într-un guru croat foarte diferiți de cei care cred într-un domn născut dintr-o virgină și un duh? Sau în altul care a reușit să urce în șapte ceruri într-o singură noapte, unde, apropo, l-a văzut și pe domnul de mai sus, născut din virgină și duh? Credință să fie, cu viața rezolvăm. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.